Galati - din toponimia judetului

TOPONIMIE GALATEANA - Paul Paltanea

"Toponimia judetului Galati este cercetata din februarie 1979, in
cadrul unor anchete efectuate de domnii profesori Grigore Racariu si
Valentin Turlan de la Universitatea "Dunarea de Jos" pentru Tezaurul
toponimic al Romaniei, Moldova, elaborat de Institutul de Filologie
Romana "Alexandru Philippide", Iasi. O parte din rezultatele acestor
anchete au fost publicate de dl Grigore Racariu, Toponimia comunei
Frumusita, judetul Galati, 1982.
Cercetarile de toponimie istorica, Nume de sate disparute din bazinul
Barladului si Siretului (Limba romana, (LR), 1984/6, 1986/1.5,
1987/5) si Sate disparute de pe Valea Gerului (Danubius, XIII-XIV,
1992, in colaborare cu dl Valentin Turlan) le continuam acum cu
explicarea denumirilor pe care le pastreaza actualele unitati
administrative: comunele cu satele componente si orasele. Discutia va
avea in vedere ordinea lor alfabetica.
BARCEA, com., cu satul Podoleni.

Barcea, sat, este atestat la 26 septembrie 1706 (Catalogul
documentelor moldovenesti (CDM), V, nr. 604). Iordan (Toponimia,
p.53) asaza toponimul in categoria celor ce au intelesul de balta. Se
poate avea in vedere apelativul barc, "lunca plina de balti, mlastini
si ape curgatoare" (T. Porucic, Lexiconul termenilor entopici din
Basarabia, 1931, p.36) + sufixul ea. La originea lui barc sta
romanescu bara (Dictionarul Limbii Romane, (DLR), I, 1, p.488).
Explicatie care concorda cu zona inundabila din marginea de apus a
satului, creata de revarsarile Barladului.
Daca luam in seama faptul ca numele anterior al satului s-a format de
la un patronim, Trohan, putem admite ca si Barcea are la baza tot un
onomastic, atestat in Moldova, tinutul Iasi, in iunie 1607: "Agafiia,
fata Barcei" (DIR, A, XVII, II, p.108, nr. 132).Pentru acest nume,
Dictionar onomastic romanesc, (DOR), 1963, p.192, noteaza intelesul
de "femeie proasta".
Satul se numise, mai inainte, Tohanesti (toponim atestat la 3
noiembrie 1632, DRH, A, XXI, p. 297 nr. 239), derivat din onomasticul
ortodox Trofim (in greaca "nutritor"). Prin contaminare cu Tofan s-a
format Trofan. In textele vechi, labiala f, urmata de vocala, se
transforma in h (hierul, hiara, hirea etc., vezi Sextil Puscariu,
Limba romana, II, 1994, p.253). Deci Trohan (onomastic folosit in
documente la 10 mai 1604, DIR, A, XVII, I, p.153 nr. 217, in tinutul
Iasi) + sufixul esti = scoborator din Trohan. Pentru sufixul escu,
plural esti, (vezi Christian Ionescu, Numele de familie romanesti, in
LR, 1990/3, p.243).

Podoleni, sat, este atestat la 3 aprilie 1632, DRH, A, XXI, p. 13-14
nr. 14. Toponimul are la origine onomasticul Podolean, folosit pe
teritoriul judetului Galati inainte de rastimpul 1593-1594, DIR, A,
XVI, III, p. 91-92 nr. 115. Iordan explica toponimul prin "oameni
originari din Podolia" (Toponimia, p.280; DLR, VIII, p.927. Podolia
este partea de sud-vest a Ucrainei, despartita de Moldova prin raul
Nistru). Miron Costin aminteste in Poema polona de "rutenii fermieri
din Podolia" asezati de Dragos Voda in Moldova. Cronicarul ii
mentioneaza si pe cei care mai traiau in tinutul Iasi inainte de
iulie 1684 (Opere, 1958, Editie P.P. Panaitescu, p.233). DOR, p.330
deriva pe Podolean din substantivul pod, fara a preciza semnificatia
onomasticului.
La 8 iunie 1677 (ANDIC, M-rea Neamt, XXV/11, 12) satul Podoleni se
numea Barladeni. Schimbare toponimica folosita, cu intreruperi, multa
vreme. In 1868 se vinde mosia Podoleni, "numita actualmente
Barladeni" (ANDIC, Doc.ist., MCCXCI/250). Toponimul Barladeni este
forma plurala a onomasticului Barladeanul, "locuitor la malul
Barladului". Iordan trece toponimul in grupa celor ce
indica "originea locala" (Toponimia, p.295. DLR, I, 1, p. 500 sustine
ca provine din numele orasului Barlad, cu sufixul gentilic ean. Nu
trebuie uitat numele raului, care este anterior celui al targului.
DOR (p.204) afirma ca numele orasului si raului Barlad "pare" sa fie
la origina un nume de persoana.
(Va urma)


