POIANA (LIVADA, STANA) BURLACULUI
PASAJ EXTRAS DIN BUCURA DUMBRAVA � "CARTEA MUNTILOR"
"Apoi Horoaba iese intr'o vale mai larga (dupa chei, n.n.),
inconjurata de un semicerc falnic de pereti stancosi, care rasar,
argintii, din braul lor
intunecos de brazi. Acolo e stana poreclita a Burlacului."
Tot in acelasi loc se mai afla si locul numit in vechile scrieri
Poiana sau Livada Burlacului (n.n.)
PASAJ EXTRAS DIN 1926, N. URECHEA - CARTEA "VRAJA BUCEGILOR " �
CAPITOLUL: "DE VORBA CU STARETUL IERONIM"
"�venind de la Bolboci, calcam covorul verde din Livada Burlacului
si apoi urmam pitoreasca poteca stramta si bolovanoasa care duce la
gura pesterii Ialomitei."
vineri, 8 decembrie 2006
VALEA PELESULUI (Bucegi)
VALEA PELESULUI
LEGENDA PELESULUI, POATE CEA MAI VECHE (1882)
BIBLIOGRAFIE: CARMEN SYLVA, CARTEA "POVESTILE PELESULUI", 1882
Pelesul este personificat intr-un voinic cu ochii adanci si albastri,
nascut in adancurile Bucegilor. Pelesul e un limbut, si ii place ca
si altii sa se minuneze de povestirile sale. El i-a soptit reginei
legendele muntilor si vailor din Bucegi, adunate in cartea "Povestile
Pelesului".
"Din Bucegiul, care, vechi de batran ce este a vazut asa de multe,
incat nici mu-i mai vine sa se mire de nimic, se avanta clocotind un
parau de munte atat de salbatic si de navalnic incat parca-n
rasfatarea lui ar voi sa cutriere toata lumea."
PASAJ EXTRAS DIN 1924, GEORGE VALSAN - "REVISTA CULTURA", CLUJ 1924
"Pe valea Teleajenului, la Cheia, a vrut sa-si faca palat Voda Carol.
Dar calul care-i ducea s'a poticnit de o piatra. Si asta e semn rau.
Atunci a umblat pe valea Prahovei si a ales locul din poiana
Pelesului". Asa imi destainuia pe un varf de munte, vantul care ne
bubuia in urechi, un padurar batran din Azuga, aratand cu gesturi
largi, de o parte Clabucetele imbracate in paduri, pana langa
piscuri, iar de alta parte colosala silueta viorie a Bucecilor in
poala carora se resfirau casele albe ale Bustenilor. De sigur insa
altele au fost motivele seriosului Principe care isi cugeta adanc
faptele, iar cand le hotara, le urmarea neclintit pana la realizare."
PASAJ EXTRAS DIN IORGU IORDAN �"TOPONIMIE ROMANEASCA"
Peles � "Aceeasi origine (n.n - ca in cazul toponimelor drivate din ples�
sinonim cu plesuv, Por. Pag 26 � ples = culme plesuva ), (prin intermediul
limbii maghiare), si deci aceeasi semnificatie o are Pelesul, cu diminutiul
Pelisorul."
LEGENDA PELESULUI, POATE CEA MAI VECHE (1882)
BIBLIOGRAFIE: CARMEN SYLVA, CARTEA "POVESTILE PELESULUI", 1882
Pelesul este personificat intr-un voinic cu ochii adanci si albastri,
nascut in adancurile Bucegilor. Pelesul e un limbut, si ii place ca
si altii sa se minuneze de povestirile sale. El i-a soptit reginei
legendele muntilor si vailor din Bucegi, adunate in cartea "Povestile
Pelesului".
"Din Bucegiul, care, vechi de batran ce este a vazut asa de multe,
incat nici mu-i mai vine sa se mire de nimic, se avanta clocotind un
parau de munte atat de salbatic si de navalnic incat parca-n
rasfatarea lui ar voi sa cutriere toata lumea."
PASAJ EXTRAS DIN 1924, GEORGE VALSAN - "REVISTA CULTURA", CLUJ 1924
"Pe valea Teleajenului, la Cheia, a vrut sa-si faca palat Voda Carol.
Dar calul care-i ducea s'a poticnit de o piatra. Si asta e semn rau.
Atunci a umblat pe valea Prahovei si a ales locul din poiana
Pelesului". Asa imi destainuia pe un varf de munte, vantul care ne
bubuia in urechi, un padurar batran din Azuga, aratand cu gesturi
largi, de o parte Clabucetele imbracate in paduri, pana langa
piscuri, iar de alta parte colosala silueta viorie a Bucecilor in
poala carora se resfirau casele albe ale Bustenilor. De sigur insa
altele au fost motivele seriosului Principe care isi cugeta adanc
faptele, iar cand le hotara, le urmarea neclintit pana la realizare."
PASAJ EXTRAS DIN IORGU IORDAN �"TOPONIMIE ROMANEASCA"
Peles � "Aceeasi origine (n.n - ca in cazul toponimelor drivate din ples�
sinonim cu plesuv, Por. Pag 26 � ples = culme plesuva ), (prin intermediul
limbii maghiare), si deci aceeasi semnificatie o are Pelesul, cu diminutiul
Pelisorul."
ZANOAGA si Podul cu Florile (Bucegi) - Toponimie
PASAJ EXTRAS DIN NESTOR URECHEA � CARTEA "VRAJA BUCEGILOR ", 1926 �
CAPITOLUL: "EXCURSIE LA PESTERA IALOMITEI"
"Ne-am suit pe muntele Zanoaga, care infatiseaza doua originalitati:
partea sa cea mai inalta este incoronata de stanci alcatuind ca o
cetate iar jur imprejur, ca o cingatoare, un platou numit Podul cu
Florile care, dupa cum ne lamureste Ciulica, prin Mai, cand inca n-au
sosit turmele pascatoare, este, prin bogatia florilor sale, o
minunatie din povesti."
CAPITOLUL: "EXCURSIE LA PESTERA IALOMITEI"
"Ne-am suit pe muntele Zanoaga, care infatiseaza doua originalitati:
partea sa cea mai inalta este incoronata de stanci alcatuind ca o
cetate iar jur imprejur, ca o cingatoare, un platou numit Podul cu
Florile care, dupa cum ne lamureste Ciulica, prin Mai, cand inca n-au
sosit turmele pascatoare, este, prin bogatia florilor sale, o
minunatie din povesti."
Valea Verde (Bucegi)
PASAJ EXTRAS DIN 1910, "ANUARUL SOCIETATII TURISTILOR ROMANI" �
"ASCENSIUNEA MUNTELUI COSTILE"
"A urca mai sus, crezuram de prisos, caci numai decat ajungeam in
braul cel mare al Costilei, pe care il cunoastem foarte bine, fiind
facut de mai multe ori de noi si de aceea hotararam ca e mult mai
bine si mult mai nimerit sa ne reintoarcem prin Valea Verde, un drum
nou si cu totul necunoscut de noi.
Astfel la orele 12, luaram calea inapoi. Coboram putin prin niste
jnepeni grosi si foarte desi, de care ne acatam in tot timpul
coborasului, luam un brau si de aci trecem pe creasta ce margineste
la stanga Valea Seaca si dincolo de ea, SE AFLA VALEA VERDE, PE CARE
AVEM DE COBORAT.
ACEASTA VALE SE NUMESTE ASA, CACI PE LA INCEPUTUL SAU ESTE ACOPERITA
CU O VERDEATA ABUNDENTA; asa ca noi, care nu o cunosteam credeam ca
acum suntem scapati de orice nevoi, avand a face un scoborisasa de
frumos si placut, dar in curand a urmat deceptiunea noastra.
Ea este o mica vale, asezata in stanga vaiei Malin, de care este
despartita printr-o mica coasta, cam la vre-o 2100 m. inaltime.
Partea cea mai inalta insa a acestei creste poate sa aiba si 2.200 m.
inaltime.
La orele 1 p. m., dupa un mic repaos, incepuram coborisul Vaiei
Verde. La inceput printr'o vagauna, apoi mergem tot in jos pe vale,
dam de dreapta vaiei de o panta verde, luam braul acesta si cu cat
coborim mai mult, cu atata greutatea si pericolele se intetiau, caci
incetand iarba, nu intalnim decat pietre, bolovani si panta era asa
de inclinata, incat mai in tot parcursul vaiei nu ne mai servim de
picioare, decat numai de forma, mainele erau factorul cel mai
important al coborasului; pe cand spatele, pe care il taram pe
lespezile de piatra, era crunt atacat de ascutisul lor. .
La o distanta de 100 m. braul devine extrem de periculos si de greu.
In doua locuri este asa de groaznic, in cat chiar curajul cel mai
mare, ce l'ar putea avea omul incercat, in fata acestui pericol
eminent, cred, ca ar slabi. Ce sa vezi! Un perete drept de piatra, de
cativa metri de inaltime, iar jos o prapastie adanca poate de 60�70
metri. Pe aici trebuia sa trecem, neavand ca sprijin pentru picior
decat niste mici conglomerate de piatra, care, esite putin afara din
bloc, ne serveau a pune piciorul pe ele, iar mainile cu unghiile sa
le infigi acolo unde ai vedea in perete o mica gaurice sau o
pietricica esita afara si sa te tii bine de ele. Era ceva teribil,
ingrozitor! Iti vedeai moartea cu ochii, caci o mica gresala, o
punere de picior rau peste aceste petricele si mormantul adanc de jos
te-ar inghiti pe data." Apoi drumetii ajung in Poiana Malinului.
"ASCENSIUNEA MUNTELUI COSTILE"
"A urca mai sus, crezuram de prisos, caci numai decat ajungeam in
braul cel mare al Costilei, pe care il cunoastem foarte bine, fiind
facut de mai multe ori de noi si de aceea hotararam ca e mult mai
bine si mult mai nimerit sa ne reintoarcem prin Valea Verde, un drum
nou si cu totul necunoscut de noi.
Astfel la orele 12, luaram calea inapoi. Coboram putin prin niste
jnepeni grosi si foarte desi, de care ne acatam in tot timpul
coborasului, luam un brau si de aci trecem pe creasta ce margineste
la stanga Valea Seaca si dincolo de ea, SE AFLA VALEA VERDE, PE CARE
AVEM DE COBORAT.
ACEASTA VALE SE NUMESTE ASA, CACI PE LA INCEPUTUL SAU ESTE ACOPERITA
CU O VERDEATA ABUNDENTA; asa ca noi, care nu o cunosteam credeam ca
acum suntem scapati de orice nevoi, avand a face un scoborisasa de
frumos si placut, dar in curand a urmat deceptiunea noastra.
Ea este o mica vale, asezata in stanga vaiei Malin, de care este
despartita printr-o mica coasta, cam la vre-o 2100 m. inaltime.
Partea cea mai inalta insa a acestei creste poate sa aiba si 2.200 m.
inaltime.
La orele 1 p. m., dupa un mic repaos, incepuram coborisul Vaiei
Verde. La inceput printr'o vagauna, apoi mergem tot in jos pe vale,
dam de dreapta vaiei de o panta verde, luam braul acesta si cu cat
coborim mai mult, cu atata greutatea si pericolele se intetiau, caci
incetand iarba, nu intalnim decat pietre, bolovani si panta era asa
de inclinata, incat mai in tot parcursul vaiei nu ne mai servim de
picioare, decat numai de forma, mainele erau factorul cel mai
important al coborasului; pe cand spatele, pe care il taram pe
lespezile de piatra, era crunt atacat de ascutisul lor. .
La o distanta de 100 m. braul devine extrem de periculos si de greu.
In doua locuri este asa de groaznic, in cat chiar curajul cel mai
mare, ce l'ar putea avea omul incercat, in fata acestui pericol
eminent, cred, ca ar slabi. Ce sa vezi! Un perete drept de piatra, de
cativa metri de inaltime, iar jos o prapastie adanca poate de 60�70
metri. Pe aici trebuia sa trecem, neavand ca sprijin pentru picior
decat niste mici conglomerate de piatra, care, esite putin afara din
bloc, ne serveau a pune piciorul pe ele, iar mainile cu unghiile sa
le infigi acolo unde ai vedea in perete o mica gaurice sau o
pietricica esita afara si sa te tii bine de ele. Era ceva teribil,
ingrozitor! Iti vedeai moartea cu ochii, caci o mica gresala, o
punere de picior rau peste aceste petricele si mormantul adanc de jos
te-ar inghiti pe data." Apoi drumetii ajung in Poiana Malinului.
VALEA CAZANULUI (Clabucetele Predealului)
VALEA CAZANULUI
PASAJ EXTRAS DIN "AL TREILEA ANUAR AL BUCEGILOR"� 1928, AUTOR IORDAN
I. TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL. .
"se varsa in Valea Bradetului care la randul ei se varsa in valea
Rasnoavei. Acest toponim este de data relativ recenta "de cand pe
aici a existat o cale ferata ingusta, ale carei urme se observa si
astazi destul de bine; ea a servit la exploatarea padurei intre anii
1885�1890" -
PASAJ EXTRAS DIN "AL TREILEA ANUAR AL BUCEGILOR"� 1928, AUTOR IORDAN
I. TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL. .
"se varsa in Valea Bradetului care la randul ei se varsa in valea
Rasnoavei. Acest toponim este de data relativ recenta "de cand pe
aici a existat o cale ferata ingusta, ale carei urme se observa si
astazi destul de bine; ea a servit la exploatarea padurei intre anii
1885�1890" -
VALEA RASNOAVEI
VALEA RASNOAVEI
PASAJE EXTRASE din "AL TREILEA ANUAR AL BUCEGILOR"� 1928, AUTOR
IORDAN I. TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL. .
"Pornind dela Predeal catre Sud ca sa ajungem la poalele Bucecilor,
o luam spre W. dela gura Rasnoavei, din dreptul manastirei Predeal,
urmand valea larga a Rasnoavei �, corect Rajnoavei, � numire de
origina slava (G. Giuglea ; Etimologii in "Daco-Romania", buletinul
Muzeului limbei romane dela Universitatea din Cluj. 1924. Cluj. pag.
771, N.A.), care inseamna "valea morii"."
"Celelalte vai mai mici ca: valea Tiganului, valea Bradetului, cari
dau in Rajnoava, ca si valea Cazanului si valea Vagonului cari vin si
dau in valea Bradetului dinspre S-Est, sunt de data mult mai recenta.
Ele nu au nici vechimea de 50 ani, de cand pe aici a existat o cale
ferata ingusta, ale carei urme se observa si astazi destul de bine;
ea a servit la exploatarea padurei intre anii 1885�1890."
PASAJE EXTRASE din "AL TREILEA ANUAR AL BUCEGILOR"� 1928, AUTOR
IORDAN I. TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL. .
"Pornind dela Predeal catre Sud ca sa ajungem la poalele Bucecilor,
o luam spre W. dela gura Rasnoavei, din dreptul manastirei Predeal,
urmand valea larga a Rasnoavei �, corect Rajnoavei, � numire de
origina slava (G. Giuglea ; Etimologii in "Daco-Romania", buletinul
Muzeului limbei romane dela Universitatea din Cluj. 1924. Cluj. pag.
771, N.A.), care inseamna "valea morii"."
"Celelalte vai mai mici ca: valea Tiganului, valea Bradetului, cari
dau in Rajnoava, ca si valea Cazanului si valea Vagonului cari vin si
dau in valea Bradetului dinspre S-Est, sunt de data mult mai recenta.
Ele nu au nici vechimea de 50 ani, de cand pe aici a existat o cale
ferata ingusta, ale carei urme se observa si astazi destul de bine;
ea a servit la exploatarea padurei intre anii 1885�1890."
Tulcea - repere toponimice
Intrebare (toponimie jud. Tulcea)
Cu toponimia localitatilor din jud.Tulcea e o mare problema! Majoritatea
aveau nume turcesti pana pe la 1930 dar ulterior au fost "romanizate".
Incat depinde la ce nume va referiti. Nu e greu sa-ti dai seama ce inseamna
Mihail Kogalniceanu, I.C.Bratianu, C.A.Rosetti, Dorobantzu, Horia, Closzka
si alte nazdravanii toponimice de aceeasi factura. E mai greu cu alde
Sarinasuf (pamant galben), Coimpunar (Fantana Oilor, unul din rarele
toponime pentru care s-a preferat traducerea in romaneste), Mahmudia,
Azaclau si altele. In voluminoasa monografie a Dobrogei coordonata de
C.Bratescu in 1928 sunt destule indicatii asupra acestui aspect. O lucrare
ampla care sa trateze modul in care s-au succedat stratele toponimice in
Dobrogea inca nu exista!
Cu toponimia localitatilor din jud.Tulcea e o mare problema! Majoritatea
aveau nume turcesti pana pe la 1930 dar ulterior au fost "romanizate".
Incat depinde la ce nume va referiti. Nu e greu sa-ti dai seama ce inseamna
Mihail Kogalniceanu, I.C.Bratianu, C.A.Rosetti, Dorobantzu, Horia, Closzka
si alte nazdravanii toponimice de aceeasi factura. E mai greu cu alde
Sarinasuf (pamant galben), Coimpunar (Fantana Oilor, unul din rarele
toponime pentru care s-a preferat traducerea in romaneste), Mahmudia,
Azaclau si altele. In voluminoasa monografie a Dobrogei coordonata de
C.Bratescu in 1928 sunt destule indicatii asupra acestui aspect. O lucrare
ampla care sa trateze modul in care s-au succedat stratele toponimice in
Dobrogea inca nu exista!
