Brebu (jud. Prahova)

ORIGINEA DENUMIRII COMUNEI BREBU (jud Prahova, n.n.) SI A SATELOR
SALE
(text luat intocmai de pe http://brebu.go.ro/denumiri.htm)

"Secolele s-au scurs, generatiile s-au innoit continuu. Cum arhivele
si cronicarii au aparut mult mai tarziu oamenii s-au intrebat,
firesc, cine le-au fost inaintasii, astfel au inventat legendele. Cum
romanii sunt neintrecuti in materie de legende, brebenii nu puteau
face exceptii. Cea dintai legenda privitoare la toponimia comunei
Brebu este legata de brebi, animale rozatoare care traiau odinioara
pe podisul brebean, asemanatoare castorilor. Se stie, dupa cum
confirma si legenda, ca pe teritoriul comunei Brebu „se gaseau multi
brebi, dar care au disparut odata cu palcurile de padure si de
pasune, ce se gaseau pe podisul Brebului." A doua legenda referitoare
la originea denumirii, o reprezinta existenta multor brebenei in
crangurile lui, si in imprejurimi, brebenelul fiind o floare ierbacee
de padure. Aceasta supozitie este confirmata si de „Marele Dictionar
Geografic al Romaniei", care spune „ca numele comunei Brebu provine
de la niste flori: brebenei sau brebeni ce cresteau pe campul unde se
gaseste azi comuna Brebu." N. Mailat, in articolul sau „Epoca lui
Matei Basarab (1632-1654). Palatul voievodal cu manastirea Brebu –
Jud. Prahova" spunea ca „Brebu si-a luat numele de la florile mandre
si mirositoare, brebenei sau brebeni", mentionand apoi ca numele de
brebenei provine de la verbena, o denumire latina pentru asezare Daco-
Romana. O a treia varianta a denumirii comunei Brebu ne spune ca
primul stapanitor al acestor locuri sa fi fost un anume „Breab", iar
comuna si-a luat numele de la el. Dintre aceste trei versiuni, cea
mai plauzibila pare sa fie prima, „breb" fiind si cel mai aproape ca
scriere, parere sustinuta si de N. Iorga in studiul sau „Romania cum
era pana in 1918" unde afirma ca numele de Brebu provine „nu de la un
stramos Brebu, care n-ar fi gresit alegandu-si locul aice, pentru el
si tot neamul sau loc de salasluire, ci dupa un breb, un castor, rar
animal, spre pieire, vrednic sa fie pomenit astfel." in sprjinul
acestor afirmatii vine un pasaj din articolul scris de Doctorul
Docent Radu Calinescu in revista „Natura": „Toate localitatile
noastre, care au denumiri in legatura cu „breb" (pe slovena castor)
sau cu „hod" (pe ungureste castor) ca de pilda Brebuna, Brebunari,
Brebeni, Brebu etc. sunt in stransa legatura cu existenta de
odinioara in aceste locuri a castorului". Satul Brebu Megiesesc i se
mai spune si „Siliste" din cauza ca partea de sud mai ales a acestui
sat era pana mai acum 100 de ani, nelocuita. Satul Podul-Cheii a
capatat numele de la podisul pe care se gaseste si care e situat
intre confluenta Doftanei cu garla Valea Rea, numele podisului venind
de la Cheia Brebului care se gaseste la N-V de podis, asezata de
apele Doftanei in stanca ce leaga acest podis de culmea de vizavi, o
ramura din culmea Baiului, Garbova. De Podul-Cheii, ca mosie, se
vorbeste in cartea de judecata data de Mihai Viteazul, la 20 august
1596 prin care intareste ca propietari in Brebu pe popa Fratean si
fiul sau Baico, in care spune „si iar a cumparat Baico, din toata
partea lui Oancea, de la Podul-Cheii oricat se va alege…". Dupa cum
stim, satul nu exista cand a venit Matei Basarab, pe locurile
acestea, iar batranii spun ca la 1864 nu numara decat 9 familii, cu
toate ca au fost impropietariti 14 locuitori, iar la 1898 numara 110
suflete (Arhiva de Stat Ploiesti – Tabele de impropietarire de la
1864. vezi Doc 11 si 7 si marele dictionar geografic al Romaniei
editat 1989, vol I litera B si P) Satul Pietriceaua si-a luat numele
de la culmea muntelui cu acelasi nume, cumparat de stramosii
pietricenilor de la „… Ram si Neagu…". Despre acest munte se vorbeste
intaia oara in 1518 intr-un document dat de Neagoe Basarab, domnul
tarii Romanesti, prin care intareste stapanirea lui Dragomir sluga si
a fetei sale Neacsa asupra anumitor mosii intre care si muntele
Pietriceaua. (Arhiva de Stat Bucuresti – sector istoric – Catalogul
documentelor Tarii Romanesti, doc nr. 258) Numele satului vine de la
pietrele din Galme, ce pareau a se pravali peste sat. inainte, partea
de sus a satului era plina de astfel de pietre, cu timpul ele fiind
folosite de oameni in gospodarii, sau acoperite de pamant. in
trecut, satul era inconjurat de o padure de stejari, "pe care abia ii
cuprindeau doi oameni", padure ce a disparut acum mai bine de 20 de
ani. Se pare ca inainte cu 100 de ani de atestare documentare a
Brebului satul Pietriceaua exista deja. Dinspre Brasov au aparut
ciobani, numiti mocani, care gasind acest taram bun pentru adapostul
vitelor, s-au asezat aici mai intai in partea de sus, coborand apoi
si spre vale. De aceea gasim si in prezent aici multi ciobani si
oameni cu numele de MOCANU. Satul dateaza de 600-700 de ani. Din
documentele studiate, se pare ca in 1310, un Vlad Viteazu este
improprietarit chiar pe varful Barbesului al muntelui Pietriceaua cu
pamant, pentru vitejia lui. Din Vlad se naste numele de Lungu pe care
si preotul satului il poarta si de care este mandru considerandu-se
urmas al lui. Satul este asezat bine, numai in bataia soarelui, pe
tot timpul zilei si seara, cand luminile sunt aprinse daca cineva s-
ar uita de pe Galme i s-ar parea un cer cu bolta in jos. De pe culmea
satului se vede Ploiestiul, Baicoiul si Campina. Alaturam acestor
frumuseti si sunetul placut al clopoteilor de la gatul animalelor ce
se intorc de la pasune, dinspre padure si izlazuri. Ocupatia
principala a satenilor este astazi, ca si in trecut, cresterea
animalelor, cu toate ca unii au locuri de munca. Harnici fiind, pe
cheltuiala pietricenilor s-au construit scoala generala de 8 ani,
dispensarul si caminul cultural. Pietricenii, cand este nevoie sa
sara in ajutor cu bani sau munca pentru ei, nu se dau inapoi. Drumul
de legatura dintre Brebu si Pietriceaua se mai numeste si Valea
Lupului. Acolo au fost lupte intre Matei Basarab si Vasile Lupu.
Matei Basarab, ca sa-si apere zona unde voia sa ridice manastirea,
taia cu soldatii stejarii imensi si-i punea in calea ostii lui Vasile
Lupu."