Nera (Cheile Nerei)

Se zice ca demult de tot, cand soarele se intalnea in fiecare zi cu luna, iar
stelele erau aproape sa le culegi cu mana,
traia in padurile de pe aici, un mandru si falnic fecior, puternic ca bradul.
Vanator iscusit, cum altul nu era, el sageta uliul din zbor
si ciuta din fuga. Intr-o buna zi, aflat la vanatoare chiar in inima padurii,
intalni o minunatie de fata cum nu mai vazuse si mult se minuna feciorul de
indrazneala
fetei de-a bate inima padurii, pe acolo pe unde fiarele salbatice erau la ele
acasa; dar mai mult si mai mult s-a speriat cand in zilele celelalte,
intalnind-o, simti cum inima-i bate sa-i iasa din piept. Si-asa, nu dupa mult
timp, numai padurea fu martora iubirii lor curate caci, pasamite, si copila
il indragise din prima clipa. Tatal fetii, stapanul acestor locuri, bagand de
seama ca mai tot timpul copila si-l petrecea in mijlocul padurii, puse iscoade
s-o urmareasca, si cand afla de dragostea dintre padurar si fata, maniat la
culme, trimise potera sa-l aduca in lanturi pe flacau. ca vezi bine, singura-i
copila era petita de boieri, sositi cu alai
sa-i ceara mana, iar fata ii refuzase indragind un simplu flacau fara stare.
Hain la suflet, credea ca, odata intemnitat, copila va uita iubirea-i curata
si-si va alege de mire un boier de neam din cei ce-i tot dadeau tarcoale.
Nici rugamintile, nici plansetul fetii nu-l induplecara, ba mai rau, il arunca
pe flacau intr-o grota din inima muntelui si puse sa i se zideasca intrarea.
Si-n seara nuntii, cand o pala de vant aduse dinspre munte chemarea tanguitoare
a flacaului ferecat, cu lacrimi si jale copila se ruga la zana cea buna s-o
ajute.
La rugamintile-i fierbinti, vazand cat de mare-i era dragostea, zana cea buna o
transforma intr-o suvita de apa cristalina pentru a se putea strecura din piatra
in piatra
spre inima muntelui; si fata a inceput sa-si caute iubitul si-n ajutor sa-i vina
sfredelind temnita de piatra. Trecura ani si ani, si Nerganita, cu dragostea-i
nestinsa, stra-
punse muntele catu-i de mare, patrunse in cele mai tainice unghere si-n cele mai
ascunse cotloane pana cand in fatza nu-i mai ramase decat campia larga.
Si intelegand ca drum de inapoiere nu-i, lasa sa-i rataceasca unda in campie,
purtandu-i povestea de iubire iar marturie peste timpuri ramasera cheile ce
spinteca muntele, grotele ce impanzesc pretele, lacurile cristaline adunate din
lacrimile varsate.

Odata ajuns in cheile Nerei (caci aceasta este legenda lor, dragii mei) ai pasit
in tara legendei imbracata in parfumul ametitor de liliac salbatic si-n fosnetul
misterios al
padurilor nestrabatute.

preluare "Povestea de dragoste a Nerganei" Dan Pasere, Biblioteca
Montaniardului- Intocmita de Emilian Cristea, nr 23



Raluca Voinu
ARVO Telecom
tel/fax: 242 08 79; 243 16 35
www.arvo.ro