Valea Slanicului (legende)

Legende de pe Valea Slanicului

(text preluat intocmai de la adresa
http://ziar.clubromantic.ro/nr7/cultural7.htm)

"Daca am lasa la o parte faptul ca in jurul lacului Meledic s-au
gasit un silex si cateva varfuri de sageti de piatra (neolitice) -
obiecte mute, dar mult graitoare ca regiunea n-a fost stearpa de
locuitori, daca am presupune ca aceste dovezi nu sunt indestulatoare
in a ne reda vechimea si continuitatea locuirii acestor arii, atunci
nu ne-am putea lamuri atatea numiri legate de locuri: munti, varfuri,
dealuri, vai, paraie etc., care apartin stramosilor indepartati si
care ne confirma categoric cum s-au suprapus straturile de
civilizatie, apartinand si celor mai vechi locuitori si celorlalti
care au venit si s-au asimilat cu bastinasii.
Daca celelalte urme ar fi ramas acoperite de pamant sau cenusa
vetrelor arse, in desele roiri de neamuri, pe care acest colt de tara
din sud- estul unghiului carpatic a avut sa le indure secole intregi,
ca si restul Tarii, totusi faptul ca numele legate de locuri se
pastreaza si azi, folosindu-se de la copiii care ganguresc pana la
batranii ninsi de vreme, in mare majoritate oameni de obarsie, e semn
ca numirile sunt vii, continue, ca oamenii se innoiesc, dar numirile
raman.
Si graiul acesta viu, prins de aceste locuri, e moment tot asa de
pretios ca silexurile, varfurile de sageti, ceramica si alte urme,
care intamplator ies la iveala. Mai mult inca, numele de locuri
confirma continuitatea si persistenta vietuirii pe vechea vatra
stramoseasca. Obiectele sunt ulterioare momentului viu, istoric -
CUVANTUL.
In hotarele comunei Manzalesti se gasesc 13 sate, 154 toponime si 213
antroponime. Chiar numele comunei are la baza una din legendele
Manzalestilor. Candva, pe aceste meleaguri a trait un mos care avea
doi feciori. Pe unul il chema Manea, de la care se trage numele
satului Manesti, iar de la celalalt nume a ramas porecla. Fiind
flacau, a mers ziua-n amiaza mare la Groapa cu Argele, unde femeile
teseau panza de in si canepa. Vazandu-l, acestea au luat blidele cu
manjeala (un amestec de flori de nalba cu tarate de grau, cu care se
ungeau firele sa nu se rupa) si l-au manjit si alungat. Numele i s-a
pierdut, insa de la porecla se trage numele localitatii. Edificatoare
sunt versurile cantecului: "Mai, voinice, voinicele / Ce cati ziua
prin Argele?".
Frumoasa legenda a satului Ciomagi confirma mentiunea din 3 februarie
1522 despre Menedic, cand "Radu Voievod" intareste lui Neagu,
fratilor lui si fiilor lui, stapanire peste Plaiul Peceneaga si de la
Menedic in sus, pana la Cheie asa cum, candva, daduse Stefan cel Mare
feciorilor Vrancioaiei in stapanire Muntii Vrancei.
In dealul Bumbarului, la "Copacul Hotului" traiau sapte frati intr-o
casa cu sapte camere: 4 cu iesirea spre rasarit si trei cu iesirea
spre apus. Cand au patruns tatarii in tara, cei sapte frati au invins
o ceata tatareasca, aici, in Dealul Ciomagului, cu ciomege de stejar
si, drept rasplata, au primit stapanirea despre care am amintit.
Urmasii poarta numele de Ciomag sau Ciomaguta, iar, satul locuit de
acestia - Ciomagi, in prezent Satul Vechi.
Legenda fostelor comune Manesti, Goidesti si Lopatari vorbeste despre
capitanii lui Negru Voda- Manea, Goidea si Lopatarea, care au invins
hoardele tataresti pe aceste locuri si au primit rasplata stapanirea
lor, locurile luand numele oamenilor. Frumos suna si versurile
portului anonim depre acestia in legenda "Capitanii lui Negru- Voda":
PODUL MANDRELOR, loc inalt ce domina Valea Slanicului, a ramas in
constiinta oamenilor ca locul unde Maria Sutina aduna tarancele,
sotii ale mosnenilor, si torcea. "Navalind turcii in tara, au patruns
pe Valea Slanicului pana la Meledic. Privind spre Podul Mandru, rau
se sperie, caci confunda furcile de tors cu pusci puse in bataie si
se retrag".
Mos Oprea Dinicu Raghina, care purta plete, precum si nepotul sau mos
Gheorghe Dinicu, care coborau din mosnenii Raghinesti, povesteau cu
mult talc si frumoase imagini faptul ca stramosii lor au fost
plaiesii lui Vlad Voievod (1532-1535). Satul le poarta numele:
Raghinesti.
Tot de la ei au ramas si legendele despre satul Beslii. Un capitan
turc – Besleaga - asezat aici ca sa stranga darile, are legaturi
amoroase cu o romanca, ce a nascut un baiat poreclit "Besliu".
Denumirea este atestata de Dimitrie Cantemir in "Descrierea
Moldovei": "In secolul XVII beslii stateau sub comanda unui besleaga,
care avea doi capitani". Tiktin mentioneaza ca "in vreme de pace ei
aveau sarcina de a mentine ordinea in tara, erau, deci, un fel de
jandarmi", iar academicianul Iorgu Iordan in "Toponimia romaneasca"
mentioneaza: "Besliu (odinioara), calaret (militar) turc de
nationalitate tatara".
Si toponimicul Valea Cotoarei isi are legenda sa. O parte din beslii
s-a retras in zona aceasta, unde existau paduri, fanete, livezi si
pasuni. Dornici de a mari suprafata de pasuni au taiat padurea pe ras
si au ramas numai trunchiurile copacilor (cotoarele).


