Originea numelui Cozia

Articol aparut pe site-ul http://salvamont.org, site
gãzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tãu montan. Autor: Cristi
Pitulice. Poti vedea acest articol la URL-ul:
http://salvamont.org/main/articole/show_ro_id_327.html

Originea numelui Cozia - Autor: Cristi Pitulice

Acest toponimic are o arie de raspandire relativ vasta, dar
cel care ne intereseaza pe noi este acela referitor la Masivul si
Manastirea Cozia, ambele situate in N-E judetului Valcea la iesirea
Oltului din defileul cu acelasi nume, intr-o regiune bine inpadurita.
In privinta originii si evolutiei acestui topomin exista 2
ipoteze principale formulate de Iorgu Iordan pe de o parte, si Emil
Petrovici pe de alta parte. Trebuie amintit faptul ca acestea 2 au
fost formulate acum mai bine si aproape o ½ secol.
Iorgu Iordan sustine ca “ Sinonim cu Nucetul este Cozia:
celebra manastire intemeiata de Mircea cel Batran, ce se chema la
inceput , dar deja in actul de la 1387dat de ctitorul ei,
figureaza actualul nume – Cozia a carui tema este Turca: KOZ – NU=
CA.
Nu – I vorba insa de un cuvant turcesc propriu zis (adica osmanliu),
fiindca pe la sfarsitul sec. XIV nu puteau exista in limba noastra
astfel de elemente lexicale, ci de unul peceneg sau cuman.”
Emil Petrovici este convins ca “numele Cozia este
incontestabil slav: KOZA - CAPRA”
Dupa parerea noastra ipoteza lui E. Petrovici isi pierde
vaalbilitatea din urnatoarele motive:
1.Pentru ca acest nume (de sorginte slava) sa prinda radacini
adanci in acele loc era necesar ca numele sa-I fie atribuit cu o buna
bucata de timp inainte jumatatea sec XIII(cel putin ž de secol sau un
secol ) deoarece populatia vlaha era deja cristalizata si bine
individualizata in nordul Olteniei atat in sec. VI cand si-a facut
aparitia cel de al 2-lea val migrator ( avarii, slavii si bulgarii).
2.In secolele VIII – XIII invaziile salve au continuat tot pe
aceleasi directii ca si la inceput si anume pe culoarul Siretului
spre Pen. Balcanica si prin Campia Panoniei spre coasta Adriaticii
(R.F. Yugoslavia), ocolind in buna masura teritoriul tarii noastre. E
adevarat, in decursul secolelor VI - XII au existat numeroase
incursiuni in teritoriul Carpatic dar acestea s-au lovit de
formatiunile prestatale si statale surprinzator de bine organizate si
au fost subliniem incursiuni; putinele grupuri slave care s-au
statornicit aici au fost rapid asimilate. Deci fondului lexical
autohton (de pe Valea Oltului) fie nu s-a modificat, fie s-a
modificat extrem de putin in nici un caz neducand la crearea de
toponime majore precum Cozia.
3.Substantivul “capra “ este irelevant si neconcludent in =
a
stabili o caracteristica a unei astfel de zone, aceasta fiind, pe de
o parte, bine impadurita deci neexistand pasunile adecvate
intretinerii unui numar importane de capre, iar pe de alta parte
regiunea are alte elemente mult mai importante care o poate
caracteriza. Acesta, de altfel, fiind unul din cele mai serioase
argumente
4.Trebuie subliniat si faptul ca ultimele valuri slave care ar
fi trecut pe aici (asa cum am mai amintit este putin probabil) in sec
X-XIII ar fi gasit aici o populatie cumana stabilita aici la mijlocul
sec X.
Asadar prin prisma acestor argumente consideram ca numele de
‘Cozia’ nu are nimic in comun cu limba slava, legatura vazuta de =
Emil
Petrovici fiind pur intimplatoare.
In ceea ce priveste provenienta turca a toponimului Iorgu
Iordan se apropie cel mai mult de adevar, dar printr-o subtila
nuantare savantul se delimiteaza de natura problemei Exista si aici
cateva argumente care vin in sprijinul ipotezei conform careia Cozia
nu este de origine turca propriuzisa.
1.Imperiul Otoman devine limitrof spatiului romanesc abia la
sfarsitul sec.XIV ( in anii 1388-1389 otomanii au atacat prima oara
frontiera sud-estica romaneasca – deci dupa ctitorirea Manastirii
Cozia!)
2.Singurele contacte intre romani si otomani inainte de de
sfarsitul secolului XIV au fost numai in scurtele conflicte din
peninsula Balcanica.
3.In ceea ce priveste originea turcica propriuzisa “KOZ” &=
#150;
“NUCA”, la prima vedere este plauzibila; inca si azi, la peste 60=
0 de
ani diferenta, la iesirea Oltului din defileu se pot intilni
insemnate intinderi de nucete acestea dainuind in toponimia
locala :La nucet, Nucetel, etc. Insasi locul pa care a fost ridicata
Manastirea Cozia se numea inainte de ctitorire “La Nucet”.
4.Din punctul anterior se intelege ca exista denumirea de “La
Nucet” exista inca din sec. XIV si aceasta a fost folosita oarecum in =