Satul Smulti este atestat la 15 iulie 1448 (DRH, A, I, p. 327 nr.
280, in text "Zmultii pe Suholui"). Numele lui este de origine
onomastica. Explicatie sustinuta inca din 1913 de catre I.N.
Gheorghiu, "Smultii isi are numele de la un Znultul" (Cateva
observari asupra judetului Covurlui, in Anuar de geografie si
antropogeografie, 1911-1912, p. 38). M. Costachescu a admis ca satul
si-a luat numele de la "un stravechi Smultu" (Documentele
moldovenesti inainte de Stefan cel Mare, II, 1932, p. 329). Opinie
folosita si de Sorin Geacu, Smultii, 1998, p. 121.
Amintirea intemeietorului se mai pastra la 1 septembrie 1681 in
toponimul Valea Zmultului (ANDIC, M-rea Adam, VIII/2; S. Geacu,
Smultii, p. 121, cu anul gresit 1661). Fiii unui alt Zmultul traiau,
la 29 iunie 1961, in satul Strasinesti, com. Bogdanesti, jud. Vaslui
(Catalogul documentelor moldovenesti, IV, 1970, nr. 1384).
Numele de grup Smulti s-a format de la Smultul, desprins din verbul a
smulge, fapt care l-a determinat pe I. Iordan sa admita ca toponimul
a derivat din sensul reflexiv al acestui verb "a/se/da la o
parte", "a/se/indeparta", "a/se/dezlipi", "a/se/desparti" (Toponimie
romaneasca, p. 321). Sugestie care, evident, nu convinge. Nu se poate
admite nici parerea lui I. Jiglau, ca cei care s-au stabilit in acest
loc "au fost multi si zmulsi" din locurile lor de bastina (Monografia
comunei Smulti, 1993, p. 30). Lamuririle onomasticului ne-o ofera
sinonimia "a smulge"= "a smuci" (Luiza Seche, Mircea Seche,
Dictionarul de sinonime al limbii romane, 1982, p.905). Participiul
trecut al acestuia din urma, "smuncit", ca adjectiv, are intelesul
de "aiurit", "bezmetic", "nebun", smintit", "zanatic", valori
semantice valabile si pentru adjectivul smuls, smult, structura
prezenta, cu alte nuante, in versul eminescian (Dictionarul limbii
poetice a lui Eminescu, 1966, p. 198).
Documentul din 15 iulie 1448, pe care l-am mentionat, este un hrisov
al domnitorului Petru al II-lea (dupa 23 februarie 1448 - inainte de
martie 1449) prin care daruieste si intareste lui Cernat ploscar si
fratelui sau Steful, pentru ca "ne-au slujit drept si credincios", un
mare numar de sate din zona de astazi a judetului Galati. Bogata
danie oferita rasplatea sprijinul dat domnitorului de catre cei doi
frati, "adevarate slugi credincioase", in luptele purtate impotriva
nepotului Roman al II-lea, fiul fratelui Ilias. Cateva dintre aceste
sate au fost in imprejurimile Smultilor, evolutia lor istorica si
administrativa fiind influentata de prosperitatea economica a
asezarii de pe valea paraului Suhurlui, cu care se vor unifica in
secolul XIX. Le prezentam in ordinea indicarii in document.
Milesti, sat, ("mai jos/ de Smulti/, unde este jude Uliu", in
document). Toponimul Milesti era in folosinta la 14 martie 1502, cand
se vinde "a patra parte din satul de pe Soholui, anume Milesti, unde
a fost Milea Uliul" (DRH, A, III, p. 494 nr. 276). Amintirea
institutiei judetului, conducatorul obstei satesti, este un argument
pentru existenta satului in perioada prestatala. Satul a fost in
partea de sud a Smultilor, unde este Dealul si Valea Milestilor
(Moise Pacu, Dictionar geografic al judetului Covurlui, 1893, p. 122;
M. Costachescu, Documentele, II, p. 329. S. Geacu propune zona
Dealului Holm (Smultii, p. 132). Numele satului de la cel al
judetului Milea, o prescurtare a onomasticului crestin Emilian (DOR,
p. 109) intregit cu sufixul esti (P. Paltanea, V. Turlan, sate
disparute de pe Valea Gerului, judetul Galati, in Danubius, XIII-XIV,
1992, p. 222). Celalalt nume al judelui, Uliul, mai era folosit la 13
noiembrie 1620 (DIR, A, XVII, IV, p. 340 nr. 610) si la 5 aprilie
1625 (Ibidem, V, 42 nr. 44) in sate din sudul tinutului Putna. Satul
Milesti este inregistrat in tinutul Covurlui, ocolul Mijlocului, 1774
(Moldova in epoca feudalismului, VII, II, p. 105-106). Sat, ocolul
Prutului, 1833, si contopit cu Smulti, 1838. Toponimul dispare dupa
anul 1887 (TTRM, I, 1, p. 721).