VARFUL CU DOR, VANTURISUL
VARFUL CU DOR, VANTURISUL
PASAJ EXTRAS DIN 1926 - NESTOR URECHEA � CARTEA "VRAJA BUCEGILOR " �
CAPITOLUL: "PRIVELISTEA BUCEGILOR"
"Minunatul lantse sfarseste la Coltii infricosatori ai Varfului cu
Dor si ai Vanturisului, cea din urma expresie a neinfrantei
salbasticii a acestor Bucegi, care si-au luat asupra-le rolul de
mijlocitori intre cer si pamant."
PASAJ EXTRAS DIN BUCURA DUMBRAVA, "CARTEA MUNTILOR "
De pe culmea Varfului-cu-Dor se vede, spre miazanoapte, intinderea
lata a podurilor, caracteristica pentru Bucegi, pana la celalalt
capat al masivului; se mai vede ca masivul este un fel de elipsa de
creste imprejurul vaei Ialomitei, care, incepand de dedesubtul
varfului Omului, coboara prin mijlocul elipsei. Iar in spre miaza-zi,
blajinul si primitorul Varful-cu-Dor se prabuseste intr'un zid
stancos, brazdat de minunate brane de brazi. Cu toata hoinareala mea
de ani indelungati, nu cunosteam decat partea superioara a acestor
brane, � atat de bogati sunt Bucegii in frumuseti tainice � m'am
luminat acum printr'un studiu datorit Domnului Mihai Haret despre
Coltii lui Barbes, vechiul nume al Varfului-cu-Dor. Afland din acest
studiu despre un brau din codru care trece pe langa un zid neted de
stanca impodobit cu o edera seculara, si care duc apoi la
Vanturatoare mare intre Varful-cu-Dor si vecinul sau mai mic
Vanturisul, m'arn repezit acolo, luand drept calauza pe tanarul care
ciobanise pe aceste coaste, si am gasit raiul haiducilor, asa cum il
descrie Mihai Haret. Caci Coltii lui Barbeserau tainita lor in
Bucegi! N'am stiut asta, cand am scris cartea "Haiducul", si am
asezat ascunzatoarea lor pe o coama a Tatarului, inspre Transilvania.
PASAJ EXTRAS DIN 1926 - NESTOR URECHEA � CARTEA "VRAJA BUCEGILOR " �
CAPITOLUL: "PRIVELISTEA BUCEGILOR"
"Minunatul lantse sfarseste la Coltii infricosatori ai Varfului cu
Dor si ai Vanturisului, cea din urma expresie a neinfrantei
salbasticii a acestor Bucegi, care si-au luat asupra-le rolul de
mijlocitori intre cer si pamant."
PASAJ EXTRAS DIN BUCURA DUMBRAVA, "CARTEA MUNTILOR "
De pe culmea Varfului-cu-Dor se vede, spre miazanoapte, intinderea
lata a podurilor, caracteristica pentru Bucegi, pana la celalalt
capat al masivului; se mai vede ca masivul este un fel de elipsa de
creste imprejurul vaei Ialomitei, care, incepand de dedesubtul
varfului Omului, coboara prin mijlocul elipsei. Iar in spre miaza-zi,
blajinul si primitorul Varful-cu-Dor se prabuseste intr'un zid
stancos, brazdat de minunate brane de brazi. Cu toata hoinareala mea
de ani indelungati, nu cunosteam decat partea superioara a acestor
brane, � atat de bogati sunt Bucegii in frumuseti tainice � m'am
luminat acum printr'un studiu datorit Domnului Mihai Haret despre
Coltii lui Barbes, vechiul nume al Varfului-cu-Dor. Afland din acest
studiu despre un brau din codru care trece pe langa un zid neted de
stanca impodobit cu o edera seculara, si care duc apoi la
Vanturatoare mare intre Varful-cu-Dor si vecinul sau mai mic
Vanturisul, m'arn repezit acolo, luand drept calauza pe tanarul care
ciobanise pe aceste coaste, si am gasit raiul haiducilor, asa cum il
descrie Mihai Haret. Caci Coltii lui Barbeserau tainita lor in
Bucegi! N'am stiut asta, cand am scris cartea "Haiducul", si am
asezat ascunzatoarea lor pe o coama a Tatarului, inspre Transilvania.
Omu
PASAJ EXTRAS DIN 1882, CARMEN SYLVA - CARTEA "POVESTILE PELESULUI"
"Un munte, care se numeste Omul! Este oare muntele atat de mic, sau
fost-au omul atat de mare de s-a numit muntele dupa dansul? Ce a fost
oare omul acela? Fost-a el un erou mare, care s-a batut in batalie?
Fost-a el un pustnic, care traia in locuri salbatice? Fost-a el un
hotmare al carui nume nimeni nu indraznea sa-l pronunte? Fost-a el un
imparat, de care se cutremurau imparatiile? OMUL! IATA-I ISTORIA." �
urmeaza povestea, fara legatura directa cu locurile, care poate
ficitita in aceeasi carte � CARTEA "POVESTILE PELESULUI".
PASAJ EXTRAS DIN BUCURA DUMBRAVA � "CARTEA MUNTILOR "
Mandrul sir al Bucegilor se ispraveste la miazanoapte cu Omul, Omul
cel nevazut decat de pe anumite puncte de pe poduri, nevazut,
pentruca varful lui lat este centrul unei stele, alcatuita din sase
munti convergenti.
"Un munte, care se numeste Omul! Este oare muntele atat de mic, sau
fost-au omul atat de mare de s-a numit muntele dupa dansul? Ce a fost
oare omul acela? Fost-a el un erou mare, care s-a batut in batalie?
Fost-a el un pustnic, care traia in locuri salbatice? Fost-a el un
hotmare al carui nume nimeni nu indraznea sa-l pronunte? Fost-a el un
imparat, de care se cutremurau imparatiile? OMUL! IATA-I ISTORIA." �
urmeaza povestea, fara legatura directa cu locurile, care poate
ficitita in aceeasi carte � CARTEA "POVESTILE PELESULUI".
PASAJ EXTRAS DIN BUCURA DUMBRAVA � "CARTEA MUNTILOR "
Mandrul sir al Bucegilor se ispraveste la miazanoapte cu Omul, Omul
cel nevazut decat de pe anumite puncte de pe poduri, nevazut,
pentruca varful lui lat este centrul unei stele, alcatuita din sase
munti convergenti.
BUCOVINA
Istoria cuvintelor: BUCOVINA
de George Brancus
sursa: http://www.icr.ro/curierulromanesc/?
module=displaystory&story_id=644&edition_id=5&format=html
In romana, ca si in alte limbi, sunt numeroase nume de locuri redate
prin termeni care denumesc arbori si pomi fructiferi. Iata cateva
exemple: Anina, Aninoasa, Artari, Brazi, Bradet, Bungetul,
Bungetoaia, Carpenisi, Corni, Cornet, Frasinul, Frasinis, Gorunul,
Gornet, Marul, Meresti, Mestecanis, Mesteceni, Nucet, Peri, Plopi,
Salcia etc. La acestea se adauga multe alte derivate, precum si
echivalente create pe baza radicalelor din limbi vecine. In randul
acestora din urma se inscrie si Bucovina, numele vechiului teritoriu
romanesc din Moldova de nord, care provine de la un radical slav buk,
insemnand "fag". Derivatul colectiv bukov e sinonim cu "faget";
bukovina "padure de fagi, faget" e cunoscut in diferite limbi slave
de nord si de est. Bineinteles ca in cazul romanei avem de-a face cu
o traducere a unui derivat autohton Faget, foarte frecvent in
toponimia noastra. Larg raspandite pe tot cuprinsul tarii sunt si
celelalte corespondente de origine slava: Bucovul, Bucova, Bucovat,
Bucoveni, Buceava, Bucovna, Bucoviciov etc. (vezi Iorgu Iordan,
Toponimia romaneasca, Bucuresti, 1963, p. 66-67). Un nume comun buc,
cu intelesul "fag", nu exista in romana, ceea ce inseamna ca toate
aceste denumiri topice sunt, la origine, foarte probabil, traduceri
ale cuvantului fag (din lat. Fagus) si, mai ales, faget (cu un sufix
colectiv latinesc). Asadar, Bucovina va fi fost numita, initial,
Faget, ori Tara de fagi, nume intrebuintate, popular, si astazi.
Aceasta provincie a apartinut Moldovei inca din secolul al XIV-lea.
Mai mult chiar, unii istorici, ca de exemplu, Gheorghe Bratianu
(Traditia istorica despre intemeierea statelor romanesti, Bucuresti,
1980, p. 179 s.u.), cred ca in Moldova de Sus (asa numea D. Cantemir
Bucovina) va fi existat un voievodat "valah" independent inca de la
jumatatea secolului al XIII-lea, deci inainte de descalecatul propriu-
zis al Moldovei.
Acest vechi tinut romanesc are o istorie plina de zbucium.
In 1775, "dulcea" Bucovina, cu vechile ei manastiri si cu mormantul
de la Putna al marelui Stefan, a fost "rapita" de austrieci, care au
stapanit-o pana tarziu, in 1918, cand a revenit Romaniei reintregite.
Dar jumatatea de nord a provinciei noastre a fost apoi anexata la
Uniunea Sovietica (mai exact, la Ucraina) in 1940. Un destin dureros
al frumoasei noastre Bucovine! In 1777, a fost ucis miseleste domnul
Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, pentru ca a protestat fata de
raportul austriac. Dar astazi?!
In secolul al XIX-lea, Bucovina devine locul de refugiu al
revolutionarilor moldoveni. In casa familiei de carturari Hurmuzaki
din Cernauti se intalnesc, in vara lui 1848, Al. I. Cuza, Costache
Negri, Vasile Alecsandri, Al, Russo s.a., care pun bazele unui
comitet revolutionar si editeaza gazeta Bucovina. Kogalniceanu
publica atunci Dorintele partidei nationale, programul in 36 de
puncte al tineretului revolutionar din Moldova, prin care se cerea,
ca scop de maxima importanta, unirea Moldovei cu Muntenia.
In 1860 ia fiinta, la initiativa lui Aron Pumnul, profesorul lui
Eminescu, Societatea pentru literatura si cultura romana in Bucovina,
care tipareste reviste, ziare, brosuri, carti. Cativa studenti, intre
care si Ciprian Porumbescu, intemeiaza societatea "Arboroasa". Un
nationalism fierbinte anima pe carturarii bucovineni in tot sfarsitul
de secol. In acest spirit are loc si organizarea memorabilei serbari
de la Putna, din 1871, prilejuita de implinirea a patru sute de ani
de la ridicarea manastirii. La mormantul lui Stefan s-au adunat
atunci tineri carturari (Printre care si M. Eminescu) din toate
tinuturile romanesti. Sa adaugam ca in 1875 se intemeiaza
Universitatea germana din Cernauti, care avea si o catedra de limba
si literatura romana, al carei prim titular a fost Ion al lui
Gheorghe Sbierea. Tarziu, in 1906, era numit profesor al acestei
universitati marele filolog Sextil Puscariu.
Incheiem aceste randuri cu inflacaratele versuri ale poetului Andrei
Barseanu: "Pe-al nostru steag e scris unire,/Unire-n cuget si-n
simtiri/Si sub mareata lui umbrire/Vom infrunta orice loviri",
insotite mereu de acordurile inaltatoarei melodii a lui Ciprian
Porumbescu.
Re: [n_l] Istoria cuvintelor: BUCOVINA (de George Brancus)
Numele Bucovinei deriva intr-adevar din sl.com. buk si are sensul de padure
de fagi. In documentele medievale din Moldova apar foarte multe mentiuni
ale unor bucovine, pe intreg cuprinsul Moldovei, in special in zonele de
podis mai inalte, care mai pastreaza si azi codri de fag (Dealu Mare la
vest de Harlau, Coasta Iasilor, vestul Colinelor Tutovei, Podisul
Hotinului, unel culmi din Podisul Sucevei. Partea de nord a Moldovei,
decupata de Habsburgi la 1775 nu s-a numit niciodata Bucovina inainte de
aceasta data. Transformarea unui toponim care desemna exclusiv formatiuni
vegetale (mai erau si altele in Moldova medievala, de ex. Carpinis) in
regionim a fost optiunea autoritatilor austriece care au vrut sa elimine
orice amintire a Moldovei (initial i-au spus Moldova austriaca, vezi
I.Nistor etc.). Asa-zisa tara a fagilor este mai degraba o tara a brazilor
in realitate, pentru ca bucovinele medievale fusesera defrisate treptat,
din ele ramanand doar cativa codri (ai Dragomirnei, ai Cosminului, ai
Burdaului sau ai Tzetzinei). Multi nu vor sa inteleaga, chiar la noi, ca
inainte de 1775 acest teritoriu nu avea absolut nici o particularitate care
sa-i asigure un nume aparte. Dimpotriva, austriecii nu au facut decat sa
decupeze cea mai mare parte a tinutului Cernautilor si jumatate din cel al
Sucevei, parti componente ale Tarii de Sus care, in realitatea
administrativa a epocii, nu desemna Moldova de nord cum am cred ci Moldova
de sub munte, din bazinul Trotusului pana in zona Hotinului. Restul
tinuturilor formau Tara de Jos, adica mai joasa (colinara sau de campie), o
a treia parte fiind Basarabia, adica regiunea de la Gurile Dunarii si
Nistrului (vezi Cantemir). A face distinctie intre Moldova si Bucovina este
asadar imposibil, cea din urma fiind subsumata celei dintai. Despre o
istorie a Bucovinei nu se poate vorbi decat intre 1775-1918, inainte si
dupa aceasta se confunda dupa caz, cu cea a Moldovei medievale sau cu a
Romaniei Mari.
I.Muntele , Iasi,
de George Brancus
sursa: http://www.icr.ro/curierulromanesc/?
module=displaystory&story_id=644&edition_id=5&format=html
In romana, ca si in alte limbi, sunt numeroase nume de locuri redate
prin termeni care denumesc arbori si pomi fructiferi. Iata cateva
exemple: Anina, Aninoasa, Artari, Brazi, Bradet, Bungetul,
Bungetoaia, Carpenisi, Corni, Cornet, Frasinul, Frasinis, Gorunul,
Gornet, Marul, Meresti, Mestecanis, Mesteceni, Nucet, Peri, Plopi,
Salcia etc. La acestea se adauga multe alte derivate, precum si
echivalente create pe baza radicalelor din limbi vecine. In randul
acestora din urma se inscrie si Bucovina, numele vechiului teritoriu
romanesc din Moldova de nord, care provine de la un radical slav buk,
insemnand "fag". Derivatul colectiv bukov e sinonim cu "faget";
bukovina "padure de fagi, faget" e cunoscut in diferite limbi slave
de nord si de est. Bineinteles ca in cazul romanei avem de-a face cu
o traducere a unui derivat autohton Faget, foarte frecvent in
toponimia noastra. Larg raspandite pe tot cuprinsul tarii sunt si
celelalte corespondente de origine slava: Bucovul, Bucova, Bucovat,
Bucoveni, Buceava, Bucovna, Bucoviciov etc. (vezi Iorgu Iordan,
Toponimia romaneasca, Bucuresti, 1963, p. 66-67). Un nume comun buc,
cu intelesul "fag", nu exista in romana, ceea ce inseamna ca toate
aceste denumiri topice sunt, la origine, foarte probabil, traduceri
ale cuvantului fag (din lat. Fagus) si, mai ales, faget (cu un sufix
colectiv latinesc). Asadar, Bucovina va fi fost numita, initial,
Faget, ori Tara de fagi, nume intrebuintate, popular, si astazi.
Aceasta provincie a apartinut Moldovei inca din secolul al XIV-lea.
Mai mult chiar, unii istorici, ca de exemplu, Gheorghe Bratianu
(Traditia istorica despre intemeierea statelor romanesti, Bucuresti,
1980, p. 179 s.u.), cred ca in Moldova de Sus (asa numea D. Cantemir
Bucovina) va fi existat un voievodat "valah" independent inca de la
jumatatea secolului al XIII-lea, deci inainte de descalecatul propriu-
zis al Moldovei.
Acest vechi tinut romanesc are o istorie plina de zbucium.
In 1775, "dulcea" Bucovina, cu vechile ei manastiri si cu mormantul
de la Putna al marelui Stefan, a fost "rapita" de austrieci, care au
stapanit-o pana tarziu, in 1918, cand a revenit Romaniei reintregite.
Dar jumatatea de nord a provinciei noastre a fost apoi anexata la
Uniunea Sovietica (mai exact, la Ucraina) in 1940. Un destin dureros
al frumoasei noastre Bucovine! In 1777, a fost ucis miseleste domnul
Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, pentru ca a protestat fata de
raportul austriac. Dar astazi?!
In secolul al XIX-lea, Bucovina devine locul de refugiu al
revolutionarilor moldoveni. In casa familiei de carturari Hurmuzaki
din Cernauti se intalnesc, in vara lui 1848, Al. I. Cuza, Costache
Negri, Vasile Alecsandri, Al, Russo s.a., care pun bazele unui
comitet revolutionar si editeaza gazeta Bucovina. Kogalniceanu
publica atunci Dorintele partidei nationale, programul in 36 de
puncte al tineretului revolutionar din Moldova, prin care se cerea,
ca scop de maxima importanta, unirea Moldovei cu Muntenia.
In 1860 ia fiinta, la initiativa lui Aron Pumnul, profesorul lui
Eminescu, Societatea pentru literatura si cultura romana in Bucovina,
care tipareste reviste, ziare, brosuri, carti. Cativa studenti, intre
care si Ciprian Porumbescu, intemeiaza societatea "Arboroasa". Un
nationalism fierbinte anima pe carturarii bucovineni in tot sfarsitul
de secol. In acest spirit are loc si organizarea memorabilei serbari
de la Putna, din 1871, prilejuita de implinirea a patru sute de ani
de la ridicarea manastirii. La mormantul lui Stefan s-au adunat
atunci tineri carturari (Printre care si M. Eminescu) din toate
tinuturile romanesti. Sa adaugam ca in 1875 se intemeiaza
Universitatea germana din Cernauti, care avea si o catedra de limba
si literatura romana, al carei prim titular a fost Ion al lui
Gheorghe Sbierea. Tarziu, in 1906, era numit profesor al acestei
universitati marele filolog Sextil Puscariu.
Incheiem aceste randuri cu inflacaratele versuri ale poetului Andrei
Barseanu: "Pe-al nostru steag e scris unire,/Unire-n cuget si-n
simtiri/Si sub mareata lui umbrire/Vom infrunta orice loviri",
insotite mereu de acordurile inaltatoarei melodii a lui Ciprian
Porumbescu.
Re: [n_l] Istoria cuvintelor: BUCOVINA (de George Brancus)
Numele Bucovinei deriva intr-adevar din sl.com. buk si are sensul de padure
de fagi. In documentele medievale din Moldova apar foarte multe mentiuni
ale unor bucovine, pe intreg cuprinsul Moldovei, in special in zonele de
podis mai inalte, care mai pastreaza si azi codri de fag (Dealu Mare la
vest de Harlau, Coasta Iasilor, vestul Colinelor Tutovei, Podisul
Hotinului, unel culmi din Podisul Sucevei. Partea de nord a Moldovei,
decupata de Habsburgi la 1775 nu s-a numit niciodata Bucovina inainte de
aceasta data. Transformarea unui toponim care desemna exclusiv formatiuni
vegetale (mai erau si altele in Moldova medievala, de ex. Carpinis) in
regionim a fost optiunea autoritatilor austriece care au vrut sa elimine
orice amintire a Moldovei (initial i-au spus Moldova austriaca, vezi
I.Nistor etc.). Asa-zisa tara a fagilor este mai degraba o tara a brazilor
in realitate, pentru ca bucovinele medievale fusesera defrisate treptat,
din ele ramanand doar cativa codri (ai Dragomirnei, ai Cosminului, ai
Burdaului sau ai Tzetzinei). Multi nu vor sa inteleaga, chiar la noi, ca
inainte de 1775 acest teritoriu nu avea absolut nici o particularitate care
sa-i asigure un nume aparte. Dimpotriva, austriecii nu au facut decat sa
decupeze cea mai mare parte a tinutului Cernautilor si jumatate din cel al
Sucevei, parti componente ale Tarii de Sus care, in realitatea
administrativa a epocii, nu desemna Moldova de nord cum am cred ci Moldova
de sub munte, din bazinul Trotusului pana in zona Hotinului. Restul
tinuturilor formau Tara de Jos, adica mai joasa (colinara sau de campie), o
a treia parte fiind Basarabia, adica regiunea de la Gurile Dunarii si
Nistrului (vezi Cantemir). A face distinctie intre Moldova si Bucovina este
asadar imposibil, cea din urma fiind subsumata celei dintai. Despre o
istorie a Bucovinei nu se poate vorbi decat intre 1775-1918, inainte si
dupa aceasta se confunda dupa caz, cu cea a Moldovei medievale sau cu a
Romaniei Mari.
I.Muntele , Iasi,
VALEA CERBULUI
VALEA CERBULUI
PASAJ EXTRAS DIN 1882, CARMEN SYLVA - CARTEA "POVESTILE PELESULUI"
"Intre Omul si Caraimanul se deschide, ca jumatatea unui cerc, o vale
larga, careia-i zic Valea Cerbului, desi cerbii de mult nu mai sunt.
E insa aici un alt lucru, si acesta dainuieste o data cu lumea: cat e
de lung muntele, zaresti razimandu-se de el un intreg sir de uriasi
de piatra cu invederate fete si maini, oarecum ca si niste cioplite
chipuri de zei egipteni."
PASAJE EXTRASE din NESTOR URECHEA � CARTEA "VRAJA BUCEGILOR ", 1926
Iata cum descrie Urechea ca arata Valea Cerbului, in anii 1885
"In Valea Cebului nici urma de case; cerbii, pieriti, de buna seama,
cu multe zeci de ani inainte, nu tulburau linistea acestei poetice
vai, dar, neindoios ca se adapau, fara temere, la izvoarele din
Poiana cu Anini, din Poiana Staneica si din Poiana cu Brebenei, multe
caprioare sprintene, cu iezii lor dragalasi." (Capitolul: Cuvant
inainte )
"Si prin Valea Cerbului, treceam de Poiana Staneica si Poiana cu
Brebenei; apoi, urcandu-ne pe Plaiul Fanului ai Muncelului, ajungeam
in Poiana Costilei, de unde, haidea-haidea, pe cararuia inca
inzapezita pe alocuri, ne pomeniam la Numaratoarea Oilor [�], acolo
unde trebuie sa te strecori intr-o sramtoare intortocheata,
marginita de stanci, loc minunat pentru numaratoarea oilor, socoteala
ce faceam, pazind mai sus la esire. Si daca dadeam de Stanca Parlita,
care infatiseaza un fel de firida adanca, acolo ne era popasul cateva
zile. Apoiu, cu tot tarhatul, la deal, la deal, si alt popas la
obarsia vaii Cerbului, sub Coroana" (Capitolul: Mos Ciulica Graieste )
"Mai incoace de asa numita Stanca Parlita, sub care ciobanii isi fac
culcusul in cele dintai zile ale scosirei cu turmele in Valea
Cerbului, ne-am urcat pe clinul dosnic al Costiei�" (Capitolul: Radu
Plaiesiul ia parte la luptele de pe Valea Prahovei)
"�intr-un loc, la poalele Dihamului, la confluenta apei Morarului si
apei Vaii Cerbului, o cruce inalta peste o piramida de bolovani, cu
inscriptia:"Dulce et decorum pro Patria mori", acoperind sute de
trupuri de ostasi romani" (Capitolul: Radu Plaiesiul ia parte la
luptele de pe Valea Prahovei )
1926, N. URECHEA - Este pomenita stana din Valea Cerbului, de sub
Omul inca de la inceputul secolului, de mai multe ori in cartea
CARTEA "VRAJA BUCEGILOR " (n.n.)
PASAJ EXTRAS DIN 1882, CARMEN SYLVA - CARTEA "POVESTILE PELESULUI"
"Intre Omul si Caraimanul se deschide, ca jumatatea unui cerc, o vale
larga, careia-i zic Valea Cerbului, desi cerbii de mult nu mai sunt.
E insa aici un alt lucru, si acesta dainuieste o data cu lumea: cat e
de lung muntele, zaresti razimandu-se de el un intreg sir de uriasi
de piatra cu invederate fete si maini, oarecum ca si niste cioplite
chipuri de zei egipteni."
PASAJE EXTRASE din NESTOR URECHEA � CARTEA "VRAJA BUCEGILOR ", 1926
Iata cum descrie Urechea ca arata Valea Cerbului, in anii 1885
"In Valea Cebului nici urma de case; cerbii, pieriti, de buna seama,
cu multe zeci de ani inainte, nu tulburau linistea acestei poetice
vai, dar, neindoios ca se adapau, fara temere, la izvoarele din
Poiana cu Anini, din Poiana Staneica si din Poiana cu Brebenei, multe
caprioare sprintene, cu iezii lor dragalasi." (Capitolul: Cuvant
inainte )
"Si prin Valea Cerbului, treceam de Poiana Staneica si Poiana cu
Brebenei; apoi, urcandu-ne pe Plaiul Fanului ai Muncelului, ajungeam
in Poiana Costilei, de unde, haidea-haidea, pe cararuia inca
inzapezita pe alocuri, ne pomeniam la Numaratoarea Oilor [�], acolo
unde trebuie sa te strecori intr-o sramtoare intortocheata,
marginita de stanci, loc minunat pentru numaratoarea oilor, socoteala
ce faceam, pazind mai sus la esire. Si daca dadeam de Stanca Parlita,
care infatiseaza un fel de firida adanca, acolo ne era popasul cateva
zile. Apoiu, cu tot tarhatul, la deal, la deal, si alt popas la
obarsia vaii Cerbului, sub Coroana" (Capitolul: Mos Ciulica Graieste )
"Mai incoace de asa numita Stanca Parlita, sub care ciobanii isi fac
culcusul in cele dintai zile ale scosirei cu turmele in Valea
Cerbului, ne-am urcat pe clinul dosnic al Costiei�" (Capitolul: Radu
Plaiesiul ia parte la luptele de pe Valea Prahovei)
"�intr-un loc, la poalele Dihamului, la confluenta apei Morarului si
apei Vaii Cerbului, o cruce inalta peste o piramida de bolovani, cu
inscriptia:"Dulce et decorum pro Patria mori", acoperind sute de
trupuri de ostasi romani" (Capitolul: Radu Plaiesiul ia parte la
luptele de pe Valea Prahovei )
1926, N. URECHEA - Este pomenita stana din Valea Cerbului, de sub
Omul inca de la inceputul secolului, de mai multe ori in cartea
CARTEA "VRAJA BUCEGILOR " (n.n.)
poteca TACHE IONESCU din Bucegi
poteca TACHE IONESCU din Bucegi
PASAJE EXTRASE DIN "ANUARUL SOCIETATII TURISTILOR ROMANI", 1910,
ARTICOLUL "ASCENSIUNEA MUNTELUI COSTILE"
"Se numeste �Poteca Take Ionescu�, pentru ca a fost facuta cu
cheltuiala D-lui Take Ionescu, fost ministru, si asupra careia voiu
reveni cu o alta ocaziune."
"De la Capatana Porcului, de langa pichet, drumul se bifurca: o mica
potecuta, numita �Poteca Take Ionescu�, ocoleste muntele Bucsoiul,
formand braul lui in toata intinderea sa, trece frontiera in
Transilvania si se termina la cabana din Malaesti, unde se uneste cu
drumul unguresc in sus spre Omul, iar in jos spre satul Rasnov."
PASAJE EXTRASE DIN, NESTOR URECHEA � CARTEA "VRAJA BUCEGILOR ", 1926
"Trecem de el (Pichetul Rosu n.n.) si dam in poteca Tache Ionescu
(construita pe spezele marelui om se Stat, iubitor al muntilor
nostri)" (CAPITOLUL: EXCURSIE IN VALEA MALAIESTILOR SI LA OMU)
"Poteca depe Diham-Bucsoi ducand la casa de adapost Malaesti, purta
numele de Take Ionescu-Weg, fiindca contribuise baneste la
constructia ei" (capitolul: Premergatorii)
PASAJE EXTRASE DIN "ANUARUL SOCIETATII TURISTILOR ROMANI", 1910,
ARTICOLUL "ASCENSIUNEA MUNTELUI COSTILE"
"Se numeste �Poteca Take Ionescu�, pentru ca a fost facuta cu
cheltuiala D-lui Take Ionescu, fost ministru, si asupra careia voiu
reveni cu o alta ocaziune."
"De la Capatana Porcului, de langa pichet, drumul se bifurca: o mica
potecuta, numita �Poteca Take Ionescu�, ocoleste muntele Bucsoiul,
formand braul lui in toata intinderea sa, trece frontiera in
Transilvania si se termina la cabana din Malaesti, unde se uneste cu
drumul unguresc in sus spre Omul, iar in jos spre satul Rasnov."
PASAJE EXTRASE DIN, NESTOR URECHEA � CARTEA "VRAJA BUCEGILOR ", 1926
"Trecem de el (Pichetul Rosu n.n.) si dam in poteca Tache Ionescu
(construita pe spezele marelui om se Stat, iubitor al muntilor
nostri)" (CAPITOLUL: EXCURSIE IN VALEA MALAIESTILOR SI LA OMU)
"Poteca depe Diham-Bucsoi ducand la casa de adapost Malaesti, purta
numele de Take Ionescu-Weg, fiindca contribuise baneste la
constructia ei" (capitolul: Premergatorii)
PREDEAL
PREDEAL
PASAJE EXTRASE DIN GEORGE LAHOVARI - LUCRAREA "MARELE DICTIONAR
GEOGRAFIC AL ROMANIEI" , 1898
"In timpurile vechi com Predealul s-a numit Podul Neagului si se
intindea de la Predeal pana la Posada, coprinzand toate satele, care
formeaza actualmente comuna Predealul, apoi teritorul comunei Sinaia
cu catunul Izvorul, precum si Posada si Podul Neagului. Pe atunci
resedinta comunei era la Busteni. La 1864, catunele Posada si Podul
Neagului s-au alipit la Comarnic, si la 1874, catunele Predealul,
Azuga, Busteni si Poiana Tapului s-au dezlipit de Sinaia, formand
comuna Predealul, cu resedinta in catunul Predeal, si mai in urma la
Azuga, unde e si azi."
"Pe la 1852 Predealul devine un punct interesant prin faptul ca vama
Tarei a fost mutata de la Breaza in aceasta localitate, adapostind
vara sute de vizitatori."
"Numirea de Predeal, dupa unii se datoreste cuvantului latinesc
Pr�d�al, care insemneaza mosie, facand parte dintr-un domeniu; iar
dupa altii, aceasta denumire o datoreste cuvantului romanesc "Pe-
deal", ori "Pre-deal"".
"Cea dintai casa (din Predeal, n.n.), se spune, a fost construita de
ciobanul Moise Zangura la 1830; mai tarziu s-a construit hanul lui
Buja (langa cazarma de astazi); iar o data cu constructia soselei
nationale Ploiesti-Predeal, la 1846, si cu mutarea vamei de la Breaza
la Predeal, in 1852, sub guvernarea printului Alexandru Ghica, prin
initiativa arendasului de pe atunci al vamilor, raposatul Lascar
Calenderul, s-a infiintat aici mai multe hanuri si barace ce serveau
de adapost chirigiilor si marfurilor ce intrau si ieseau din Tara
prin acest punct. Dar cu stabilirea calei ferate, toate aceste barace
si colibe taranesti ale unui sat improvizat inslesnind contrabandele
cele mai indraznete au disparut, una cate una, pentru a lasa locul la
constructiuni moderne, publice si private, unele mai palacute decat
altele."
"Daca zapada cade din Octombrie, atunci pe la jumatatea lui Noembre
se topeste si timpul frumos din a doua jumatate a lui Noembre se
numeste de taranii din localitate "Vara Babelor""
Pasul Predeal se mai numea si pasul T�m�s (George Lahovari, 1898).
PASAJE EXTRASE DIN GEORGE LAHOVARI - LUCRAREA "MARELE DICTIONAR
GEOGRAFIC AL ROMANIEI" , 1898
"In timpurile vechi com Predealul s-a numit Podul Neagului si se
intindea de la Predeal pana la Posada, coprinzand toate satele, care
formeaza actualmente comuna Predealul, apoi teritorul comunei Sinaia
cu catunul Izvorul, precum si Posada si Podul Neagului. Pe atunci
resedinta comunei era la Busteni. La 1864, catunele Posada si Podul
Neagului s-au alipit la Comarnic, si la 1874, catunele Predealul,
Azuga, Busteni si Poiana Tapului s-au dezlipit de Sinaia, formand
comuna Predealul, cu resedinta in catunul Predeal, si mai in urma la
Azuga, unde e si azi."
"Pe la 1852 Predealul devine un punct interesant prin faptul ca vama
Tarei a fost mutata de la Breaza in aceasta localitate, adapostind
vara sute de vizitatori."
"Numirea de Predeal, dupa unii se datoreste cuvantului latinesc
Pr�d�al, care insemneaza mosie, facand parte dintr-un domeniu; iar
dupa altii, aceasta denumire o datoreste cuvantului romanesc "Pe-
deal", ori "Pre-deal"".
"Cea dintai casa (din Predeal, n.n.), se spune, a fost construita de
ciobanul Moise Zangura la 1830; mai tarziu s-a construit hanul lui
Buja (langa cazarma de astazi); iar o data cu constructia soselei
nationale Ploiesti-Predeal, la 1846, si cu mutarea vamei de la Breaza
la Predeal, in 1852, sub guvernarea printului Alexandru Ghica, prin
initiativa arendasului de pe atunci al vamilor, raposatul Lascar
Calenderul, s-a infiintat aici mai multe hanuri si barace ce serveau
de adapost chirigiilor si marfurilor ce intrau si ieseau din Tara
prin acest punct. Dar cu stabilirea calei ferate, toate aceste barace
si colibe taranesti ale unui sat improvizat inslesnind contrabandele
cele mai indraznete au disparut, una cate una, pentru a lasa locul la
constructiuni moderne, publice si private, unele mai palacute decat
altele."
"Daca zapada cade din Octombrie, atunci pe la jumatatea lui Noembre
se topeste si timpul frumos din a doua jumatate a lui Noembre se
numeste de taranii din localitate "Vara Babelor""
Pasul Predeal se mai numea si pasul T�m�s (George Lahovari, 1898).
CLABUCETUL BAIULUI
CLABUCETUL BAIULUI
PASAJ EXTRAS DIN - "AL TREILEA ANUAR AL BUCEGILOR"� 1928, AUTOR
IORDAN I. TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL. .
" Si in legatura cu aceasta transformare verbala a numelor de munti,
amintim ca insasi termenul de Clabucet, dat muntilor in chip generic,
este in forma lui corecta, Clabucel (A. de Cihag). Cat priveste
Clabucetul Baiului, el nu poate avea decat sensul de Clabucetul ce se
leaga cu Baiul, asa cum este si de fapt."
PASAJ EXTRAS DIN - "AL TREILEA ANUAR AL BUCEGILOR"� 1928, AUTOR
IORDAN I. TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL. .
" Si in legatura cu aceasta transformare verbala a numelor de munti,
amintim ca insasi termenul de Clabucet, dat muntilor in chip generic,
este in forma lui corecta, Clabucel (A. de Cihag). Cat priveste
Clabucetul Baiului, el nu poate avea decat sensul de Clabucetul ce se
leaga cu Baiul, asa cum este si de fapt."
POIANA COSTILEI (Muntii Bucegi) - marturii vechi
PASAJE EXTRASE DIN "ANUARUL SOCIETATII TURISTILOR ROMANI", 1910
ARTICOLUL "ASCENSIUNEA MUNTELUI COSTILE"
"In aceasta livada (din Poiana Costilei), spre marginea ei, se afla
instalata o stana a bunului nostru prieten Zarnescu, un roman
neaosdin Transilvania."
"Ca sa urci din Busteni la Poiana Costilei sunt trei drumuri. Unul pe
care l'am urcat noi prin padurea numita a lui Manuc Bey, putin mai
greoiu si nu tocmai placut, al doilea, mult mai agreabil, mai usor,
dar ceva mai lung, se face inaintand ceva mai mult pe vale; se
urmeaza cursul apei pana cand se ajunge in Poiana Vaei Cerbului si de
aci in aceea a Costilei, iar al treilea se ia din Busteni, strada
Vaiei Cerbului, se trece in padure printr'o poteca, se lasa in
stanga, aceea care conduce la Valea Alba, se apuca spre dreapta, se
urca si se coboara doua dealuri si vai adanci si peste o ora si ceva,
se ajunge la poiana. Prin acest din urma drum nu se poate merge decat
pe jos, caii neputand trece prin cele doua vai, fiind poteca astupata
cu copaci trantiti si bolovani colosali. S'ar putea face aci, cu
putina bunavointa, un drum mai practicabil, cel putin pentru
numerosii excursionisti."
"Ma mir, cum nimeni, pana acum, nu a luat initiativa de a construi
aci vreo casuta de adapost, vreun pavilion, unde sa se infiinteze un
mic restaurant, prevazut cu cele necesare pentru inlesnirea
numerosilor excursionisti si vizitatori, cari zilnic se intalnesc pe
aci si mai cu seama ca aci este locul de popas, asa ca s'ar putea
realiza un bun castig pentru infiintatorii unui asemenea mic bufet."
ARTICOLUL "ASCENSIUNEA MUNTELUI COSTILE"
"In aceasta livada (din Poiana Costilei), spre marginea ei, se afla
instalata o stana a bunului nostru prieten Zarnescu, un roman
neaosdin Transilvania."
"Ca sa urci din Busteni la Poiana Costilei sunt trei drumuri. Unul pe
care l'am urcat noi prin padurea numita a lui Manuc Bey, putin mai
greoiu si nu tocmai placut, al doilea, mult mai agreabil, mai usor,
dar ceva mai lung, se face inaintand ceva mai mult pe vale; se
urmeaza cursul apei pana cand se ajunge in Poiana Vaei Cerbului si de
aci in aceea a Costilei, iar al treilea se ia din Busteni, strada
Vaiei Cerbului, se trece in padure printr'o poteca, se lasa in
stanga, aceea care conduce la Valea Alba, se apuca spre dreapta, se
urca si se coboara doua dealuri si vai adanci si peste o ora si ceva,
se ajunge la poiana. Prin acest din urma drum nu se poate merge decat
pe jos, caii neputand trece prin cele doua vai, fiind poteca astupata
cu copaci trantiti si bolovani colosali. S'ar putea face aci, cu
putina bunavointa, un drum mai practicabil, cel putin pentru
numerosii excursionisti."
"Ma mir, cum nimeni, pana acum, nu a luat initiativa de a construi
aci vreo casuta de adapost, vreun pavilion, unde sa se infiinteze un
mic restaurant, prevazut cu cele necesare pentru inlesnirea
numerosilor excursionisti si vizitatori, cari zilnic se intalnesc pe
aci si mai cu seama ca aci este locul de popas, asa ca s'ar putea
realiza un bun castig pentru infiintatorii unui asemenea mic bufet."
PESTERA SI SCHITUL IALOMITEI
PESTERA SI SCHITUL IALOMITEI
Nota: corect se numeste Ialomitei, si nu Ialomicioarei cum am mai
auzit (n.n.).
PASAJ EXTRAS DIN 1882, CARMEN SYLVA - CARTEA "POVESTILE PELESULUI"-
Pestera Ialomitei � "Urcand trecatoarea dintre Varful cu Dor si
Furnica inspre cealalta parte a Bucegiului, coboram la Izvoarele
Ialomitei, dintre care unul se iveste intr-o uriasa pestera cu
stalactite. La gura pesterii se afla o mica manastire, asezata acolo
inca din timpurile vechi stravechi; se zice ca pestera nu are fund si
ca un om, intrat odinioara mai adanc in ea, nu s-a mai intors la
lumina zilei nici pana in ziua de astazi."
PASAJ EXTRAS DIN 1898, GEORGE LAHOVARI - LUCRAREA "MARELE DICTIONAR
GEOGRAFIC AL ROMANIEI" -
"Pestera � schit, numit si Izvorul Ialomitei, sau pestera Obarsiei.
Acest schit are hramul S-tii Apostoli Petre si Pavel si s-a zidit
intr-o pestera ascunsa, pe la 1810, de catre Ion Baltac si Serb.
Calatorii nu pot merge la acest schit decat numai calari, de la
Moroieni, sau Pietrosita si de la Sinaia. In pestera sau grota de
langa acest schit, legenda spune ca s-ar fi ascuns de mai multe ori
dacii, in timpul razboaielor cu romanii."
PASAJ EXTRAS DIN 1911, MIHAIL SADOVEANU - ZIARUL "BUCEGII DIN
BUSTENI", 1 DECEMBRIE 1911, "ARTICOLUL PESTERA IALOMICIOAREI"
"Locuinta aceasta intunecata (pestera, n.n.) a adapostit pe cei
dintai oameni, stramosii nostrii goi, saraci si necajiti; prn ea au
trecut randuri, randuri, pribegii neamurilor barbare: au facut in
umbra ei focuri si au poposit pe cei sintai pribegi romani, si mai pe
urma pe cei dintai fugari in lupta cu legile si cu societatea. Si
poate nu de multa vreme schivnici crestini langa manastrioara din
gura pesterii au luat locul preotilor pagani, care aprindeau focuri
si ardeau jertfe pe altare."
PASAJ EXTRAS DIN 1926, N. URECHEA � CARTEA "VRAJA
BUCEGILOR ", "CAPITOLUL: DE VORBA CU STARETUL IERONIM"
Urechea povesteste si o excursie la schitul pestera, din anul 1913,
24 iulie. Interesant pentru cine doreste sa stie cum arata schitul pe
vremea aceea si cum era viata aspra de la schit. In acest capitol
autorul face multe referiri cu privire la vandalii care cutreierau
chiar si pe vremea aceea Bucegii.
Nota: corect se numeste Ialomitei, si nu Ialomicioarei cum am mai
auzit (n.n.).
PASAJ EXTRAS DIN 1882, CARMEN SYLVA - CARTEA "POVESTILE PELESULUI"-
Pestera Ialomitei � "Urcand trecatoarea dintre Varful cu Dor si
Furnica inspre cealalta parte a Bucegiului, coboram la Izvoarele
Ialomitei, dintre care unul se iveste intr-o uriasa pestera cu
stalactite. La gura pesterii se afla o mica manastire, asezata acolo
inca din timpurile vechi stravechi; se zice ca pestera nu are fund si
ca un om, intrat odinioara mai adanc in ea, nu s-a mai intors la
lumina zilei nici pana in ziua de astazi."
PASAJ EXTRAS DIN 1898, GEORGE LAHOVARI - LUCRAREA "MARELE DICTIONAR
GEOGRAFIC AL ROMANIEI" -
"Pestera � schit, numit si Izvorul Ialomitei, sau pestera Obarsiei.
Acest schit are hramul S-tii Apostoli Petre si Pavel si s-a zidit
intr-o pestera ascunsa, pe la 1810, de catre Ion Baltac si Serb.
Calatorii nu pot merge la acest schit decat numai calari, de la
Moroieni, sau Pietrosita si de la Sinaia. In pestera sau grota de
langa acest schit, legenda spune ca s-ar fi ascuns de mai multe ori
dacii, in timpul razboaielor cu romanii."
PASAJ EXTRAS DIN 1911, MIHAIL SADOVEANU - ZIARUL "BUCEGII DIN
BUSTENI", 1 DECEMBRIE 1911, "ARTICOLUL PESTERA IALOMICIOAREI"
"Locuinta aceasta intunecata (pestera, n.n.) a adapostit pe cei
dintai oameni, stramosii nostrii goi, saraci si necajiti; prn ea au
trecut randuri, randuri, pribegii neamurilor barbare: au facut in
umbra ei focuri si au poposit pe cei sintai pribegi romani, si mai pe
urma pe cei dintai fugari in lupta cu legile si cu societatea. Si
poate nu de multa vreme schivnici crestini langa manastrioara din
gura pesterii au luat locul preotilor pagani, care aprindeau focuri
si ardeau jertfe pe altare."
PASAJ EXTRAS DIN 1926, N. URECHEA � CARTEA "VRAJA
BUCEGILOR ", "CAPITOLUL: DE VORBA CU STARETUL IERONIM"
Urechea povesteste si o excursie la schitul pestera, din anul 1913,
24 iulie. Interesant pentru cine doreste sa stie cum arata schitul pe
vremea aceea si cum era viata aspra de la schit. In acest capitol
autorul face multe referiri cu privire la vandalii care cutreierau
chiar si pe vremea aceea Bucegii.
COSTILA
COSTILA
PASAJ EXTRAS DIN 1898, GEORGE LAHOVARI, "MARELE DICTIONAR GEORGRAFIC
AL ROMANIEI"
"Costila a apartinut in vechime familiei Dudescilor. La anul 1804 a
trecut in posesiunea unui locuitor, Baltaretu. Acest munte se
stapaneste azi de M.S. Regele Carol I, si a fost cumparat in Maiu
1893 de la Manuk Bei, pe pretul de 850.000 lei"
PASAJE EXTRASE DIN NESTOR URECHEA � CARTEA "VRAJA BUCEGILOR ", 1926
"Iata, tot pe Costila, niste clipe repezi inierbate
numite "galbinari" (circurile Vaii Albe, n.n.), dupa culoarea roscata-
galbuie a ierbei spre toamna; deasupra galbinarilor se ridica un zid
ametitor (peretele Vaii Albe, n.n.), cu totul drept, si, langa el,
Blidul Uriasilor, a carui curba este formata de un zid uriasincovoait
in semi-cerc." (capitolul: "Privelistea Bucegilor")
"stau si privesc la zidul fantastic al Costilei, iluminat de
coloratii extraordinare, cand se sparg de dansul obuzele nemtilor,
cari produc si ecouri nemaipomenite prin ploaia de bolovani ce
provoaca" � marturie din primul razboi mondial a doctorului Petre
Gold Haret. (capitolul: "Premergatorii")
"Pe Costila ei zaresc acel profil roman indreptat spre cer,
desemnat de creasta, profilul imparatului Traian." - de unde priveau?
(capitolul: "Privelistea Bucegilor")
"La marginea dinspre miazanoapte a Costilei un stei isi repede spre
bolta albastra sageata-i bontita; este Santinela, care aprig
strajuieste spintecatura cea mare a Cerbului, care duce la varful cel
mai inalt al Bucegilor, la Omul." (capitolul: "Privelistea Bucegilor")
PASAJ EXTRAS DIN 1927, MIHAI HARET � ARTICOLUL "IN VARFUL COSTILELOR
PRIN ABRUPTUL PRAHOVEAN". "AL DOILEA ANUAR AL BUCEGILOR", 1927, SINAIA
Mihai Haret reda o excursie pe muntele Costila, facuta de catre
mosNicolae Bogdan, Mihai Haret si fratele acestuia Petrica Gold-Haret
si Nicolae Jilipeanu in data de 2 octombrie 1915. Itinerariul incepe
cu Valceaua Poienitei pana in dreptul Sentinelei, apoi malul drept
al vaii Malinului, Hornul Mic de la Scara si valea Coltilor, firul
vaii Malinului, Poiana Malinului, valea Verde, urmeaza apoi Brana
Caprelor, lasand in stanga Valcelul Prapadit, apoi urmeaza potecuta
care ocoleste orizontal fundul Vaii Seci, apoi din nou Brana Caprelor
pana la sfarsitul ei. Urmeaza o coborare in fundul Vaii Seci si o
catarare pe versantul stang. Dupa patru sute de metrii ajung la
Stancile Lustruite, "care formeaza malul stang al vaii". Apoi drumul
tine tot stanga vaii seci, dupa care coboara in valea Seaca si
urmeaza firul, apoi Creasta Viilor senzatii, apoi Valea Tapului,
Brana cu Jnepeni. Dupa un popas pe Brana cu Jnepeni urmeaza tot firul
Vaii Tapului, brana Mare a Costilei, si obarsiile Vaii Malinului pana-
n varful Costilei.
In acest aricol apar referiri interesante la urmatoarele toponime:
- Valceaua Poienitei � "�nu ne-am oprit nici cinci minute (in
Poaina Costilei, n.n.), ci pornind-o la deal, am inceput urcusul
vagaunei vecine pe dreapta cu valea Malinilor, si caruia MosJilipeanu
ii zicea Valceaua Poienitei"
- Sentinela � "�ajungem pe creasta malului stang al Valcelei
Poienitei, pe la 1650m, cam in dreptul capatanei de piatra numita
Sentinela (1753m)."
- Creasta Viilor Senzatii - a fost descoperita, denumita si
parcursa in premiera in aceasta excursie (2 octombrie 1915)
- Stancile Lustruite � pe versantul stang al Vaii Seci, in
amonte de Brana Caprelor.
PASAJ EXTRAS DIN 1898, GEORGE LAHOVARI, "MARELE DICTIONAR GEORGRAFIC
AL ROMANIEI"
"Costila a apartinut in vechime familiei Dudescilor. La anul 1804 a
trecut in posesiunea unui locuitor, Baltaretu. Acest munte se
stapaneste azi de M.S. Regele Carol I, si a fost cumparat in Maiu
1893 de la Manuk Bei, pe pretul de 850.000 lei"
PASAJE EXTRASE DIN NESTOR URECHEA � CARTEA "VRAJA BUCEGILOR ", 1926
"Iata, tot pe Costila, niste clipe repezi inierbate
numite "galbinari" (circurile Vaii Albe, n.n.), dupa culoarea roscata-
galbuie a ierbei spre toamna; deasupra galbinarilor se ridica un zid
ametitor (peretele Vaii Albe, n.n.), cu totul drept, si, langa el,
Blidul Uriasilor, a carui curba este formata de un zid uriasincovoait
in semi-cerc." (capitolul: "Privelistea Bucegilor")
"stau si privesc la zidul fantastic al Costilei, iluminat de
coloratii extraordinare, cand se sparg de dansul obuzele nemtilor,
cari produc si ecouri nemaipomenite prin ploaia de bolovani ce
provoaca" � marturie din primul razboi mondial a doctorului Petre
Gold Haret. (capitolul: "Premergatorii")
"Pe Costila ei zaresc acel profil roman indreptat spre cer,
desemnat de creasta, profilul imparatului Traian." - de unde priveau?
(capitolul: "Privelistea Bucegilor")
"La marginea dinspre miazanoapte a Costilei un stei isi repede spre
bolta albastra sageata-i bontita; este Santinela, care aprig
strajuieste spintecatura cea mare a Cerbului, care duce la varful cel
mai inalt al Bucegilor, la Omul." (capitolul: "Privelistea Bucegilor")
PASAJ EXTRAS DIN 1927, MIHAI HARET � ARTICOLUL "IN VARFUL COSTILELOR
PRIN ABRUPTUL PRAHOVEAN". "AL DOILEA ANUAR AL BUCEGILOR", 1927, SINAIA
Mihai Haret reda o excursie pe muntele Costila, facuta de catre
mosNicolae Bogdan, Mihai Haret si fratele acestuia Petrica Gold-Haret
si Nicolae Jilipeanu in data de 2 octombrie 1915. Itinerariul incepe
cu Valceaua Poienitei pana in dreptul Sentinelei, apoi malul drept
al vaii Malinului, Hornul Mic de la Scara si valea Coltilor, firul
vaii Malinului, Poiana Malinului, valea Verde, urmeaza apoi Brana
Caprelor, lasand in stanga Valcelul Prapadit, apoi urmeaza potecuta
care ocoleste orizontal fundul Vaii Seci, apoi din nou Brana Caprelor
pana la sfarsitul ei. Urmeaza o coborare in fundul Vaii Seci si o
catarare pe versantul stang. Dupa patru sute de metrii ajung la
Stancile Lustruite, "care formeaza malul stang al vaii". Apoi drumul
tine tot stanga vaii seci, dupa care coboara in valea Seaca si
urmeaza firul, apoi Creasta Viilor senzatii, apoi Valea Tapului,
Brana cu Jnepeni. Dupa un popas pe Brana cu Jnepeni urmeaza tot firul
Vaii Tapului, brana Mare a Costilei, si obarsiile Vaii Malinului pana-
n varful Costilei.
