vineri, 1 decembrie 2006

Constanta (orasul)

textul de mai jos este copy/paste de pe URL-ul: http://www.hotelinfo.ro/utile/constanta.htm

Este cazul se schitam acum cateva ipoteze si date privind schimbarea numelui orasului din Tomis in cel de Constanta. O prima ipoteza este ca numele Constantei vine de la imparatul Constantin cel Mare (306-337). Regretatul profesor Radu Vulpe, intr-un articol consac
rat themei, argumenta originea numelui Constanta de la si incepand cu vremea lui Constantiu II (337-361). Se intrevede apoi o a treia ipoteza, dupa care noul nume al orasului deriva din cel al fiicei amintitului imparat, Flavia Maxima Constantia , sacrificata de biserica. Cert este ca, din aceasta epoca, fasta constructiilor basilicale, urbanismul in genere, in partea de sud-vest a Tomisului apare un nou cartier, denumit probabil Constantiana sau Constantia , cu doua basilici, dintre care una episcopala. Noul nume va reusi sa se mentina printre localnici, in paralel cu cel traditional si oficial, Tomis . Scriitorii vremii - Zosimos, Theophilactos Simmokata sau Theophanus Confesor - il numesc in continuare Tomis. La Procopius din Caesareea apar ambele nume, dar se face o distinctie intre Tomis si Cosntantiana, iar unii comentatori le considera ca desemnand doua localitati diferite. Desigur, vor fi fost mai multe nume derivand de la acelea ale imparatilor bizantini, dar unele, precum Constantiniana (presupusa a fi fost la Capul Dolojman), nu au nici o legatura cu Tomisul. Alti cercetatori inclina sa considere numele Constanta ca fiind de data mai tarzie: poate din vremea lui Constantin IV Pogonatul (668-685) ori Constantin V Kopronimos (730-735). Mai multe secole, doua nume ale orasului coexista, de la Constantin Porphirogenetul si Kedrenos , la portulantele sau hartile nautice medievale. Incepand cu sec.XIII - XIV, numele Constantei apare cu evidenta, chiar daca formele de transcriere difera : Constanza, in "Carta nautica pisana" din sec.XIII, Constansa , in "Atlasul catalan" din 1375, Constantia in insemnarile lui Walerand de Wavrin, in 1445, Constanca , in cartea lui Grazioso Benincasa, 1471 s.a.m.d.. Forma Constanza , cu primul n eludat, este o realitate lingvistica.

Niciun comentariu: