PESTERA SI SCHITUL IALOMITEI

PESTERA SI SCHITUL IALOMITEI

Nota: corect se numeste Ialomitei, si nu Ialomicioarei cum am mai
auzit (n.n.).

PASAJ EXTRAS DIN 1882, CARMEN SYLVA - CARTEA "POVESTILE PELESULUI"-
Pestera Ialomitei � "Urcand trecatoarea dintre Varful cu Dor si
Furnica inspre cealalta parte a Bucegiului, coboram la Izvoarele
Ialomitei, dintre care unul se iveste intr-o uriasa pestera cu
stalactite. La gura pesterii se afla o mica manastire, asezata acolo
inca din timpurile vechi stravechi; se zice ca pestera nu are fund si
ca un om, intrat odinioara mai adanc in ea, nu s-a mai intors la
lumina zilei nici pana in ziua de astazi."

PASAJ EXTRAS DIN 1898, GEORGE LAHOVARI - LUCRAREA "MARELE DICTIONAR
GEOGRAFIC AL ROMANIEI" -
"Pestera � schit, numit si Izvorul Ialomitei, sau pestera Obarsiei.
Acest schit are hramul S-tii Apostoli Petre si Pavel si s-a zidit
intr-o pestera ascunsa, pe la 1810, de catre Ion Baltac si Serb.
Calatorii nu pot merge la acest schit decat numai calari, de la
Moroieni, sau Pietrosita si de la Sinaia. In pestera sau grota de
langa acest schit, legenda spune ca s-ar fi ascuns de mai multe ori
dacii, in timpul razboaielor cu romanii."

PASAJ EXTRAS DIN 1911, MIHAIL SADOVEANU - ZIARUL "BUCEGII DIN
BUSTENI", 1 DECEMBRIE 1911, "ARTICOLUL PESTERA IALOMICIOAREI"
"Locuinta aceasta intunecata (pestera, n.n.) a adapostit pe cei
dintai oameni, stramosii nostrii goi, saraci si necajiti; prn ea au
trecut randuri, randuri, pribegii neamurilor barbare: au facut in
umbra ei focuri si au poposit pe cei sintai pribegi romani, si mai pe
urma pe cei dintai fugari in lupta cu legile si cu societatea. Si
poate nu de multa vreme schivnici crestini langa manastrioara din
gura pesterii au luat locul preotilor pagani, care aprindeau focuri
si ardeau jertfe pe altare."

PASAJ EXTRAS DIN 1926, N. URECHEA � CARTEA "VRAJA
BUCEGILOR ", "CAPITOLUL: DE VORBA CU STARETUL IERONIM"
Urechea povesteste si o excursie la schitul pestera, din anul 1913,
24 iulie. Interesant pentru cine doreste sa stie cum arata schitul pe
vremea aceea si cum era viata aspra de la schit. In acest capitol
autorul face multe referiri cu privire la vandalii care cutreierau
chiar si pe vremea aceea Bucegii.