In acest aricol apar referiri interesante la urmatoarele toponime:
- Valceaua Poienitei � "�nu ne-am oprit nici cinci minute (in
Poaina Costilei, n.n.), ci pornind-o la deal, am inceput urcusul
vagaunei vecine pe dreapta cu valea Malinilor, si caruia MosJilipeanu
ii zicea Valceaua Poienitei"
- Sentinela � "�ajungem pe creasta malului stang al Valcelei
Poienitei, pe la 1650m, cam in dreptul capatanei de piatra numita
Sentinela (1753m)."
- Creasta Viilor Senzatii - a fost descoperita, denumita si
parcursa in premiera in aceasta excursie (2 octombrie 1915)
- Stancile Lustruite � pe versantul stang al Vaii Seci, in
amonte de Brana Caprelor.
Siret
Originea numelui Siret
Asupra hidronimului Siret, o opinie interesanta si atractiva o are
cunoscutul medievist Stelian Brezeanu. Din cercetarile domnie sale, in
documentele bizantine, prima atestare sub forma Saret apare in sec. VIII si
domnia sa crede ca nu este altceva decat S�rat, adica raul s�rat. Si azim
popular, in Moldova de Jos (unde sunt nascut, pe malul acestui rau) i se
spune S�rete sau accentuat S�retele. Dintre toate explicatiile de pana acum
cea a dlui Brezeanu mi se pare a fi mai pertinenta si corespunde faptului
ca in cursul inferior acest rau este mai mineralizat in saruri de sodiu,
dat fiind ca Trotusul, Putna, Ramnicul si Buzaul, afluentii sai strabat
saliferul neogen subcarpatic (surprinde de altfel multimea toponimelor din
aceste bazine care trimite la caracterul sarat al locului sau apelor :
Slanicul de Tg Ocna, Slanicul de Buzau, Rm Sarat, Valea Sarii, Sarulesti etc.
Numele antic de Hieratos sau Tarantos nu pare a fi decat o deformare a
celui autohton cu semnificatia de rau sarat. Se intelege ca "pretentiile"
maghiare asupra acestui toponim sunt ridicole (adica ar veni de la seretem,
"placut", "iubit", ca asa li s+ar fi parut ungurilor cand au poposit in
Atelkuz (tinutul celor cinci rauri, dintre care Siretul e cel mai vestic)
Numai de bine tuturor
Ionel Muntele
Asupra hidronimului Siret, o opinie interesanta si atractiva o are
cunoscutul medievist Stelian Brezeanu. Din cercetarile domnie sale, in
documentele bizantine, prima atestare sub forma Saret apare in sec. VIII si
domnia sa crede ca nu este altceva decat S�rat, adica raul s�rat. Si azim
popular, in Moldova de Jos (unde sunt nascut, pe malul acestui rau) i se
spune S�rete sau accentuat S�retele. Dintre toate explicatiile de pana acum
cea a dlui Brezeanu mi se pare a fi mai pertinenta si corespunde faptului
ca in cursul inferior acest rau este mai mineralizat in saruri de sodiu,
dat fiind ca Trotusul, Putna, Ramnicul si Buzaul, afluentii sai strabat
saliferul neogen subcarpatic (surprinde de altfel multimea toponimelor din
aceste bazine care trimite la caracterul sarat al locului sau apelor :
Slanicul de Tg Ocna, Slanicul de Buzau, Rm Sarat, Valea Sarii, Sarulesti etc.
Numele antic de Hieratos sau Tarantos nu pare a fi decat o deformare a
celui autohton cu semnificatia de rau sarat. Se intelege ca "pretentiile"
maghiare asupra acestui toponim sunt ridicole (adica ar veni de la seretem,
"placut", "iubit", ca asa li s+ar fi parut ungurilor cand au poposit in
Atelkuz (tinutul celor cinci rauri, dintre care Siretul e cel mai vestic)
Numai de bine tuturor
Ionel Muntele
Bucegi
PASAJ EXTRAS DIN LUCRAREA "MARELE DICTIONAR GEOGRAFIC AL ROMANIEI",
GEORGE LAHOVARI, 1898:
despre toponimul Bucegi - "Priviti din Valea Ialomitei, Bucegii se
vad patati pe langa coastele de langa muchie de o multime de tufise
de jnepi. Poporul numeste huciu, huceag si buceag, un padurisdes si
jos, prin care nu se poate strabate decat cu greu. Cu putinta e ca
cuvantul de Buceag, luat la plural, sa fi dat nastere vorbei ce
serveste sa denumeasca toata seria de inaltimi, ce se infatiseaza
privirei, acoperita cu jnepi."
PASAJ EXTRAS DIN LUCRAREA LUI IORGU IORDAN - "TOPONIMIA ROMANEASCA",
1931, CARE IL CITEAZA PE T. POUCIC CU UN PASAJ DIN LUCRAREA ACESTUIA:
LEXICONUL TERMENILOR ENTOPICI DIN LIMBA ROMANA, 1931, PAGINILE 21:
Bugeacul - (nume de localitati in Constanta, Ialomita, Teleorman) +
Bugeac + "Tara pustie, lipsita de paduri si apa, plina de cai adanci
si dealuri", "Buruieni mari; camp cu ierbarie mare; capita mare"
PASAJ EXTRAS DIN LUCRAREA "TOPONIMIA ROMANEASCA", AUTOR IORGU IORDAN:
"In Dacor. VII ( Revista Dacoromania I urm., Cluj-sibiu, 1921, urm),
pag 114 - 115 se spune ca tema n. top. Buceci (Bucegi) este identica
cu a antroponimicului Bucsa, format de la Bucur, iar in Rev. Cr.
(Revista Critica I urm., Iasi, 1927) XIII3, p. 150 - 151, ca numirea
ar fi o varianra alui Bugeac "un complex de mai multi muschi care
formeaza un covor verde si moale.""
ata ce spunea si Sextil Puscariu despre Bucegi:
"Tot asa e Bucsa, nume de botez �n Tohanul Nou si, �mpreuna cu
Bucsoiu, nume de munti �n Buceci. Ele deriva de la un hipocoristic
Buc sau Bucea, care presupun ca e o scurtare a foarte frecventului
(pe la Bran) nume Bucur. Un derivat al acestora e �nsusi numele
Buceciului, format cu acelasi sufix ca numele comunelor Maneci,
dincolo de trecatoarea Santului, si Moeciu, �n Bran."
(Sextil Puscariu, "Brasovul de altadata", Editura Dacia din Cluj in
1977.)
GEORGE LAHOVARI, 1898:
despre toponimul Bucegi - "Priviti din Valea Ialomitei, Bucegii se
vad patati pe langa coastele de langa muchie de o multime de tufise
de jnepi. Poporul numeste huciu, huceag si buceag, un padurisdes si
jos, prin care nu se poate strabate decat cu greu. Cu putinta e ca
cuvantul de Buceag, luat la plural, sa fi dat nastere vorbei ce
serveste sa denumeasca toata seria de inaltimi, ce se infatiseaza
privirei, acoperita cu jnepi."
PASAJ EXTRAS DIN LUCRAREA LUI IORGU IORDAN - "TOPONIMIA ROMANEASCA",
1931, CARE IL CITEAZA PE T. POUCIC CU UN PASAJ DIN LUCRAREA ACESTUIA:
LEXICONUL TERMENILOR ENTOPICI DIN LIMBA ROMANA, 1931, PAGINILE 21:
Bugeacul - (nume de localitati in Constanta, Ialomita, Teleorman) +
Bugeac + "Tara pustie, lipsita de paduri si apa, plina de cai adanci
si dealuri", "Buruieni mari; camp cu ierbarie mare; capita mare"
PASAJ EXTRAS DIN LUCRAREA "TOPONIMIA ROMANEASCA", AUTOR IORGU IORDAN:
"In Dacor. VII ( Revista Dacoromania I urm., Cluj-sibiu, 1921, urm),
pag 114 - 115 se spune ca tema n. top. Buceci (Bucegi) este identica
cu a antroponimicului Bucsa, format de la Bucur, iar in Rev. Cr.
(Revista Critica I urm., Iasi, 1927) XIII3, p. 150 - 151, ca numirea
ar fi o varianra alui Bugeac "un complex de mai multi muschi care
formeaza un covor verde si moale.""
ata ce spunea si Sextil Puscariu despre Bucegi:
"Tot asa e Bucsa, nume de botez �n Tohanul Nou si, �mpreuna cu
Bucsoiu, nume de munti �n Buceci. Ele deriva de la un hipocoristic
Buc sau Bucea, care presupun ca e o scurtare a foarte frecventului
(pe la Bran) nume Bucur. Un derivat al acestora e �nsusi numele
Buceciului, format cu acelasi sufix ca numele comunelor Maneci,
dincolo de trecatoarea Santului, si Moeciu, �n Bran."
(Sextil Puscariu, "Brasovul de altadata", Editura Dacia din Cluj in
1977.)
Buces si Buces-Vulcan
Seria din care face parte Bucesh este extrem de productiva in
Romania si merita discutii, fie ca deriva de la caz la caz din slavonul buk
(fag), sau din autohtonele buc (regionalism pentru caltzii dce raman dupa
melitzatul inului sau canepei) ori buca (buci la plural) cu un sens mai
ludic. Sunt atatea derivate ca te coplesesc (Bucovat, Buceava, Bucin
,Buchin, Bucosnita, Bucsoaia, Bucova, Bucinisu, Bucesti, Buciulesti etc.).
Deci, curaj...
Bineinteles ca imi este cunoscut Bucesul, am si cateva poze facute acum
cativa ani cand am fost printr-un periplu in zona Bradului...
Numai de bine
I.Muntele
Romania si merita discutii, fie ca deriva de la caz la caz din slavonul buk
(fag), sau din autohtonele buc (regionalism pentru caltzii dce raman dupa
melitzatul inului sau canepei) ori buca (buci la plural) cu un sens mai
ludic. Sunt atatea derivate ca te coplesesc (Bucovat, Buceava, Bucin
,Buchin, Bucosnita, Bucsoaia, Bucova, Bucinisu, Bucesti, Buciulesti etc.).
Deci, curaj...
Bineinteles ca imi este cunoscut Bucesul, am si cateva poze facute acum
cativa ani cand am fost printr-un periplu in zona Bradului...
Numai de bine
I.Muntele
Hotar
autor: I.Muntele
De acord asupra termenului hotar care si in roman si in maghiara are
acelasi sens, cu aceleasi derivate. Problema este cine de la cine la
imprumutat. Vecinii nostri isi atribuie paternitatea facand apel la un
vocabular comun cu alte populatii fino-ugrice. In acest caz paternitatea nu
este la fel de evidenta ca pentru "oras", derivat, vrem nu vrem din
maghiarul varos.
I.Muntele
De acord asupra termenului hotar care si in roman si in maghiara are
acelasi sens, cu aceleasi derivate. Problema este cine de la cine la
imprumutat. Vecinii nostri isi atribuie paternitatea facand apel la un
vocabular comun cu alte populatii fino-ugrice. In acest caz paternitatea nu
este la fel de evidenta ca pentru "oras", derivat, vrem nu vrem din
maghiarul varos.
I.Muntele
Hauas(sh )
toponimul Hauash - in atentia domnului Mititeanu
autor: Ionel Muntele
Aveti foarte multa dreptate domnule Mititeanu, daca ne gandim la
numeroasele greseli etimologice ale unui mare lingvist de altfel cum a fost
Iorgu Iordan. De ex. pentru dumnealui toponimul H�uash intalnit in Carpati
ar veniu din grecescul haos desi nu tebuie sa stii prea multa maghiara ca
sa+ti dai seama ca vine direct din maghiarul Havas care inseamna inzapezit.
La urma urmei nimeni nu e profet in tara lui
autor: Ionel Muntele
Aveti foarte multa dreptate domnule Mititeanu, daca ne gandim la
numeroasele greseli etimologice ale unui mare lingvist de altfel cum a fost
Iorgu Iordan. De ex. pentru dumnealui toponimul H�uash intalnit in Carpati
ar veniu din grecescul haos desi nu tebuie sa stii prea multa maghiara ca
sa+ti dai seama ca vine direct din maghiarul Havas care inseamna inzapezit.
La urma urmei nimeni nu e profet in tara lui
Putna
Autor: Ionel Muntele
Putna este un toponim de origine paleoslava, intrat de
timpuriu in uzanta locuitorilor din partea de nord-est a tarii. Etimonul de
baza este "put" care si astazi in majoritatea limbilor slave inseamna
"drum", "cale" la care s-a adaugat sufixul "-na", care adjectiveaza
substantivul (se poate traduce daca vreti prin "drumoasa" sau "drumosul".
Raurile care poarta acest nume (Putna vranceana, afluentul Sucevei,
afluentul Moldovei - la vest de Campulung- si afluentul Bistricioarei - la
vest de Grinties-) au fost utilizate din vechime ca artere de penetratie in
Carpatii Orientali, de unde si numele lor. De la acestea si-au luat
ulterior numele si unele sate (oiconime) ca Putna, cu binecunoscuta
manastire, Valea Putnei sau Tg.Putnei (azi disparut), vechea resedinta a
tinutului moldovenesc cu acelasi nume (azi Vrancea). Numele satului Putna
din com. Bolotesti-Vn, este recent, inlocuind numele traditional al
acestuia, Purcelesti, considerat de comunisti ca fiind "peiorativ" desi
avea la baza antroponimul Purcel, purtat de o cunoscuta familie boiereasca.
Orice alte fabulatii cu privire asupra acestui toponim sunt simple speculatii.
Cu respect pentru interesul dvs.
Prof.dr. Ionel Muntele
Univ. "Al.I.Cuza" Iasi
Putna este un toponim de origine paleoslava, intrat de
timpuriu in uzanta locuitorilor din partea de nord-est a tarii. Etimonul de
baza este "put" care si astazi in majoritatea limbilor slave inseamna
"drum", "cale" la care s-a adaugat sufixul "-na", care adjectiveaza
substantivul (se poate traduce daca vreti prin "drumoasa" sau "drumosul".
Raurile care poarta acest nume (Putna vranceana, afluentul Sucevei,
afluentul Moldovei - la vest de Campulung- si afluentul Bistricioarei - la
vest de Grinties-) au fost utilizate din vechime ca artere de penetratie in
Carpatii Orientali, de unde si numele lor. De la acestea si-au luat
ulterior numele si unele sate (oiconime) ca Putna, cu binecunoscuta
manastire, Valea Putnei sau Tg.Putnei (azi disparut), vechea resedinta a
tinutului moldovenesc cu acelasi nume (azi Vrancea). Numele satului Putna
din com. Bolotesti-Vn, este recent, inlocuind numele traditional al
acestuia, Purcelesti, considerat de comunisti ca fiind "peiorativ" desi
avea la baza antroponimul Purcel, purtat de o cunoscuta familie boiereasca.
Orice alte fabulatii cu privire asupra acestui toponim sunt simple speculatii.
Cu respect pentru interesul dvs.
Prof.dr. Ionel Muntele
Univ. "Al.I.Cuza" Iasi
CARAIMAN-VERSANTUL ALBISOARELOR - repere istorice
Daca tot s-a vorbit despre Caraiman, va aduc in atentie si un text al
domnului Mircea Ordean. L-am postat mai mult in atentia
montaniarzilor de pe aceasta lista, care cunosc indeaproape acest
munte.
AUTORULUI PASAJULUI DE MAI JOS APARTINE DOMNULUI MIRCEA ORDEAN
(TEXTUL A CIRCULAT INITIAL PE LISTA DE DISCUTII COSTILA)
"CARAIMAN-VERSANTUL ALBISOARELOR
Primii oameni care au cercetat versantul nordic al Caraimanului par
sa fi fost vinatorii. Unul dintre acestia, Alexandru Ghica, i-a
vorbit lui Radu Titeica (pe moment observator doar de la distanta al
locurilor) despre incursiunile sale.
Informatiile primite erau insa destul de vagi. In consecinta, R.
Titeica � impreuna cu fratele sau Serban si Ion Cantuniari � a urmat
in vara aceluiasi an (1929) de la "Verdeata" o succesiune de fete cu
vegetatie aferente Albisoarei Gemenelor, din care au traversat
finalmente la "Cota 2016" a "aretei Caraimanului", adica Prispa
Hornurilor din Creasta Picaturii. In aprilie 1930, Serban Titeica a
patruns in ceea ce se va numi Albisoara Hornurilor, pentru ca
ulterior cei doi frati sa urce vara firul ce scoate imediat linga
Cruce.
O noua generatie de alpinisti exploreaza locurile incepind cu
jumatatea deceniului patru. In august 1935, un grup condus de Nae
Dimitriu parcurge, venind din Valea Seaca, Albisoara Turnului. Tot
atunci, N. Comanescu si doi tovarasi coboara de pe Picatura
in "Marele V" si de aici Albisoara strungii. La scurta vreme, prin
intermediul Buletinului Alpin, Nae Dimitriu individualizeaza
toponimic zone din Creasta Picaturii, cit si Albisoarele (care au
primit nume dupa obirsia lor).
Peste un an, Clubul Alpin Roman programeaza deja ascensiuni colective
hivernale pe Albisoara Hornului.
Primele descrieri (uneori vadit superficiale) ale albisoarelor apar
in Bucegii turism-alpinism, de N. Dimitriu si E. Cristea, 1961. Ele
vor inspira si alte lucrari de profil."
domnului Mircea Ordean. L-am postat mai mult in atentia
montaniarzilor de pe aceasta lista, care cunosc indeaproape acest
munte.
