Omu (cabana) - mtii Bucegi

CABANA OMU

PASAJ EXTRAS DIN ARTICOLUL "LA MUNTELE OMUL" – "ANUARUL SOCIETATII TURISTILOR ROMANI", 1910 - o impresionanta marturie despre casa Omu, n.n.

"Aceasta casa este formata din doua odaite si un caminar, in care se afla instalate cate o mica soba de fier. Ea serva ca adapost excursionistilor. Pazitorii sai sunt obligati de a avea in permanenta o cantitate suficienta de lemne, apa si daca s'ar putea si ceva de-ale bauturii.
Vantul sufland cu furie, tot fumul ce esea din arderea lemnelor, nu putea esi afara pe horn, ci-l respingea indarat, asa ca toata odaita noastra fiind plina de fum, ne orbea de tot si pentru aceasta eram nevoiti din cand in cand a deschide fereastra spre a mai goni fumul afara. Puterea vantului era asa de mare, incat parea ca are sa darame casa pe noi, iar bietul mosneag, pazitorul de aci, nu a incetat pana la ziua de a intretine focul. Ploaia, insotita cate odata chiar cu fulgi de zapada, isbea in geamurile si obloanele ferestrelor. Desi eram in noaptea de 3 spre 4 Iulie, iarna insa aci era in toata puterea, iar noi inghesuiti in odaie, ascultam vuetul vantului ingrozitor si sgomotul provocat de ploaia ce cadea pe casa.
Nu-si poate cineva inchipui o noapte de iarna petrecuta in varful unui munte de 2511 metri altitudine ! Caci desi, dupa cum am spus mai sus, era 3 Iulie, iarna era in toata puterea ei, temperatura poate ca ajunsese la 2 — 3 grade, daca nu si mai jos, caci pamantul inghetase; vantul si vuetul ce-l producea era asa de intens, incat baga fiori chiar in cei mai curagiosi; ploaia amestecata cu zapada izbea groaznic in ferestrele casei, iar intunerecul era asa de mare, incat iti dai cu degetul in ochi, dupa cum spune Romanul, si in acest loc, unde vazduhul fierbea ca intr-un infern, singura noastra casa era adapostita si iluminata de flacarile focului, bine alimentat, si de slaba lumina a lumanarilor aprinse in interiorul ei. Parea ca o barca parasita in mijlocul valurilor unui ocean infuriat. Era ceva teribil, ingrozitor, dar frumos si demn de a admira natura si in furia grozaveniilor sale.
Credem ca ar fi bine ca aci sa se transporte cateva saltele de paie, dupa cum se afla mai jos in valea Malaesti (Transilvania) si in schimbul a unei mici taxe sa se plateasca cheltuelile facute si astfel toti vizitatorii sa-si poata odihni mai comod membrele obosite. Speram ca rugaciunea noastra va fi satisfacuta de onor."