Defileul de la Posada - marturie de la 1802!!!!!!

Defileul de la Posada, al Oratiilor* cum se numea in scrierile de al inceputul seculului XX reprezenta, la inceputul secolului al XIX-lea, o stramtoare aproape de netrecut.
Istoricul Dionisie Fotino povesteste o intamplare (traducere din greceste de G. Sion, N.A.) din anul 1802, cand au trecut prin valea Prahovei, in drum spre Brasov, mii de oameni, fugiti din Bucuresti de groaza faimosilor rebeli turci – Pasvangii, trecand, bineinteles, prin defileul de la Posada. Fotino a fost "partasal acestei intamplari", dupa spusele lui Nestor Urechea, cel care a scris un articol despre aceasta marturie in ziarul ""BUCEGII DIN BUSTENI"", 15 decembrie 1912, articol care se numeste "PRIBEGIA CEA MARE DIN ANUL 1802 PRIN VALEA PRAHOVEI". Textele citate in acest mesaj sunt extrase din acest articol.


In Bucuresti, la aflarea vestii ca banditii au intrat in Oltenia, si ca se indreapta spre Capitala s-a produs o panica generala, in special in randul boierilor, care incurajati si de domnitorul Mihai Sutu sa plece care incotro, au parasit in masa Capitala, indreptandu-se spre Campina, cu gandul de a trece prin Valea Prahovei, spre Brasov.
"Pe 15 mai 1802 s-au ridicat boierii si locuitorii din Bucuresti cu familiile lor, ", in numar de peste 70000 suflete. Toti isi inchideau casele si ieseau din ele plangand si dandu-le adio cel de pe urma…"


"…cu totii s-au sculat sa apuce drumul Brasovului. Drumul acesta este insa unul singur, stramt, stancos, neregulat, prapastios si pe unele locuri inspaimantator si periculos. Pe asemena cale mergand poporul, deodata se incise drumul (de sigur la Oratii – nota lui N. Urechea,n.n., Defileul Oratiilor = Defileul de la Posada, n.n) sfaramandu-se cateva carute si trasuri greu incarcate, se gramadira trasurile cele din urma una dupa alta si astfel, neputand da nimeni nici pe alaturi, nici inainte, nici indarat, se facu o inspaimantare generala, ca si cand i-ar fi gonit dusmanul cu sabia si cu tunul. Rasetele unora si bocetele altora, tipetele oamenilor si zgomotul torentelor alcatuiau niste rasunete fioroase; caci, intr-adevar, locul era atat de periculos, incat un pas gresit al unui animal ar fi prapadit o trasura, un pas gresit al unui om l-ar fi costat viata. Dupa multa nevoe si batae de cap, in fine, caravana a trecut stramtoarea si a ajuns la manastirea Sinaia, unde a petrecut noaptea."

* - (asa il numeste si George Lahovari in lucrarea "Marele dictionar geografic al Romaniei" , 1898, N. Urechea in Drumul Brasovului, nume ce venea de la Valea Oratii, care este intre Valea Lui Bogdan si Valea Conciului n.n.),

Matei Laudoniu