Legenda Politelor cu Crini (Ceahlau)

Textul de mai jos este copy/paste de pe site-ul http://www.neamt.ro/

Legenda Politelor cu Crini

Cam prin vara anului 1927, mos Grigore Radutu (pe atunci in etate de 73 de ani) povestea invatatorului Gheorghe Balta urmatoarea legenda:

Cu sute de ani in urma, un sihastru fugit de lume s-a urcat pe hatasul din jgheabul cu paltini si de acolo, pe o polita, unde cu mana lui si-a sapat un adapost. A inceput apoi sa sadeasca pe polite crini. intr-o zi, dand peste el niste oieri, le spuse acestora:

de vreti sa va fie iertate pacatele si rautatile, apoi sa saditi oriunde in fata casei noi ce o ridicati, sau a bisericii, cate un crin. Numai cand il veti vedea mare, falnic, o sa va bucurati de strasnicia lui.
si uite-asa au aparut crini prin toate satele din jur.


Elena Matasa, culegatoare de folclor din zona Neamtului, prezinta o alta poveste petrecuta pe treptele stancoase ale Politelor cu Crini:

in vremurile ce-au fost, un vanator cu mare fala si iscusit la minte, pe numele sau Vasile, cutreiera prin aceste locuri, purtand pe umar o flinta faurita de un dibaci mester fierar. in fiecare zi pleca la vanatoare, cutreierand potecile, adunand oua de cilihoi si cantand toata ziua.
Trecand timpul, Vasile isi gasi o fata de oameni instariti, dar abrasa, cu care se insoti. intr-o seara de iarna, Vasile povesti nevestei sale despre frumusetile muntelui, despre florile ce le intalnea si despre o capra neagra si puiul ei, care-si avea culcusul pe o polita. Auzind nevasta sa acestea, atat de mult isi dori puiul de capra incat il ruga in fiecare zi pe Vasile sa-i aduca puiul. Vasile insa ii raspundea ca nu vrea sa tulbure viata bietelor capre. Vazand insa ca nu scapa de gura nevestei, se hotari intr-o zi sa plece dupa puiul de capra. isi facu un curmei gros si cobori cu greu pe polita unde stia el ca zarise puiul de capra stand la soare. incet, pas cu pas, se apropie de culcusul capritei si insfaca puiul dintr-o miscare. Cand dadu sa se intoarca, numai iaca se trezi fata in fata cu capra neagra. Pana sa se dumireasca, coarnele caprei il si lovira. Se prabusira toti trei in fundul prapastiei, intr-un vartej de praf si pietre. Dupa ce linistea se lasa, politele cu crini ramasera goale si pustii. Deasupra, in inaltul cerului, vulturul cilihoi croncanea lung si infricosator...
Asa a pierit ultima capra neagra, cu puiul ei cu tot si cu vanatorul care se incumetase sa se urce pe Politele cu crini...