Valea Galbenelelor (Bucegi)

autorul articolului de mai jos este Mircea Ordean, iar articoul este
preluat de pe www.alpinet.org, de la adresa
http://www.alpinet.org/main/articole/show.php?id=92&lng=ro

TOPONIMIE
Valea Galbenelelor (Bucegi)

La mijlocul deceniului al treilea, in timpul cercetarilor care le vor
duce la intocmirea celei dintii harti a abruptului Bucegilor, fratii
Radu si Serban Titeica au deslusit pe fata estica a muntelui Costila
doua vai. Bucegistii antebelici nu le cunosteau, in schimb unii
localnici le strabatusera si foloseau pentru ambele spintecaturi
denumirea generica de Valea Costilei.

Aria cuprinsa sub aceasta titulatura fiind excesiv de intinsa, fratii
Titeica au gasit necesar sa o atribuie doar uneia dintre cele vai, in
speta celei aflata mai la sud pe acest clin al Costilei. Celeilalte i-
au pus un nume lansat de Bucura Dumbrava in Cartea muntilor ed. II-a,
1924) si care privea o vale aflata "pe fetele a doi frati gemeni:
Caraimanul si Costila": "Cui nu-i place, stind drept si uitindu-se in
jos, sa vada satul Busteni tocmai la picioarele sale la o adincime de
vreo mie de metri, acela sa nu se duca in Valea GALBINELULUI".

Nu stim cui apartine cu exactitate acest toponimic, scriitoarei sau
indrumatorilor ei pe acea vale. Intrucit insa in Bucegi localnicii au
atribuit cu precadere denumiri practice (Jepilor, Seaca, Alba,
Caprelor, exceptie facind Malinul, ce nu este insa exclus sa fi fost
botezata un bucurestean dintre cei care au calcat aceasta vale la
inceputul secolului) si mai putin poetice, este de presupus ca "Valea
Galbinelului" s-a nascut in mintea Bucurei Dumbrava si nu a
celor "trei sau patru tarani care vor fi cunoscind locul". Faptul ca
bustenenii consultati de Radu Titeica nu stiau de aceasta denumire
inclina sa dea dreptate ipotezei de mai sus.

Chiar daca descrierea Bucurei Dumbrava era, in ansamblu, saraca in
repere, fratii Titeica au identificat cu destula usurinta valea in
cauza: in Caraiman si Costila de pe o singura vale se vede Busteniul,
Valea Galbenelelor de astazi. Pe parcu rsul acestei artere au reperat
si trecerea "dintr-o parte in alta a vaii" (recte, din firul
principal in cel secundar), printr-un balcon cu jnepeni, amanunt
prezent si el in Cartea Muntilor.

Vreme de doi ani, fratii Titeica pastreaza neschimbata denumirea data
de Bucura Dumbrava; "Valea Galbinelului" apare in descrierea acestei
artere, cit si pe o schita de harta a Caraimanului si Costilei, pe
care Radu Titeica le incredinteaza s pre publicare (toamna anului
1926) in Anuarul Turing Clubului Rom�niei.

Parvenindu-i cele doua materiale, Mihai Haret, presedintele T.C.R.,
le-a apreciat elogios, dar i-a impartasit tinarului autor si o
nedumerire: "De ce Valea Galbinelului ? Eu am auzit pe Jilipeanu
(vestita calauza in abruptul Bucegilor, n.n.) [vorbind de] Valea
Galbenelelor de la florile de munte numite galbenele...". Acordind
credit celui pe care epoca il consacrase drept parinte al
alpinismului rom�nesc, Radu Titeica accepta termenul propus de
acesta.

Paradoxal, cel care ezita apoi, nu stim daca voit sau nu, in
folosirea acestei din urma denumiri este Mihai Haret. In scrise ale
lui din 1926 intilnim, pe aceeasi foaie chiar, atit
forma "Galbenelelor", cit si "Galbinelelor". Aceasta dualitat e
razbate si in harta tiparita, nu si in descrierea vaii, ce a
respectat grafia din manuscrisul lui Radu Titeica.

Amanuntul pare lipsit de importanta, dar, printr-un complex de
imprejurari, ulterior suflarea alpina rom�neasca a ajuns sa
intrebuinteze o alta forma decit cea aleasa de Radu Titeica in 1926.
La originea neasteptatei situatii pare sa se fi af lat faptul ca
alpinistii strabatind abruptul Costilei la cumpana deceniilor trei si
patru abruptul, avind indeobste asupra lor harta, au preluat in
vocabular termenul existent acolo, si anume "Valea Galbinelelor". Din
motive care ne ramin obscure (contemporanii vorbesc de influenta
originii albaneze a protagonistului) aceasta tendinta a capatat dupa
1931 suportul unui om cu mari merite in dezvoltarea alpinismului si a
literaturii turistice de la noi, Nae Dimitriu. Desi in general a
probat competenta in pro blemele tinind de toponimia montana, in
cazul celei mai cunoscute vai din Costila Nae Dimitriu a ignorat, nu
stim cit de voit, atit sugestiile prietenului sau Radu Titeica, cit
si indicatiile academice "la zi" (dictionarul Candrea-Adamescu,
1932).

Ca urmare, dupa multe decenii, in anii optzeci, in principal prin
eforturile lui Niculae Baticu, a fost repusa in circulatie varianta
lansata de cel care a descris si popularizat cel dintii valea (Radu
Titeica avea de altfel sa grafieze toata viata Galbenele). Acestei
pozitii i s-a alaturat ulterior si un alt autor, Walter Kargel.


Autor: Mircea Ordean