Nedeia - Nedei

In lucrarea lui Ion Conea - PLAIURI CARPATINE din 1984, capitolul NEDEI,
PASTORI, NUME DE MUNTI, am gasit un material cat se poate de interesant
despre toponimul Nedeia, si semnificatia acestuia in bazinul hidrografic
al Raului Mare, in "Muntii Clopotivei". Aveti materialul mai jos. Matei
Laudoniu

"...Dar vom parasi stinele, pentru a ne ocupa de problema nedeilor . Vom
urmari si cerceta aceasta problema in lumina urmatorului fapt: in Muntii
Clopotivei, sint trei munti care se numesc asa ? Nedeia, dar pe care azi
nu se tine nici o nedeie si nici nu s-a tinut cindva, de cind tin oamenii
minte. ?Noi nu le-am apucat si nici batrinii nostri nu spuneau sa le fi
apucat; ba spuneau tocmai ca nu le-au apucat nici ei". Cindva, totusi, ele
trebuie sa se fi tinut. Ca sa intelegem si sa putem trata cu folos acest
foarte interesant subiect, e bine sa vedem mai intii, cu totii, ce sint
nedeile. Sa ascultam pe Ion Pop Reteganul: ?Nedeia e o sarbatoare
stralucita, zi mare de bucurie, impreunata cu jocuri, praznice si
prinzuri, la care alearga cunoscutii si neamurile, chiar si din cele mai
indepartate sate si cu totii impreuna se ospata.
E probabil ca nedeile sint de origine tare veche. Se poate ca sint zilele
solemne de bucurie ale vechilor romani in onoarea zeilor patroni, caci
chiar si acum nedeie se face aproape in fiecare sat la ziua patronului
bisericii parohiei (hramul bisericii).
Cu o saptamina inainte se incep pregatirile de lipsa (= necesare) pentru
nedeie. Casa se varuie frumos, toate mobilele se spala curat si se pun in
ordine. Curtea (ocolul) se matura frumos ca o oglinda. Se aduc ramuri de
stejar, frunza verde, flori etc. si se impodobeste casa si curtea cu ele.
Barbatii isi pregatesc vesminte noi... femeile asemenea... De alta parte,
neamurile din alte sate ce voesc a lua parte la nedeie asemenea-si
pregatesc toale (vestminte) noi si frumoase. in ziua de nedeie, dis de
dimineata, aflam pe buna econoama in jurul vetrei, ocupindu-se cu
pregatirea mincarilor. Se matura casa frumos... Se pune in mijlocul casei
masa cea lunga, jur imprejur cu scaune de lemn... Se poate ca vreun ?gost"
(oaspe) a si sosit; dupa urarile si salutarile indatinate il pun la o masa
si-l imbie cu vinars. Gostii mai modesti nu se duc de-a dreptul la casa,
ci la birt. Altii se duc la locul de nedeie, care in multe sate e pe cimp,
unde nedeia e vara. Aci (= pe cimp) e nedeia intr-adevar. Lautarii (sint
vestiti cei din Banat si intre acestia cei din Dalei) zic cum stiu ei mai
frumos.
Se formeaza hora, dantul, ardeleana, pe picior, Cirligul, briul etc. Vin
si negustori de pita, turte, rozele etc., asa incit pe unele locuri nedeia
seamana cu un tirg mic. Pe vremea amiazului, cei alesi sint toti chemati
la prinz.
Sa intram in o casa... Ne cuprind cu vorbele cele mai dulci: fii bun,
treci la masa; mincarile-s cam slabe, dar din inima curata; bautura
putina, dar cu voie buna; fii bun, sezi... Caracteristice sint la astfel
de ocazii toasturile, care se rostesc sezind si constau in aceea ca-si
poftesc unul altuia si la toti cite bunatati toate.
Petrec astfel pina pe la orele doua, cind apoi ies cu totii de la masa si
se duc la nedeie... Aici, o multime importanta de tarani, ca un riu lat
ale carui valuri umflate de vint unduia murmurind... Din departare se aude
tropoitul feciorilor ce joaca Cirligul... Acum se incep chiuiturile...
Feciorii si fetele din deosebite sate isi formeaza jocuri si danturi si,
prin chiuituri si jocuri, se silesc a se intrece unii pe altii.
Ostenindu-se de joc, se pun pe cintate, se iau la lupta. Seara, pe la cina
mare sint invitati iarasi de catre bunii sateni la masa. E de mirare
multimea de popor ce se aduna peste zi. Cu toate ca cei de prin satele
vecine se dusera acasa spre a veni miine iarasi, totusi ramin peste noapte
cite patru, cinci sute de prin satele mai indepartate, care se duc numai a
doua, ori a treia zi... Dupa cina, batrinii ramin pe la case si se culca;
tinerii merg si joaca mai toata noaptea"..."