Hidronimul Suholui sau Suhurlui s-a format din radacina slava
suh, "uscat", si sufixele de origine cumana ir si lui (Gh.
Ghibanescu, Surete si izvoade, XV, p. VI; I. Iordan, Toponimia, p.
128). Radicalul slav este, de fapt, o traducere a hidronimului
romanesc, de origine latina, Saca, Seaca (C. Cihodaru, Date
toponimice relative la procesul de romanizare a populatiei dintre
Carpati, Dunare si Nistru, in Anuarul Institutului de Istorie, Iasi,
XX, 1983, p. 378). Valea Saca de la Smulti este amintita la 30
ianuarie 1692 (DJAN, Galati, Curtea de Apel Galati, sec. II-a, 1865,
dos. 8, f. 264).
Dabesti, "selistea Dabestilor" in document. Nesemnalata de S. Geacu
in Smultii. Entopicul "seliste", de origine slava, indica o mai veche
vatra de sat disparut. Dabestii fiind creat in tot perioada
prestatala. A fost in partea de apus a satului Urlesti, com. Corni
(DJAN, Galati, Tribunalul Covurlui, tr. Iasi, 1869, dos 104, f. 94.
Tot aici, f. 99, un plan al mosiei Dabesti). Intr-un document din 13
mai 1804 se precizeaza ca mosia Dabesti este "aproape" de Smulti
(Uricariul, XX, p. 319-320). DRH, A, XXII, p. 377 l-a localizat
gresit, "la obarsia Gerului, langa Draguseni". TTRM, I, 1, p. 336 l-a
situat la nord de satul Corni. Numele satului de la onomasticul de
origine sud-slava, Dabo, diminutiv al lui Dabija, "sa fii
sanatos", "sa traiesti" (I. Iordan, Dictionar al numelor de familie
romanesti, 1983, p. 164; Paltanea, Turlan, Sate, p. 221). Un Daba
traia, la 17 februarie 1668, in satul Danceni de langa Sendreni
(ANDIC, Marea Brazi, XXVI/1). Tema personala Daba s-a completat cu
sufixul esti. Presupunerea lui M. Costachescu (Documentele, II, p.
330) ca toponimul ar putea proveni din bulgarul daba, "stejar" nu se
poate admite. Toponimul Dabesti se mai folosea, pentru mosie, la 30
decembrie 1879 (DJAN, Galati, Curtea de Apel Galati, sec. II-a, 1880,
dos. 6, f. 2v)."


(Articol al domnului Paul Paltanea aparut in Viata Libera, cotidian
independent, poate fi gasit si in arhiva revistei la URL-ul:
http://www.sisnet.ro/viatalibera/arhiva/2948/Cultura.htm)