Bucegi

PASAJ EXTRAS DIN LUCRAREA "MARELE DICTIONAR GEOGRAFIC AL ROMANIEI",
GEORGE LAHOVARI, 1898:
despre toponimul Bucegi - "Priviti din Valea Ialomitei, Bucegii se
vad patati pe langa coastele de langa muchie de o multime de tufise
de jnepi. Poporul numeste huciu, huceag si buceag, un padurisdes si
jos, prin care nu se poate strabate decat cu greu. Cu putinta e ca
cuvantul de Buceag, luat la plural, sa fi dat nastere vorbei ce
serveste sa denumeasca toata seria de inaltimi, ce se infatiseaza
privirei, acoperita cu jnepi."

PASAJ EXTRAS DIN LUCRAREA LUI IORGU IORDAN - "TOPONIMIA ROMANEASCA",
1931, CARE IL CITEAZA PE T. POUCIC CU UN PASAJ DIN LUCRAREA ACESTUIA:
LEXICONUL TERMENILOR ENTOPICI DIN LIMBA ROMANA, 1931, PAGINILE 21:
Bugeacul - (nume de localitati in Constanta, Ialomita, Teleorman) +
Bugeac + "Tara pustie, lipsita de paduri si apa, plina de cai adanci
si dealuri", "Buruieni mari; camp cu ierbarie mare; capita mare"

PASAJ EXTRAS DIN LUCRAREA "TOPONIMIA ROMANEASCA", AUTOR IORGU IORDAN:
"In Dacor. VII ( Revista Dacoromania I urm., Cluj-sibiu, 1921, urm),
pag 114 - 115 se spune ca tema n. top. Buceci (Bucegi) este identica
cu a antroponimicului Bucsa, format de la Bucur, iar in Rev. Cr.
(Revista Critica I urm., Iasi, 1927) XIII3, p. 150 - 151, ca numirea
ar fi o varianra alui Bugeac "un complex de mai multi muschi care
formeaza un covor verde si moale.""


ata ce spunea si Sextil Puscariu despre Bucegi:


"Tot asa e Bucsa, nume de botez �n Tohanul Nou si, �mpreuna cu
Bucsoiu, nume de munti �n Buceci. Ele deriva de la un hipocoristic
Buc sau Bucea, care presupun ca e o scurtare a foarte frecventului
(pe la Bran) nume Bucur. Un derivat al acestora e �nsusi numele
Buceciului, format cu acelasi sufix ca numele comunelor Maneci,
dincolo de trecatoarea Santului, si Moeciu, �n Bran."

(Sextil Puscariu, "Brasovul de altadata", Editura Dacia din Cluj in
1977.)