paralel cu denumirea Cozia – asa cum vom demonstra mai jos. Asadar nu =

exista nici o posibilitate ca sa se adopte o denumire – care intr-
adevar reprezinta relitatea locului – venind dintr-o limba efectiv
necunoscuta atunci pe teritoriul romanesc si mai mult primele
contacte turco-romane au fost dupa anul 1387.
In concluzie exista foarte putine sanse ca provenienta
toponimului “Cozia” sa fie din limba turca chiar se poate afirma =
ca
este mai putin verosimila decat ipoteza slava.
In ceea ce priveste cea de a trei-a ipoteza - originea cumana
a topominului – se impun de la inceput cateva precizari cu privire la =

originea si existenta cumanilor pe teritoriul romanesc.
Cumanii, ca si pecenegii, triburi de origine turanica – fac
parte din cel de al 2-lea val migrator, dar spre deosebire de
pacenegi care si-au facut aparitia in anul 987 si s-au stabilit in
stepa panonica, cumanii si-au facut aparitia mai tarziu, in anul
1057, si s-au stabilit intr-o regiune ce cuprindea “ toata Moldova si =

tara Munteneasca”. Dovada ca acesti migratori se intindeau pana la
vest de Olt sunt 2 toponime: Cumanii si Vadul Cumanilor. (A. D.
Xenopol). De asemenea conform cercetarilor istorice “in Moldova si
Muntenia se aflau vreo 33 de numiri care amintesc de numele cumanilor
si sunt cunoscute de la documentele de la 1247 si din bula papala din
1234 ca Muntenia si Moldova purtau numele Cumania .”
Despre statornicia lor pa aceste meleaguri A. D. Xenopol
afirma urmatoarele:” Cumanii au parasit de mult barbaria primitiva;
ca unii cumani isi trimiteau chiar fetele la Constantinopol, unde ele
se crestinizau, si ca aceasta religie le devenise atat de iubita,
incat fiica unui rege se calugareste…”
Asadar putem afirma fara echivoc ca si teritoriul din zona
Masivului Cozia se afla sub stapanire cumana in sec. XI - XIII. Deci
numele de Cozia poate fi foarte bine de provenienta cumana.
In ceea ce priveste originea stricta a denumirii : COZA –
COZIA, aceasta ar fi foarte posibila deoarece Coza se traduce prin
Foc, fenomen ce poate reprezenta o carcaterisitca a locului, si inca
una foarte evidenta. Este foarte posibil ca focul sa fi cuprins
padurea din Defileul Oltului si ca urmare sa poarte un nume
semnificativ.
Pentru a sintetiza iata argumentele ipotezei procumane:
1.Regiunea a fost sub stapanire cumana incepand cu sec. XI.
2.Desi au fost neam migrator acestia s-au statornicit pe
aceste locuri.
3.Denumirea de “Cozia” este foarte aproape de cuvantul cum=
an
“coza”.
4.Coza - foc reprezinta un fenomen care este foarte probabil
sa fi avut loc, fiind de asemenea o caracteristica reprezentativa a
locului.
Desi la prima vedere aceasta ipoteza sustine tezele maghiare
conform carora romanii (vlahii) au venit pe aceste locuri ulterior
cumanilor, acestea sunt infirmante de existenta numelui Cozia ca
toponim major (impus de populatiile cuceritoare ) care a circulat in
tanden cu toponimele minore - “Nucet” – in speta si de hidro=
nimul
“Alutus” – “Oltus” – “Olt” care a r=
amas neschimbat in ciuda faptului
ca populatiile cumane au aparut in postura de cuceritori, deci
elementul romanesc era foarte pronuntat.

Autor: Cristi Pitulice