De la Adriana Barbu
"Caraimanul, munte urias- spune legenda- rasare dintre ceilalti
munti intunecat si amenintator. Din el s-a deslipit o bucata de
stanca ce sta atarnata ca un cimpoi. Este cimpoiul pietrificat al
unui vrajitor, Caraiman care locuia in munte. Cand sufla el din
cimpoi toata natura inverzea si inflorea. Familia ii era compusa din
multi copii ce-l iubeau mult cand erau mici . Crescand, au inceput
sa se certe pentru avere. Caraiman, ca sa-i impace,facu la capatul
vietii parte egala fiecaruia, iar cearta se inteti si mai mult intre
cei lenesi si cei harnici. Parintele se intrista si plinse asa de
mult, incat lacrimile se scurgeau in rauri pana la mare.Copiii,
deveniti oameni mari s-au revolat impotriva tatalui si, pe cand
acesta dormea, au vrut sa-i smulga cimpouiul. Deodata se dezlantui o
mare furtuna incat nu se mai putea vedea nici cerul , nici
pamantul . Caraiman doarme si astazi cu cimpoiul subtioara. Este
blocul de stanca ce se vede la jumatatea muntelui. Cateodata pe
vreme de furtuna cimopoiul incepe sa se umfle si canta de rasuna
toata valea Prahovei."
Legende geografice romanesti, Ed pentru turism, Bucuresti, 1974,
pag. 105. extras din Carmen Sylva, Povestile Pelesului
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Cuvântul Gorj aşa cum e scris şi pronunţat în ziua de azi nu înseamnă nimic în limba română. Asta deoarece accentul se pune pe penultima silabă care în acest caz e prima silabă din cuvântul Gor-j sau gor. Litera j e pronunţată moale.
Cert este că e un cuvânt compus din două cuvinte, ce au fost luate din două limbi diferite.
La prima vedere, cuvintele Gorj şi Dolj înseamnă la munţi şi la şes, ori partea muntoasă şi partea de câmpie (a Olteniei) şi asta în limba Sîrbească. Deci nu se zice gor şi dol ci se zice gori şi doli (sau gorj şi dolj scrise în limba sîrbească.)
Dar în pronunţarea veche nu se spunea Jiu ci Jii. Oare de ce? Nu ştiau oamenii să pronunţe? Eu cred că oamenii ştiau prea bine să pronunţe. Astăzi, puţini ştiu de invazia mongolă a Europei din anii 1240 şi de consecinţele ocupaţiei mongole. Ţara Românească a fost înfiinţată numai în 1291 deci aproximativ după 50 de ani de la invazia şi ocupaţia mongolă.
În limba chineză, cuvântul Jii (accentul se pune pe ii) mai înseamnă şi apă sau rîu (rio). Rîuri cu acest nume se găsesc şi în Korea (altă ţară a cărei limbă e de origine mongolă.)
Deci denumirea veche era Gori-Jii (scris în limba Sîrbă ca Gorj-Jii (deoarece litera i pe Sîrbeşte se scrie j.
În limba română nu spunem de sus Jiu şi de jos Jiu ci spunem Jiu de sus şi Jiu de jos.
Se vede clar că nu numai cele două cuvinte nu sunt de origine română, însă nici ordinea lor gramaticală nu e în limba română.
Petre
Trimiteți un comentariu