DE LA LEGENDA LA ADEVAR: TESUTUL LA ARGEA



Traind in mijlocul celor ce fauresc permanent noi frumuseti, fie ele
de factura economica, sociala, culturala sau spirituala, nu poti
ramane indiferent atat timp cat acestea se rasfrang ca o raza
luminoasa spre adancurile existentei milenare a poporului nostru.
Comuna Manzalesti, asezata pe Valea Slanicului, la poalele Carpatilor
de curbura, a conservat prin locuitorii ei atat portul popular, cat
si o serie de mestesuguri ca: olaritul, rotaritul, darstitul,
moraritul etc.
De altfel, toponimul "Manzalesti" are si o explicatie legendara care
atesta o preocupare straveche a tarancilor - tesutul la
argea. "Groapa cu argele", toponimie care atesta existenta industriei
casnice mosnenesti, era un loc asezat in padure, unde soarele nu
patrundea ziua intreaga. Femeile lucrau aici, deoarece iarba era
curata si umbra deasa mentinea umezeala pentru ca tesatura sa se bata
mai bine.
Argeaua era o groapa construita in pamant in care incapeau razboiul
de tesut si femeia care lucra la el. Se tesea panza de in si de
canepa. Pentru ca firele sa se pastreze moi si panza sa iasa batuta,
se manjeau cu "manjala" - o coca obtinuta prin firberea taratei de
grau cu nalba.


LEGENDA CANEPII



Mai barbate fii cuminte
Ia canepa si o vinde
Si lasa cu-n pret mai jos
Ca eu lunea nu lucrez.
Martea tin de sarbatoare
Miercurea de fata mare
Joia pentru dobitoace
Vinerea nu se mai toarce
Sambata la periat
Aoleu m-am speriat.
Plec-ai pe un drum
Si nimerii p-al cu carciuma
Cand acolo ce sa vezi,
Sac cu calti
Aoleu, bata-l Dumnezeu
Nici aici nu scap de el
Intru-n casa sa ma-nchin
Dau peste oale cu vin
Cu vin cald si cu vin rece
Beau de frica si nu-mi trece.


Livia Popa (heidi)"


Matei Laudoniu