BUCOVINA

Istoria cuvintelor: BUCOVINA

de George Brancus
sursa: http://www.icr.ro/curierulromanesc/?
module=displaystory&story_id=644&edition_id=5&format=html

In romana, ca si in alte limbi, sunt numeroase nume de locuri redate
prin termeni care denumesc arbori si pomi fructiferi. Iata cateva
exemple: Anina, Aninoasa, Artari, Brazi, Bradet, Bungetul,
Bungetoaia, Carpenisi, Corni, Cornet, Frasinul, Frasinis, Gorunul,
Gornet, Marul, Meresti, Mestecanis, Mesteceni, Nucet, Peri, Plopi,
Salcia etc. La acestea se adauga multe alte derivate, precum si
echivalente create pe baza radicalelor din limbi vecine. In randul
acestora din urma se inscrie si Bucovina, numele vechiului teritoriu
romanesc din Moldova de nord, care provine de la un radical slav buk,
insemnand "fag". Derivatul colectiv bukov e sinonim cu "faget";
bukovina "padure de fagi, faget" e cunoscut in diferite limbi slave
de nord si de est. Bineinteles ca in cazul romanei avem de-a face cu
o traducere a unui derivat autohton Faget, foarte frecvent in
toponimia noastra. Larg raspandite pe tot cuprinsul tarii sunt si
celelalte corespondente de origine slava: Bucovul, Bucova, Bucovat,
Bucoveni, Buceava, Bucovna, Bucoviciov etc. (vezi Iorgu Iordan,
Toponimia romaneasca, Bucuresti, 1963, p. 66-67). Un nume comun buc,
cu intelesul "fag", nu exista in romana, ceea ce inseamna ca toate
aceste denumiri topice sunt, la origine, foarte probabil, traduceri
ale cuvantului fag (din lat. Fagus) si, mai ales, faget (cu un sufix
colectiv latinesc). Asadar, Bucovina va fi fost numita, initial,
Faget, ori Tara de fagi, nume intrebuintate, popular, si astazi.





Aceasta provincie a apartinut Moldovei inca din secolul al XIV-lea.
Mai mult chiar, unii istorici, ca de exemplu, Gheorghe Bratianu
(Traditia istorica despre intemeierea statelor romanesti, Bucuresti,
1980, p. 179 s.u.), cred ca in Moldova de Sus (asa numea D. Cantemir
Bucovina) va fi existat un voievodat "valah" independent inca de la
jumatatea secolului al XIII-lea, deci inainte de descalecatul propriu-
zis al Moldovei.


Acest vechi tinut romanesc are o istorie plina de zbucium.


In 1775, "dulcea" Bucovina, cu vechile ei manastiri si cu mormantul
de la Putna al marelui Stefan, a fost "rapita" de austrieci, care au
stapanit-o pana tarziu, in 1918, cand a revenit Romaniei reintregite.
Dar jumatatea de nord a provinciei noastre a fost apoi anexata la
Uniunea Sovietica (mai exact, la Ucraina) in 1940. Un destin dureros
al frumoasei noastre Bucovine! In 1777, a fost ucis miseleste domnul
Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, pentru ca a protestat fata de
raportul austriac. Dar astazi?!


In secolul al XIX-lea, Bucovina devine locul de refugiu al
revolutionarilor moldoveni. In casa familiei de carturari Hurmuzaki
din Cernauti se intalnesc, in vara lui 1848, Al. I. Cuza, Costache
Negri, Vasile Alecsandri, Al, Russo s.a., care pun bazele unui
comitet revolutionar si editeaza gazeta Bucovina. Kogalniceanu
publica atunci Dorintele partidei nationale, programul in 36 de
puncte al tineretului revolutionar din Moldova, prin care se cerea,
ca scop de maxima importanta, unirea Moldovei cu Muntenia.


In 1860 ia fiinta, la initiativa lui Aron Pumnul, profesorul lui
Eminescu, Societatea pentru literatura si cultura romana in Bucovina,
care tipareste reviste, ziare, brosuri, carti. Cativa studenti, intre
care si Ciprian Porumbescu, intemeiaza societatea "Arboroasa". Un
nationalism fierbinte anima pe carturarii bucovineni in tot sfarsitul
de secol. In acest spirit are loc si organizarea memorabilei serbari
de la Putna, din 1871, prilejuita de implinirea a patru sute de ani
de la ridicarea manastirii. La mormantul lui Stefan s-au adunat
atunci tineri carturari (Printre care si M. Eminescu) din toate
tinuturile romanesti. Sa adaugam ca in 1875 se intemeiaza
Universitatea germana din Cernauti, care avea si o catedra de limba
si literatura romana, al carei prim titular a fost Ion al lui
Gheorghe Sbierea. Tarziu, in 1906, era numit profesor al acestei
universitati marele filolog Sextil Puscariu.


Incheiem aceste randuri cu inflacaratele versuri ale poetului Andrei
Barseanu: "Pe-al nostru steag e scris unire,/Unire-n cuget si-n
simtiri/Si sub mareata lui umbrire/Vom infrunta orice loviri",
insotite mereu de acordurile inaltatoarei melodii a lui Ciprian
Porumbescu.


Re: [n_l] Istoria cuvintelor: BUCOVINA (de George Brancus)


Numele Bucovinei deriva intr-adevar din sl.com. buk si are sensul de padure
de fagi. In documentele medievale din Moldova apar foarte multe mentiuni
ale unor bucovine, pe intreg cuprinsul Moldovei, in special in zonele de
podis mai inalte, care mai pastreaza si azi codri de fag (Dealu Mare la
vest de Harlau, Coasta Iasilor, vestul Colinelor Tutovei, Podisul
Hotinului, unel culmi din Podisul Sucevei. Partea de nord a Moldovei,
decupata de Habsburgi la 1775 nu s-a numit niciodata Bucovina inainte de
aceasta data. Transformarea unui toponim care desemna exclusiv formatiuni
vegetale (mai erau si altele in Moldova medievala, de ex. Carpinis) in
regionim a fost optiunea autoritatilor austriece care au vrut sa elimine
orice amintire a Moldovei (initial i-au spus Moldova austriaca, vezi
I.Nistor etc.). Asa-zisa tara a fagilor este mai degraba o tara a brazilor
in realitate, pentru ca bucovinele medievale fusesera defrisate treptat,
din ele ramanand doar cativa codri (ai Dragomirnei, ai Cosminului, ai
Burdaului sau ai Tzetzinei). Multi nu vor sa inteleaga, chiar la noi, ca
inainte de 1775 acest teritoriu nu avea absolut nici o particularitate care
sa-i asigure un nume aparte. Dimpotriva, austriecii nu au facut decat sa
decupeze cea mai mare parte a tinutului Cernautilor si jumatate din cel al
Sucevei, parti componente ale Tarii de Sus care, in realitatea
administrativa a epocii, nu desemna Moldova de nord cum am cred ci Moldova
de sub munte, din bazinul Trotusului pana in zona Hotinului. Restul
tinuturilor formau Tara de Jos, adica mai joasa (colinara sau de campie), o
a treia parte fiind Basarabia, adica regiunea de la Gurile Dunarii si
Nistrului (vezi Cantemir). A face distinctie intre Moldova si Bucovina este
asadar imposibil, cea din urma fiind subsumata celei dintai. Despre o
istorie a Bucovinei nu se poate vorbi decat intre 1775-1918, inainte si
dupa aceasta se confunda dupa caz, cu cea a Moldovei medievale sau cu a
Romaniei Mari.
I.Muntele , Iasi,