Valea Verde (Bucegi)

PASAJ EXTRAS DIN 1910, "ANUARUL SOCIETATII TURISTILOR ROMANI" �
"ASCENSIUNEA MUNTELUI COSTILE"
"A urca mai sus, crezuram de prisos, caci numai decat ajungeam in
braul cel mare al Costilei, pe care il cunoastem foarte bine, fiind
facut de mai multe ori de noi si de aceea hotararam ca e mult mai
bine si mult mai nimerit sa ne reintoarcem prin Valea Verde, un drum
nou si cu totul necunoscut de noi.
Astfel la orele 12, luaram calea inapoi. Coboram putin prin niste
jnepeni grosi si foarte desi, de care ne acatam in tot timpul
coborasului, luam un brau si de aci trecem pe creasta ce margineste
la stanga Valea Seaca si dincolo de ea, SE AFLA VALEA VERDE, PE CARE
AVEM DE COBORAT.
ACEASTA VALE SE NUMESTE ASA, CACI PE LA INCEPUTUL SAU ESTE ACOPERITA
CU O VERDEATA ABUNDENTA; asa ca noi, care nu o cunosteam credeam ca
acum suntem scapati de orice nevoi, avand a face un scoborisasa de
frumos si placut, dar in curand a urmat deceptiunea noastra.
Ea este o mica vale, asezata in stanga vaiei Malin, de care este
despartita printr-o mica coasta, cam la vre-o 2100 m. inaltime.
Partea cea mai inalta insa a acestei creste poate sa aiba si 2.200 m.
inaltime.
La orele 1 p. m., dupa un mic repaos, incepuram coborisul Vaiei
Verde. La inceput printr'o vagauna, apoi mergem tot in jos pe vale,
dam de dreapta vaiei de o panta verde, luam braul acesta si cu cat
coborim mai mult, cu atata greutatea si pericolele se intetiau, caci
incetand iarba, nu intalnim decat pietre, bolovani si panta era asa
de inclinata, incat mai in tot parcursul vaiei nu ne mai servim de
picioare, decat numai de forma, mainele erau factorul cel mai
important al coborasului; pe cand spatele, pe care il taram pe
lespezile de piatra, era crunt atacat de ascutisul lor. .
La o distanta de 100 m. braul devine extrem de periculos si de greu.
In doua locuri este asa de groaznic, in cat chiar curajul cel mai
mare, ce l'ar putea avea omul incercat, in fata acestui pericol
eminent, cred, ca ar slabi. Ce sa vezi! Un perete drept de piatra, de
cativa metri de inaltime, iar jos o prapastie adanca poate de 60�70
metri. Pe aici trebuia sa trecem, neavand ca sprijin pentru picior
decat niste mici conglomerate de piatra, care, esite putin afara din
bloc, ne serveau a pune piciorul pe ele, iar mainile cu unghiile sa
le infigi acolo unde ai vedea in perete o mica gaurice sau o
pietricica esita afara si sa te tii bine de ele. Era ceva teribil,
ingrozitor! Iti vedeai moartea cu ochii, caci o mica gresala, o
punere de picior rau peste aceste petricele si mormantul adanc de jos
te-ar inghiti pe data." Apoi drumetii ajung in Poiana Malinului.