AUTORULUI PASAJULUI DE MAI JOS APARTINE DOMNULUI MIRCEA ORDEAN
(TEXTUL A CIRCULAT INITIAL PE LISTA DE DISCUTII COSTILA)
"CARAIMAN-VERSANTUL ALBISOARELOR
Primii oameni care au cercetat versantul nordic al Caraimanului par
sa fi fost vinatorii. Unul dintre acestia, Alexandru Ghica, i-a
vorbit lui Radu Titeica (pe moment observator doar de la distanta al
locurilor) despre incursiunile sale.
Informatiile primite erau insa destul de vagi. In consecinta, R.
Titeica � impreuna cu fratele sau Serban si Ion Cantuniari � a urmat
in vara aceluiasi an (1929) de la "Verdeata" o succesiune de fete cu
vegetatie aferente Albisoarei Gemenelor, din care au traversat
finalmente la "Cota 2016" a "aretei Caraimanului", adica Prispa
Hornurilor din Creasta Picaturii. In aprilie 1930, Serban Titeica a
patruns in ceea ce se va numi Albisoara Hornurilor, pentru ca
ulterior cei doi frati sa urce vara firul ce scoate imediat linga
Cruce.
O noua generatie de alpinisti exploreaza locurile incepind cu
jumatatea deceniului patru. In august 1935, un grup condus de Nae
Dimitriu parcurge, venind din Valea Seaca, Albisoara Turnului. Tot
atunci, N. Comanescu si doi tovarasi coboara de pe Picatura
in "Marele V" si de aici Albisoara strungii. La scurta vreme, prin
intermediul Buletinului Alpin, Nae Dimitriu individualizeaza
toponimic zone din Creasta Picaturii, cit si Albisoarele (care au
primit nume dupa obirsia lor).
Peste un an, Clubul Alpin Roman programeaza deja ascensiuni colective
hivernale pe Albisoara Hornului.
Primele descrieri (uneori vadit superficiale) ale albisoarelor apar
in Bucegii turism-alpinism, de N. Dimitriu si E. Cristea, 1961. Ele
vor inspira si alte lucrari de profil."
MAGURA STREMPENI (Clabucetele Predealului)
MAGURA STREMPENI � toponimie
nota in atentia montaniarzilor: se vede atat de sub, cat si de
deasupra peretului unde sunt traseele din "Belvedere". Este o magura
destul de mare, care se vede privind spre Bucsoiu, are o creasta
tesita.
PASAJ EXTRAS DIN "AL TREILEA ANUAR AL BUCEGILOR"� 1928, AUTOR IORDAN
I. TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL. .
"La N-Vest de "Capatana Porcului" este culmea notata in hartile
romana si austriaca strempenkopf, careia, unii dintre Rasnoveni ii
zic, romanizandu-i numele, strempenii, dar al carui nume este "Fata
Bucsoiului". Si credem ca acesta este si cel mai vechiu, intrucat mai
gasim numele "Fata Gavanei", muntele situat la Sud de Piatra-Mare,
care se innalta in fata gavanului (tot un termen slav), vaiei situate
la N-Vestul pasului Predelus."
nota in atentia montaniarzilor: se vede atat de sub, cat si de
deasupra peretului unde sunt traseele din "Belvedere". Este o magura
destul de mare, care se vede privind spre Bucsoiu, are o creasta
tesita.
PASAJ EXTRAS DIN "AL TREILEA ANUAR AL BUCEGILOR"� 1928, AUTOR IORDAN
I. TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL. .
"La N-Vest de "Capatana Porcului" este culmea notata in hartile
romana si austriaca strempenkopf, careia, unii dintre Rasnoveni ii
zic, romanizandu-i numele, strempenii, dar al carui nume este "Fata
Bucsoiului". Si credem ca acesta este si cel mai vechiu, intrucat mai
gasim numele "Fata Gavanei", muntele situat la Sud de Piatra-Mare,
care se innalta in fata gavanului (tot un termen slav), vaiei situate
la N-Vestul pasului Predelus."
VALEA LEUCA din Clabucetele Predealului
PASAJ EXTRAS DIN "AL TREILEA ANUAR AL BUCEGILOR"� 1928, AUTOR IORDAN
I. TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL. .
"Leuca, numele vaiei ce vine dela Sud-Vest si se varsa in Raj-noava,
arata aceeas origine slava (A. de Cihac; Elemente slave si maghiare in
limba romana). Localnicii pronunta azi cuvantul accentuand pe u
Leuca, iar nu cum se pronunta corect � lioca.
Numirea acestei vai Leuca provine din perfecta asemanare a cursului
ei, cu lioca carului, adica acea parte a carului, care sprijinita de
manusa prin partea superioara, se imbuca prin partea inferioara cu
osia, impiedecand ca roata sa iasa de pe osie. Dela aceasta vale si-a
luat numele si culmea dela Nord-Vest, cuh
I. TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL. .
"Leuca, numele vaiei ce vine dela Sud-Vest si se varsa in Raj-noava,
arata aceeas origine slava (A. de Cihac; Elemente slave si maghiare in
limba romana). Localnicii pronunta azi cuvantul accentuand pe u
Leuca, iar nu cum se pronunta corect � lioca.
Numirea acestei vai Leuca provine din perfecta asemanare a cursului
ei, cu lioca carului, adica acea parte a carului, care sprijinita de
manusa prin partea superioara, se imbuca prin partea inferioara cu
osia, impiedecand ca roata sa iasa de pe osie. Dela aceasta vale si-a
luat numele si culmea dela Nord-Vest, cuh
Kalinderu (Busteni)
Ioan Kalinderu (1840-1913) a fost administratorul Domeniilor
Coroanei Regale pe vremea lui Carol I.
Coroanei Regale pe vremea lui Carol I.
Bratocea, Brasov, Persani, Bucsoiu, Bucegi, Maneci
Bratocea, Brasov, Persani, Bucsoiu, Bucegi, Maneci
"Precum �n loc de Paraschivita si Ionita zicem Vita si Nita, �n loc
de nanas si matusa, nas si tusa, tot asa scurta si poporul roman - la
origine �n graiul copiilor - un cuvant ca "avunculus", facand din
el "unculus", precum dovedesc urmasele acestuia, francezul "oncle" si
romanescul "unchi". Intr-un grad cu mult mai mare obisnuiau slavii sa
�nuebuinleze forme scurtate de la numele proprii cand voiau sa
dezmierde pe cei ce le purtau. Astfel, din Procopiu faceau Proca, cum
se numeste o familie cunoscuta din Rasnov, din Radoslav aveau Rado,
la noi Radu, din Bratoslav, Brato, la noi Bratu, cu derivatele
Radocea si Bratocea, �ntaiul nume de familie, al doilea nume topic �n
tecatorile Buzaielor. Dar de la Bratoslav mai avem o forma
hipocoristica, Brasa, care e la baza numelui Brasov, precum a
presupus N. Draganu. O formatie analoga are numele comunei din Tara
Barsei, Persani, presupunand un hipocoristic Persa, de la Pero, farma
dezmierdatoare slava de la Petro, adica Petru. Tot asa e Bucsa, nume
de botez �n Tohanul Nou si, �mpreuna cu Bucsoiu, nume de munti �n
Buceci. Ele deriva de la un hipocoristic Buc sau Bucea, care presupun
ca e o scurtare a foarte frecventului (pe la Bran) nume Bucur. Un
derivat al acestora e �nsusi numele Buceciului, format cu acelasi
sufix ca numele comunelor Maneci, dincolo de trecatoarea Santului, si
Moeciu, �n Bran. Cel dintai e derivat de la Man sau Manea, forme
scurtate de la Mamole (Emanuil), iar cel de-al doilea, poate, de la
Moise, nume de asemenea foarte raspandit prin Bran."
(Sextil Puscariu, "Brasovul de altadata", Editura Dacia din Cluj in
1977.)
"Precum �n loc de Paraschivita si Ionita zicem Vita si Nita, �n loc
de nanas si matusa, nas si tusa, tot asa scurta si poporul roman - la
origine �n graiul copiilor - un cuvant ca "avunculus", facand din
el "unculus", precum dovedesc urmasele acestuia, francezul "oncle" si
romanescul "unchi". Intr-un grad cu mult mai mare obisnuiau slavii sa
�nuebuinleze forme scurtate de la numele proprii cand voiau sa
dezmierde pe cei ce le purtau. Astfel, din Procopiu faceau Proca, cum
se numeste o familie cunoscuta din Rasnov, din Radoslav aveau Rado,
la noi Radu, din Bratoslav, Brato, la noi Bratu, cu derivatele
Radocea si Bratocea, �ntaiul nume de familie, al doilea nume topic �n
tecatorile Buzaielor. Dar de la Bratoslav mai avem o forma
hipocoristica, Brasa, care e la baza numelui Brasov, precum a
presupus N. Draganu. O formatie analoga are numele comunei din Tara
Barsei, Persani, presupunand un hipocoristic Persa, de la Pero, farma
dezmierdatoare slava de la Petro, adica Petru. Tot asa e Bucsa, nume
de botez �n Tohanul Nou si, �mpreuna cu Bucsoiu, nume de munti �n
Buceci. Ele deriva de la un hipocoristic Buc sau Bucea, care presupun
ca e o scurtare a foarte frecventului (pe la Bran) nume Bucur. Un
derivat al acestora e �nsusi numele Buceciului, format cu acelasi
sufix ca numele comunelor Maneci, dincolo de trecatoarea Santului, si
Moeciu, �n Bran. Cel dintai e derivat de la Man sau Manea, forme
scurtate de la Mamole (Emanuil), iar cel de-al doilea, poate, de la
Moise, nume de asemenea foarte raspandit prin Bran."
(Sextil Puscariu, "Brasovul de altadata", Editura Dacia din Cluj in
1977.)
Cristian si Harman. Valcan, Lupeni, Zarnesti
comunele sasesti Cristian si Harman. Valcan, Lupeni, Zarnesti.
"Faptul ca topommicele se reduc adesea la nume de persoane explica si
unele numiri slave din Tara Barsei, care mult timp erau obscure.
Precum comunele sasesti Cristian si Harman se numesc asa dupa un
Kristian si Hermann, cunoscuti romanilor din �mprejurime, tot astfel
Vulcanul (prin partea locului �i zice Valcan) nu se datoreste vreunui
vulcan - de care n-avem nici o urma pe aici, ci se datoreste unui
Vulcu (sau Valcu) oarecare. Corespunde deci exact lui Lupeni, nume
dat nu dupa lupii ce erau pe acolo, ci dupa unul Lupu, corespondentul
romanesc al slavului Valk. Si Zarnesti e satul familiei Zarna, nume
dat dupa planta ce poarta acest nume."
(Sextil Puscariu, "Brasovul de altadata", Editura Dacia din Cluj in 1977.)
"Faptul ca topommicele se reduc adesea la nume de persoane explica si
unele numiri slave din Tara Barsei, care mult timp erau obscure.
Precum comunele sasesti Cristian si Harman se numesc asa dupa un
Kristian si Hermann, cunoscuti romanilor din �mprejurime, tot astfel
Vulcanul (prin partea locului �i zice Valcan) nu se datoreste vreunui
vulcan - de care n-avem nici o urma pe aici, ci se datoreste unui
Vulcu (sau Valcu) oarecare. Corespunde deci exact lui Lupeni, nume
dat nu dupa lupii ce erau pe acolo, ci dupa unul Lupu, corespondentul
romanesc al slavului Valk. Si Zarnesti e satul familiei Zarna, nume
dat dupa planta ce poarta acest nume."
(Sextil Puscariu, "Brasovul de altadata", Editura Dacia din Cluj in 1977.)
Simon (Bran)
Satul Simon din Bran
"In Bran n-au fost niciodata unguri, decat cate un cizmar sau alt
locuitor pripasit printre romani. Daca, totusi, o comuna braneana se
numeste Simon, cauza va fi fost un astfel de ungur, cunoscut �n sat
tocmai pentru ca se deosebea de ceilalti locuitori; si daca cineva
zicea "ma duc la Simon", era pentru braneni atat de bine precizat,
�ncat acest nume a putut deveni al satului �ntreg. "
(Sextil Puscariu, "Brasovul de altadata", Editura Dacia din Cluj in 1977.)
"In Bran n-au fost niciodata unguri, decat cate un cizmar sau alt
locuitor pripasit printre romani. Daca, totusi, o comuna braneana se
numeste Simon, cauza va fi fost un astfel de ungur, cunoscut �n sat
tocmai pentru ca se deosebea de ceilalti locuitori; si daca cineva
zicea "ma duc la Simon", era pentru braneni atat de bine precizat,
�ncat acest nume a putut deveni al satului �ntreg. "
(Sextil Puscariu, "Brasovul de altadata", Editura Dacia din Cluj in 1977.)
Caraimanul
Sextil Puscariu termina de redactat manuscrisul lucrarii "Brasovul de
altadata" in 1947. Lucrarea apare la Editura Dacia din Cluj in 1977.
Iata ce spunea Puscariu despre originea toponimului Caraiman:
"Sau luati numele cunoscutului pisc al Bucecilor, Caraimanul. El e de
origine turceasca, insemnand "iman" - adica preot - "negru". Putem
deduce de aici ca pe Buceci erau turci? Nicidecum, ci doar sa
presupunem ca pe acest munte se ascundea de potere vestitul haiduc
Caraiman, care, pe la 1840-1850, bagase groaza in bogatasii din Tara
Barsei. "
Iata ce spune Dr. Napoleon Savescu (cine este interesat de biografia
Domniei Sale gaseste informatii pe Googole) despre prefixul Cara si
despre toponimul Caraiman (sursa - www.dacia.org):
"In mai multe denumiri sau toponime romanesti, accentul in cuvintele
unde este acest sufix "cara" se pune pe ultima silaba: Cara-ion, Cara-
i-man, Cara-cal deci. Asta ar fi o ipoteza a unor oameni care vin din
Basarabia si se uita la niste reguli de gramatica, nu la ceva care
tine de domeniul bancului, de anecdotica, caci noi spunem aici niste
lucruri care s-ar putea sa-i supere pe niste oameni din Caracal.
"Cara", el spune ca este o notiune foarte veche, indo-europeana,
aratand totodata si vechimea locurilor ce poarta aceste nume.
Avem si un Cara-orman, care este localizat in Delta Dunarii, spun eu,
si pe care l-am vizitat prin anul 1979. Localnicii povesteau ca, in
urma cu sute de ani, traiau pe acolo cei mai multi pirati la Dunare-
Marea Neagra. Acolo era un far pe care ei il stingeau noaptea si
puneau felinare aprinse pe coarnele unor boi de langa stanci. De
departe, vasele care vedeau luminile ce se aprindeau si se stingeau,
din cauza ca animalele isi aplecau capul ca sa pasca, veneau in
stanci, esuau si localnicii din Caraoman le jefuiau.
Iata ca tocmai ceea ce s-a discutat pana acum coincide cu ceea ce
voiam si eu sa va spun, adauga Andrei.
Aceasta veche radacina indo-europeana Cara, care si-a pastrat cel mai
bine functia ei lingvistica in limbile slavone (ele sunt tot limbi
indo-europene), inseamna pedeapsa. Deci Cara-i-man inseamna "omul
care pedepseste". Aceasta confirma ceea ce spuneti voi despre locul
acela din Delta Dunarii.
Cara-i-man; Man in sanscrita-vedica inseamna om, chiar un om-zeu, o
zeitate. Caraiman - o zeitate care pedepseste. Intrucat
radacina "car" este foarte veche pe teritoriul romanesc� "
PASAJ EXTRAS DIN CARMEN SYLVA, CARTEA "POVESTILE PELESULUI", 1882
"Caraimanul, intunecat si amenintator, rasare dintre ceilalti munti
cu stancile sale strasnice, dintre care parca s-ar fi dezlipit o
bucata, ramanand atarnata la jumatatea drumului."
PASAJE EXTRASE DIN GEORGE LAHOVARI, LUCRAREA "MARELE DICTIONAR
GEOGRAFIC AL ROMANIEI" , 1898
"Paltinul � izvor, curge din poalale muntelui Caraimanul, [�], langa
soseaua nationala se impreuna cu izvorul numit Casaria, si se varsa
in raul Prahova, pe malul drept, tot in raionul catunului Busteni."
"Caraimanul � pisc, inalt de 2495m deasupra nivelului Marii Negre,
in fata muntelui Babelor, jud. Prahova. Acest pisc pietros si
salbatic, facand parte din masivul Bucegilor, este presarat cu dinti
de stanca de sus pana jos, la Busteni, si este marginit de mari
prapastii. Acest munte are o importanta netagaduita pentru renumitele
lui carieri de piatra. Piatra de Caraiman este mult cautata pentru
consistenta si taria ei."
PASAJ EXTRAS DIN "ANUARUL SOCIETATII TURISTILOR ROMANI" 1910,
ARTICOLUL "LA VALEA ALBA" (despre seaua Caraimanului, n.n.)
"Ajunsi la baza stancei, care termina braul si de unde incepe asa
zisa �Seaua Caraimanului�, de oarece are forma unei sele, luaram
putin repaos, voind in acelastimp a mai privi putin."
PASAJE EXTRASE DIN NESTOR URECHEA � CARTEA "VRAJA BUCEGILOR ", 1926
Stanca Berbecilor � pe Caraiman � "astfel numita fiindca pe ea
petrece noaptea , mai in toti anii, un cioporasde berbeci."
(capitolul: La Busteni, de Paste - Excursiune la stanca Berbecilor pe
Caraiman � )
Cascada Caraimanului este numita Vanturisul Caraimanului iar intr-una
din excursiile lor, eroii cartii o gasesc secata. (capitolul:
Excursie la Braul Jepilor Mici si la Claia Mare)
"Prima excursie facuta vreodata in Valea Seaca a Caraimanului despre
care au ramas marturii scrise este cea efectuata de Mitu (Dumitru
Verescu), fiul boierului Toma Verescu, Dinu (Constantin) Verescu,
varul celui dintai si Nelu (Ionel) Virea. Sub calauzirea lui Sava
Negutoi (vanator vestit din Plaiul Pelesului) si a ciobanului
Ciulica. Acestia au facut in vara lui 1875 o excursie in aceasta
vale" (capitolul: Lamurire)
"Caraimanul! Acest munte se vede mai bine din tot satul, caci satul
Busteni este cladit la poalele lui. Fara indoiala, Caraimanul are o
infatisare neasemanata cu a altor munti. In loc de a-si razleti
steiurile, le este indesat si napraznic; dintr-o opintire puternica
el ies din pamant si-si inalta poporul de stanci. Creasta sa nu are
fantezia vecinei Costila, ci, cu putine salturi, se lasa la stanga,
apoi se suie intr-un pisc, care ascunde Valea Jepilor. Sta Caraimanul
ca un pontif batran, incruntat si impunator, neclintit pazitor al
traditiunilor." (capitolul: Privelistea Bucegilor)
altadata" in 1947. Lucrarea apare la Editura Dacia din Cluj in 1977.
Iata ce spunea Puscariu despre originea toponimului Caraiman:
"Sau luati numele cunoscutului pisc al Bucecilor, Caraimanul. El e de
origine turceasca, insemnand "iman" - adica preot - "negru". Putem
deduce de aici ca pe Buceci erau turci? Nicidecum, ci doar sa
presupunem ca pe acest munte se ascundea de potere vestitul haiduc
Caraiman, care, pe la 1840-1850, bagase groaza in bogatasii din Tara
Barsei. "
Iata ce spune Dr. Napoleon Savescu (cine este interesat de biografia
Domniei Sale gaseste informatii pe Googole) despre prefixul Cara si
despre toponimul Caraiman (sursa - www.dacia.org):
"In mai multe denumiri sau toponime romanesti, accentul in cuvintele
unde este acest sufix "cara" se pune pe ultima silaba: Cara-ion, Cara-
i-man, Cara-cal deci. Asta ar fi o ipoteza a unor oameni care vin din
Basarabia si se uita la niste reguli de gramatica, nu la ceva care
tine de domeniul bancului, de anecdotica, caci noi spunem aici niste
lucruri care s-ar putea sa-i supere pe niste oameni din Caracal.
"Cara", el spune ca este o notiune foarte veche, indo-europeana,
aratand totodata si vechimea locurilor ce poarta aceste nume.
Avem si un Cara-orman, care este localizat in Delta Dunarii, spun eu,
si pe care l-am vizitat prin anul 1979. Localnicii povesteau ca, in
urma cu sute de ani, traiau pe acolo cei mai multi pirati la Dunare-
Marea Neagra. Acolo era un far pe care ei il stingeau noaptea si
puneau felinare aprinse pe coarnele unor boi de langa stanci. De
departe, vasele care vedeau luminile ce se aprindeau si se stingeau,
din cauza ca animalele isi aplecau capul ca sa pasca, veneau in
stanci, esuau si localnicii din Caraoman le jefuiau.
Iata ca tocmai ceea ce s-a discutat pana acum coincide cu ceea ce
voiam si eu sa va spun, adauga Andrei.
Aceasta veche radacina indo-europeana Cara, care si-a pastrat cel mai
bine functia ei lingvistica in limbile slavone (ele sunt tot limbi
indo-europene), inseamna pedeapsa. Deci Cara-i-man inseamna "omul
care pedepseste". Aceasta confirma ceea ce spuneti voi despre locul
acela din Delta Dunarii.
Cara-i-man; Man in sanscrita-vedica inseamna om, chiar un om-zeu, o
zeitate. Caraiman - o zeitate care pedepseste. Intrucat
radacina "car" este foarte veche pe teritoriul romanesc� "
PASAJ EXTRAS DIN CARMEN SYLVA, CARTEA "POVESTILE PELESULUI", 1882
"Caraimanul, intunecat si amenintator, rasare dintre ceilalti munti
cu stancile sale strasnice, dintre care parca s-ar fi dezlipit o
bucata, ramanand atarnata la jumatatea drumului."
PASAJE EXTRASE DIN GEORGE LAHOVARI, LUCRAREA "MARELE DICTIONAR
GEOGRAFIC AL ROMANIEI" , 1898
"Paltinul � izvor, curge din poalale muntelui Caraimanul, [�], langa
soseaua nationala se impreuna cu izvorul numit Casaria, si se varsa
in raul Prahova, pe malul drept, tot in raionul catunului Busteni."
"Caraimanul � pisc, inalt de 2495m deasupra nivelului Marii Negre,
in fata muntelui Babelor, jud. Prahova. Acest pisc pietros si
salbatic, facand parte din masivul Bucegilor, este presarat cu dinti
de stanca de sus pana jos, la Busteni, si este marginit de mari
prapastii. Acest munte are o importanta netagaduita pentru renumitele
lui carieri de piatra. Piatra de Caraiman este mult cautata pentru
consistenta si taria ei."
PASAJ EXTRAS DIN "ANUARUL SOCIETATII TURISTILOR ROMANI" 1910,
ARTICOLUL "LA VALEA ALBA" (despre seaua Caraimanului, n.n.)
"Ajunsi la baza stancei, care termina braul si de unde incepe asa
zisa �Seaua Caraimanului�, de oarece are forma unei sele, luaram
putin repaos, voind in acelastimp a mai privi putin."
PASAJE EXTRASE DIN NESTOR URECHEA � CARTEA "VRAJA BUCEGILOR ", 1926
Stanca Berbecilor � pe Caraiman � "astfel numita fiindca pe ea
petrece noaptea , mai in toti anii, un cioporasde berbeci."
(capitolul: La Busteni, de Paste - Excursiune la stanca Berbecilor pe
Caraiman � )
Cascada Caraimanului este numita Vanturisul Caraimanului iar intr-una
din excursiile lor, eroii cartii o gasesc secata. (capitolul:
Excursie la Braul Jepilor Mici si la Claia Mare)
"Prima excursie facuta vreodata in Valea Seaca a Caraimanului despre
care au ramas marturii scrise este cea efectuata de Mitu (Dumitru
Verescu), fiul boierului Toma Verescu, Dinu (Constantin) Verescu,
varul celui dintai si Nelu (Ionel) Virea. Sub calauzirea lui Sava
Negutoi (vanator vestit din Plaiul Pelesului) si a ciobanului
Ciulica. Acestia au facut in vara lui 1875 o excursie in aceasta
vale" (capitolul: Lamurire)
"Caraimanul! Acest munte se vede mai bine din tot satul, caci satul
Busteni este cladit la poalele lui. Fara indoiala, Caraimanul are o
infatisare neasemanata cu a altor munti. In loc de a-si razleti
steiurile, le este indesat si napraznic; dintr-o opintire puternica
el ies din pamant si-si inalta poporul de stanci. Creasta sa nu are
fantezia vecinei Costila, ci, cu putine salturi, se lasa la stanga,
apoi se suie intr-un pisc, care ascunde Valea Jepilor. Sta Caraimanul
ca un pontif batran, incruntat si impunator, neclintit pazitor al
traditiunilor." (capitolul: Privelistea Bucegilor)
Jepii Mari. Jepii mici
epii Mari si Jepii Mici din Bucegi
PASAJ EXTRAS DIN - CARMEN SYLVA - CARTEA "POVESTILE PELESULUI", 1882
"Din grupa Bucegiului rasar ca doi colti de uriasi pusi alaturea cei
doi Jipi si privesc indaratnic unul la altul. Printre dansii se
arunca in cascade fioroase Urlatoarea la vale si-si croieste turband
drumul pana la Prahova."
PASAJ EXTRAS DIN , N. URECHEA NESTOR URECHEA � CARTEA "VRAJA
BUCEGILOR", 1926 � CAPITOLUL: "PRIVELISTEA BUCEGILOR"
"Jepii urmatori, mici si mari, au cu totul o alta infatisare. La o
inaltime mai mica decat aceea a Caraimanului, de care Jepii sunt
despartiti prin Valea Jepilor, se desprinde o coama, care merge in
linie dreapta, se ridica de-a lungul unui zid rezemat pe coastele
injnepenite si se indreptewaza oblic spre Valea Prahovei. Apoi
deodata se curma si inchipiueste un mare V, intre Jepii Mici si Claia
Mare. Nu e oare bine numit acest pisc razletit al sirului, a carui
temelie mai apropiata de Busteni se subtie in inaltime, de ia forma
unei clai sau a unei capatani de zahar, pe a carei titila se pare ca
picior omenesc nu poate calca? Claia mijlocie, despartita de Claia
Mare, printr-un adevarat horn, Valea Seaca, este spintecata in
mijlocul ei de un abis, a carui adancime nu o poate masura ochiul.
Claitele se ivesc ca niste copilasi, prin faldurile rochiei de brazi
a Claii Mri si pe cand Costila si Caraimanul sunt putere si maretie,
Jepii infatiseaza ciudatenia Bucegilor.
La stanga, creasta Jepilor Mari alcatuieste o linie putin valuroasa,
inaintand spre Prahova; un amfiteatru este sapat dedesubt, cu
pripoare de iarba, placute si ademenitoare la urcus, iar mai jos,
strapungand piatra, se ivesc cele doua Urlatori, din care cea mare se
arunca in cascada.
La capatul crestei Jepilor Mari, se asterne un podis aplecat spre
Busteni, acoperit ici si colo de jnepeni (brazi pitici tsaratori), a
caror verdeata este impestritata las inceputul verei de pete rosii de
bujori de munte. Deodata aceasta pajiste inalta, pe care privirea o
poate mangaia, fara a se rani prin colti ascutiti, se intrerupe, si o
cascada de piscuri si tutuiuri se repede spre Valea Prahovei; o
navalire de suliti lasa intre el bliduri in forma de mici V; parca ar
fi valurile unui puhoi urias, sleite de un ger geologic impietritor."
PASAJ EXTRAS DIN - CONSTANTIN C. GIURESCU - LUCRAREA "ISTORIA
PADURII ROMANESTI", 1976, EDITURA CERES, BUCURESTI
"Sub muntii Jepii Mici, intre "Urlatori" era (in a doua jumatate a
secolului XIX, n.n.) o padure de mesteceni si multi plopi � e vorba
de specia de plop de munte (Plopus tremula) � Padure numita Plopii
Rudarilor, din pricina rudarilor tarani care veneau aci sa lucreze,
din lemn de plop, albii si alte vase."
PASAJ EXTRAS DIN - CARMEN SYLVA - CARTEA "POVESTILE PELESULUI", 1882
"Din grupa Bucegiului rasar ca doi colti de uriasi pusi alaturea cei
doi Jipi si privesc indaratnic unul la altul. Printre dansii se
arunca in cascade fioroase Urlatoarea la vale si-si croieste turband
drumul pana la Prahova."
PASAJ EXTRAS DIN , N. URECHEA NESTOR URECHEA � CARTEA "VRAJA
BUCEGILOR", 1926 � CAPITOLUL: "PRIVELISTEA BUCEGILOR"
"Jepii urmatori, mici si mari, au cu totul o alta infatisare. La o
inaltime mai mica decat aceea a Caraimanului, de care Jepii sunt
despartiti prin Valea Jepilor, se desprinde o coama, care merge in
linie dreapta, se ridica de-a lungul unui zid rezemat pe coastele
injnepenite si se indreptewaza oblic spre Valea Prahovei. Apoi
deodata se curma si inchipiueste un mare V, intre Jepii Mici si Claia
Mare. Nu e oare bine numit acest pisc razletit al sirului, a carui
temelie mai apropiata de Busteni se subtie in inaltime, de ia forma
unei clai sau a unei capatani de zahar, pe a carei titila se pare ca
picior omenesc nu poate calca? Claia mijlocie, despartita de Claia
Mare, printr-un adevarat horn, Valea Seaca, este spintecata in
mijlocul ei de un abis, a carui adancime nu o poate masura ochiul.
Claitele se ivesc ca niste copilasi, prin faldurile rochiei de brazi
a Claii Mri si pe cand Costila si Caraimanul sunt putere si maretie,
Jepii infatiseaza ciudatenia Bucegilor.
La stanga, creasta Jepilor Mari alcatuieste o linie putin valuroasa,
inaintand spre Prahova; un amfiteatru este sapat dedesubt, cu
pripoare de iarba, placute si ademenitoare la urcus, iar mai jos,
strapungand piatra, se ivesc cele doua Urlatori, din care cea mare se
arunca in cascada.
La capatul crestei Jepilor Mari, se asterne un podis aplecat spre
Busteni, acoperit ici si colo de jnepeni (brazi pitici tsaratori), a
caror verdeata este impestritata las inceputul verei de pete rosii de
bujori de munte. Deodata aceasta pajiste inalta, pe care privirea o
poate mangaia, fara a se rani prin colti ascutiti, se intrerupe, si o
cascada de piscuri si tutuiuri se repede spre Valea Prahovei; o
navalire de suliti lasa intre el bliduri in forma de mici V; parca ar
fi valurile unui puhoi urias, sleite de un ger geologic impietritor."
PASAJ EXTRAS DIN - CONSTANTIN C. GIURESCU - LUCRAREA "ISTORIA
PADURII ROMANESTI", 1976, EDITURA CERES, BUCURESTI
"Sub muntii Jepii Mici, intre "Urlatori" era (in a doua jumatate a
secolului XIX, n.n.) o padure de mesteceni si multi plopi � e vorba
de specia de plop de munte (Plopus tremula) � Padure numita Plopii
Rudarilor, din pricina rudarilor tarani care veneau aci sa lucreze,
din lemn de plop, albii si alte vase."
Pichetul Rosu (Muntii Bucegi)
PICHETUL ROSU
PASAJ EXTRAS DIN 1910, "ANUARUL SOCIETATII TURISTILOR ROMANI"
La Capatana Porcului, Baiul Sasului si Rasnoava, acum cativa ani erau
stabilite in niste casute dragute posturi de graniceri, insarcinati
cu paza frontierei; astazi insa nu mai exista decat pichetul din
Capatana Porcului (Pichetul Rosu n.n.); celelalte doua au ars si nu
se mai cunosc nici urmele lor. Oare nu era bine sa fie pazite? Caci
ramaneau case de adapost pentru drumeti la vremuri rele. Si este de
mirare, cum cel dintaiu mai exista, desi intr'o stare aproape
ruinata, asa ca nu te poti servi de el la nimic, decat la un mic
adapost de ploaie sau de timpuri rele.
PASAJ EXTRAS DIN 1926, N. URECHEA � CARTEA "VRAJA BUCEGILOR " �
CAPITOLUL: "EXCURSIE IN VALEA MALAIESTILOR SI LA OMU"
"iata luminisul de subt capatana Porcului, unde sta un vechiu pichet
de granita, cu acoperisde tabla vopsita rosu, de unde ii vine numele
de Pichetul Rosu. I-au ramas numai zidurile."
PASAJ EXTRAS DIN 1931 � VASILE VOICULESCU � "PRIN MUNTI", "BULETINUL
SOCIETATII ACADEMICE DE TURISM"
" �de aici drumul e mai oblu si ne scoate curand in poiana (n.n. �
Pichetul Rosu) dintre Diham si Capatana Porcului, la Poteca Tache
Ionescu. E un loc fara seaman, o evocare din povesti. Daca ne mai
ostenim putin si luam la dreapta, pe vechiul drum graniceresc, urcam
tapsanul Dihamului in varf cu vechea piatra de hotar si cu o
priveliste grandioasa asupra Transilvaniei. Coboram apoi in poteca ce
coteste la stanga si pe un drum lin pe sub stresini de padure de-a
lungul colanului uriasal Bucegilor luam drumul Malaiestilor, pe la
Stana Rosie, calauziti necontenit de semne."
PASAJ EXTRAS DIN 1910, "ANUARUL SOCIETATII TURISTILOR ROMANI"
La Capatana Porcului, Baiul Sasului si Rasnoava, acum cativa ani erau
stabilite in niste casute dragute posturi de graniceri, insarcinati
cu paza frontierei; astazi insa nu mai exista decat pichetul din
Capatana Porcului (Pichetul Rosu n.n.); celelalte doua au ars si nu
se mai cunosc nici urmele lor. Oare nu era bine sa fie pazite? Caci
ramaneau case de adapost pentru drumeti la vremuri rele. Si este de
mirare, cum cel dintaiu mai exista, desi intr'o stare aproape
ruinata, asa ca nu te poti servi de el la nimic, decat la un mic
adapost de ploaie sau de timpuri rele.
PASAJ EXTRAS DIN 1926, N. URECHEA � CARTEA "VRAJA BUCEGILOR " �
CAPITOLUL: "EXCURSIE IN VALEA MALAIESTILOR SI LA OMU"
"iata luminisul de subt capatana Porcului, unde sta un vechiu pichet
de granita, cu acoperisde tabla vopsita rosu, de unde ii vine numele
de Pichetul Rosu. I-au ramas numai zidurile."
PASAJ EXTRAS DIN 1931 � VASILE VOICULESCU � "PRIN MUNTI", "BULETINUL
SOCIETATII ACADEMICE DE TURISM"
" �de aici drumul e mai oblu si ne scoate curand in poiana (n.n. �
Pichetul Rosu) dintre Diham si Capatana Porcului, la Poteca Tache
Ionescu. E un loc fara seaman, o evocare din povesti. Daca ne mai
ostenim putin si luam la dreapta, pe vechiul drum graniceresc, urcam
tapsanul Dihamului in varf cu vechea piatra de hotar si cu o
priveliste grandioasa asupra Transilvaniei. Coboram apoi in poteca ce
coteste la stanga si pe un drum lin pe sub stresini de padure de-a
lungul colanului uriasal Bucegilor luam drumul Malaiestilor, pe la
Stana Rosie, calauziti necontenit de semne."
Valea Timocului, Vidin (toponimie romaneasca )
Autor: Tudor Georgescu
Vreau sa va vorbesc putin despre toponimia romaneasca dintr-o regiune
locuita de romani dar despartita de Tara Mama prin Pacea de la
Bucuresti (1913), pacea incheiata in urma Razboiului Balcanic (nu o
sa vorbesc acuma despre cum Titu Maiorescu, atunci prim ministru, a
semnat pentru pierderea unor teritorii romanesti.). Am sa va vorbesc
despre denumirile catorva oiconime, cu legaturi vechi cu poporul
roman. Am marele regret ca nu pot reda intocmai aparatul lingvistic
folosit in determinarea lor pana in ziua de azi, deoarece multe din
acesti termeni sunt in grafie greceasca, slava sau sarba.
La recensamnatul turcesc din secolele XV si XVI de pe teritoriul
sangealacului de Vidin (reg. Fetislam, Krivina, Crna Reka, Banja,
Timok, Svrljig, Polomie, Zagorje, Vidin) se pastreaza termeni din
perioada paleobalcanica, indoeuropeana (latina, greceasca, romana,
slava), ungureasca, turceasca si a altor nume recunoscute ca fiind
fragmente din limbile unor popoare disparute.
Din vremurile antice, cand au trait triburi stravechi, unde peste
cincisprezece veacuri, odata cu venirea turcilor otomani, s-au format
mai multe unitati teritoriale. Despre materialul toponimic si
continutul etnologic variat, pana la sf. sec. VI d. Hr., vorbesc in
mod direct si denumirile de localitati aparute incepand cu sec. I
dHr, in vremea lui Iustinian, care le-a renovat si a construit noi
castele in regiunea orasului Nis si Prahova.
intre acestea mentionam "Timacum Minus" si "Timacus Maius" din
tribul tracic "timahi"; "Besapara" in Dardania, din tribul
tracic "besi"; denumirea castelului "Delminium" in Dalmatia, de la
tribul "iliric" (
tribului "sarmat", pe care imparatul Konstantin, in anul 334, l-a
primit in Imperiul Roman. Localitatea "Tayrision" provine din
denumirea tribului celtic "tayri"; "Remesiana", dein denumirea
tribului celtic "remi", "Kavadinus", din denumirea tribului
celtic "cavi"; "Singidunum", din denumirea tribului
tracic "singhi"; "Serdica", din denumirea
tribului "serdi"; "Tricornium", din
denumirea "tricornensi"; "Pincum", din
denumirea "pincensi"; "Megiava", din numele tribului dacic "megeani"
(medi).
Multe din aceste denumiri de localitati (si altele care nu au putut
fi mentionate aici din cauza grafiei grecesti pe care nu o accepta
aceasta lista) , pa langa constructiile onomastice de pe monumente
intaresc autenticitatea acelor oiconime de pe teritoriul sangeacului
de Vidin in acre gasim baze lateine, ca de ex:
"Gajtanino", de la lat. gaitan(um), "pas, zona"
"Gurgusevec" (Timoc = oras Gurgusovac, astazi Knjazevac) din medieval
lat. "gurgus" , "vale, valcea, viroaga, pamant arabil" sau din
lat. "gurgus(tium), "canaba; pivnita, carciuma, coliba"
"Musnik" de la baza mus-/mus-, "catar, magar", exclamatia
muntenegreana "musj", "musjo" care se foloseste la chemarea magarului
are legatura cu alb. "mushk" m. "catar" fata de "mushke", de unde
arom. "musca", "catar"
Voi continua lista altadata.
Numai bine.
Vreau sa va vorbesc putin despre toponimia romaneasca dintr-o regiune
locuita de romani dar despartita de Tara Mama prin Pacea de la
Bucuresti (1913), pacea incheiata in urma Razboiului Balcanic (nu o
sa vorbesc acuma despre cum Titu Maiorescu, atunci prim ministru, a
semnat pentru pierderea unor teritorii romanesti.). Am sa va vorbesc
despre denumirile catorva oiconime, cu legaturi vechi cu poporul
roman. Am marele regret ca nu pot reda intocmai aparatul lingvistic
folosit in determinarea lor pana in ziua de azi, deoarece multe din
acesti termeni sunt in grafie greceasca, slava sau sarba.
La recensamnatul turcesc din secolele XV si XVI de pe teritoriul
sangealacului de Vidin (reg. Fetislam, Krivina, Crna Reka, Banja,
Timok, Svrljig, Polomie, Zagorje, Vidin) se pastreaza termeni din
perioada paleobalcanica, indoeuropeana (latina, greceasca, romana,
slava), ungureasca, turceasca si a altor nume recunoscute ca fiind
fragmente din limbile unor popoare disparute.
Din vremurile antice, cand au trait triburi stravechi, unde peste
cincisprezece veacuri, odata cu venirea turcilor otomani, s-au format
mai multe unitati teritoriale. Despre materialul toponimic si
continutul etnologic variat, pana la sf. sec. VI d. Hr., vorbesc in
mod direct si denumirile de localitati aparute incepand cu sec. I
dHr, in vremea lui Iustinian, care le-a renovat si a construit noi
castele in regiunea orasului Nis si Prahova.
intre acestea mentionam "Timacum Minus" si "Timacus Maius" din
tribul tracic "timahi"; "Besapara" in Dardania, din tribul
tracic "besi"; denumirea castelului "Delminium" in Dalmatia, de la
tribul "iliric" (
tribului "sarmat", pe care imparatul Konstantin, in anul 334, l-a
primit in Imperiul Roman. Localitatea "Tayrision" provine din
denumirea tribului celtic "tayri"; "Remesiana", dein denumirea
tribului celtic "remi", "Kavadinus", din denumirea tribului
celtic "cavi"; "Singidunum", din denumirea tribului
tracic "singhi"; "Serdica", din denumirea
tribului "serdi"; "Tricornium", din
denumirea "tricornensi"; "Pincum", din
denumirea "pincensi"; "Megiava", din numele tribului dacic "megeani"
(medi).
Multe din aceste denumiri de localitati (si altele care nu au putut
fi mentionate aici din cauza grafiei grecesti pe care nu o accepta
aceasta lista) , pa langa constructiile onomastice de pe monumente
intaresc autenticitatea acelor oiconime de pe teritoriul sangeacului
de Vidin in acre gasim baze lateine, ca de ex:
"Gajtanino", de la lat. gaitan(um), "pas, zona"
"Gurgusevec" (Timoc = oras Gurgusovac, astazi Knjazevac) din medieval
lat. "gurgus" , "vale, valcea, viroaga, pamant arabil" sau din
lat. "gurgus(tium), "canaba; pivnita, carciuma, coliba"
"Musnik" de la baza mus-/mus-, "catar, magar", exclamatia
muntenegreana "musj", "musjo" care se foloseste la chemarea magarului
are legatura cu alb. "mushk" m. "catar" fata de "mushke", de unde
arom. "musca", "catar"
Voi continua lista altadata.
Numai bine.
Fericet (muntii Apuseni)
autor: Dinu Mititeanu
Fericet e un catun ("crang" ) apartinand de comuna Horea, fosta Arada. Acolo
s-a nascut Horea.Exista o casa memoriala, pe locul unde a fost casa lui.
langa ea e uriasul Frasin al lui Horea (Gorunul lui Horea e la Tebea, unde e
mormantul lui Iancu si unde am asistat la Slujba de Inviere din 2004 !)
Frasinul si casa se vad de departe, de pe culmea de vizavi, din Saua
Petreasa, pe unde trece traseul marcat ( eu cu Radu l-am remarcat in1988 )
de la Ghetzarul "de la Scarisoara" la Statiunea Muntele Baisorii. Catunul
nu are biserica, dar e una in catunul Costesti ( mai sus cu 30-45 min, de
Fericet fain plasata pe culmea dealului, care ne tot "chema ", vazand-o tot
din Saua Petreasa. Am asistat acolo la Slujba de Inviere din 2002. Atunci am
trecut din nou cu cei Marlene si doua nepoate prin Fericet. Acei oameni
intalniti, satenii de la Inviere- ce ne considerau oaspeti de onoare ca de
fapt in toate satele din Lapus, Maramures, Moldova pe unde am fost de Pasti,
nu-i putem uita.
FERICET- spune Lucia Apolzan, nu vine de la fericire ! Caci numai fericita
nu era viatza motilor. Vine de le FERECET- "lanuri" de ferigi, o pacoste ce
invadeaza unele fanatze.
. Va redau ce am scris pe Alpinet dupa o tura prin M. Banatului si una prin
Platforma Luncanilor : din superba carte "Carpatii -tezaur de istorie-
perenitatea satelor risipite pe inaltimi" a
Luciei Apolzan". Perenitate a existat spun eu doar pana prin anii '50, apoi
au inceput multe sa moara : case, colibe, obiceiuri, traditii, ogoare,
fanatze! In zona Albac-Arada nu, acolo s-au ridicat multe case noi. Cartea
se refera la 3 zone: Portile de Fier,
Platforma Luncanilor, Tara Motilor. Lucia Apolzan nu are cate o statuie in
acele trei zone, dar continua sa traiasca in amintirea si sufletele
oamenilor acelor locuri pe care i-a iubit si care au iubit-o, care ne-au
vorbit despre dansa numind-o "Doamna noastra".
Imi plac muntii, dar imi plac si locuri incarcate de istorie, sa aud istorie
si nume de locuri, legende, intamplari, de la batranii satelor. Si cat am
regretat uneori ca nu aveam un reportofon...
Ture faine tuturor, oriunde mergeti !
Dinu Mititeanu
Fericet e un catun ("crang" ) apartinand de comuna Horea, fosta Arada. Acolo
s-a nascut Horea.Exista o casa memoriala, pe locul unde a fost casa lui.
langa ea e uriasul Frasin al lui Horea (Gorunul lui Horea e la Tebea, unde e
mormantul lui Iancu si unde am asistat la Slujba de Inviere din 2004 !)
Frasinul si casa se vad de departe, de pe culmea de vizavi, din Saua
Petreasa, pe unde trece traseul marcat ( eu cu Radu l-am remarcat in1988 )
de la Ghetzarul "de la Scarisoara" la Statiunea Muntele Baisorii. Catunul
nu are biserica, dar e una in catunul Costesti ( mai sus cu 30-45 min, de
Fericet fain plasata pe culmea dealului, care ne tot "chema ", vazand-o tot
din Saua Petreasa. Am asistat acolo la Slujba de Inviere din 2002. Atunci am
trecut din nou cu cei Marlene si doua nepoate prin Fericet. Acei oameni
intalniti, satenii de la Inviere- ce ne considerau oaspeti de onoare ca de
fapt in toate satele din Lapus, Maramures, Moldova pe unde am fost de Pasti,
nu-i putem uita.
FERICET- spune Lucia Apolzan, nu vine de la fericire ! Caci numai fericita
nu era viatza motilor. Vine de le FERECET- "lanuri" de ferigi, o pacoste ce
invadeaza unele fanatze.
. Va redau ce am scris pe Alpinet dupa o tura prin M. Banatului si una prin
Platforma Luncanilor : din superba carte "Carpatii -tezaur de istorie-
perenitatea satelor risipite pe inaltimi" a
Luciei Apolzan". Perenitate a existat spun eu doar pana prin anii '50, apoi
au inceput multe sa moara : case, colibe, obiceiuri, traditii, ogoare,
fanatze! In zona Albac-Arada nu, acolo s-au ridicat multe case noi. Cartea
se refera la 3 zone: Portile de Fier,
Platforma Luncanilor, Tara Motilor. Lucia Apolzan nu are cate o statuie in
acele trei zone, dar continua sa traiasca in amintirea si sufletele
oamenilor acelor locuri pe care i-a iubit si care au iubit-o, care ne-au
vorbit despre dansa numind-o "Doamna noastra".
Imi plac muntii, dar imi plac si locuri incarcate de istorie, sa aud istorie
si nume de locuri, legende, intamplari, de la batranii satelor. Si cat am
regretat uneori ca nu aveam un reportofon...
Ture faine tuturor, oriunde mergeti !
Dinu Mititeanu
Etimologia numelor judetelor
autor: "Bogdan Giusca"
Am inceput sa fac o lista cu etimologia numelor judetelor (observatie:
IANAL - I Am Not A Linguist :-), dar exista cateva despre care n-am
gasit nimic si n-am nici o idee ce inseamna:
Braila
Harghita
Ilfov (slavona)
Maramures
Mehedinti
Salaj (slavona)
Sibiu
Suceava (slavona ?)
Tulcea
Vaslui (cumana)
Aici e lista cu ce am gasit/scris pana acum:
(corectarile sunt binevenite; stiu ca cel putin cateva par a fi
gresite)
- Alba - orasul Alba-Iulia (Balgrad), probabil numit de la culoarea
alba a zidurilor cetatii medievale.
- Arad - orasul Arad, denumit �n secolul XI Urod, dupa numele unui
cavaler ungur, av�nd radacina ur, care �nseamna domn.
- Arges - r�ul Arges, pe vremea dacilor numit Argessos, probabil
�nsemn�nd "stralucitor"
- Bacau - orasul Bacau, pentru care exista mai multe etimologii
posibile: un conducator local numit Bako, fructul strugurelui, care
creste �n vecinatate (baca [1] ) sau chiar zeul Bachus.
- Bihor - probabil din s�rbeste vihor (volbura)
- Bistrita-Nasaud
r�ul si orasul Bistrita - denumire de origine slavona (apa repede)
orasul Nasaud - cuv�ntul german Nussdorf (Satul nucilor)
- Botosani - dupa orasul Botosani, etimologie incerta; posibil de la
regionalismul botos �nsemn�nd capusa [2] ; alte variante ar fi
cuvintele botos [3] sau botosei [4]
- Brasov - denumire de origine slavona
- Braila
- Buzau - probabil de la cuv�ntul buza
- Caras-Severin
- Caras - r�ul Caras - de la cuv�ntul croat Kra� (zona calcaroasa)
- Turnu Severin - probabil de la �mparatul roman Severus, care a
construit un turn pentru a comemora o victorie
- Calarasi - cuv�ntul calaras, corp militar auxiliar �n evul mediu, �n
Tara Rom�neasca [5]
- Cluj - din latina Clusium (castru medieval) nume dat de colonistii
germani (Klausenburg)
- Constanta - orasul Constanta a fost denumit Constantiana de
�mparatul bizantin Constantin
- Covasna - cuv�ntul slavon Cvaz (acrisor, referitor la gustul apelor
minerale din zona)
- D�mbovita - posibil dupa r�ul D�mbovita, cuv�ntul d�mb + sufix -ita,
dar particula -ov ar putea arata o origine slavona
- Dolj - de la slavicul dolu (vale) si r�ul "Jiu" ("Jiul de vale")
- Galati - probabil de la tribul celtic al galilor, care locuiau prin
aceasa zona �n antichitate, fie de la regiunea Galitia; O alta
varianta ar fi din limba cumana gala(t) preluat din arabescul kalhat
(fortareata)
- Giurgiu - orasul Giurgiu, fondat de genovezi �n secolul XIV pentru a
controla traficul pe Dunare; numit dupa Sf. Gheorghe (san Giorgio),
patronul orasului lor natal.
- Gorj - de la slavicul gora (munte) si r�ul "Jiu" ("Jiul de munte")
- Harghita
- Hunedoara - dupa familia Huniad
- Ialomita - dupa r�ul Ialomita, denumire de origine slavona
- Iasi - orasul Iasi, posibil de la populatia sarmatica Iazygi care
locuia �n regiune �n secolul I.
- Ilfov - denumire de origine slavona
- Maramures
- Mehedinti
- Mures - dupa r�ul Mures, cunoscut �nca pe vremea dacilor sub numele
de Maris.
- Neamt - dupa orasul Piatra Neamt, neamt cu sensul de "german",
teutonii construind o fortificatie �n zona.
- Olt - dupa r�ul Olt, cunoscut �nca pe vremea dacilor sub numele de
Alutus.
- Prahova - dupa r�ul Prahova, denumire de origine slavona: prah-
�nsemn�nd cataracta de apa (�nrudit cu cuv�ntul rom�nesc prag) + sufix
-ova
- Satu Mare - "satul mare"
- Salaj
- Sibiu - denumirea �n limba latina Cibinum
- Suceava
- Teleorman - denumire de origine cumana deliorman, �nsemn�nd "padure
nebuna".
- Timis - dupa r�ul Timis, denumit Tibisis de catre romani.
- Tulcea
- Vaslui - denumire de origine cumana
- V�lcea - slava v�lk (lup) sau rom�neste v�lcea (vale �ngusta) [6]
- Vrancea - slava vrana (corb)
Am inceput sa fac o lista cu etimologia numelor judetelor (observatie:
IANAL - I Am Not A Linguist :-), dar exista cateva despre care n-am
gasit nimic si n-am nici o idee ce inseamna:
Braila
Harghita
Ilfov (slavona)
Maramures
Mehedinti
Salaj (slavona)
Sibiu
Suceava (slavona ?)
Tulcea
Vaslui (cumana)
Aici e lista cu ce am gasit/scris pana acum:
(corectarile sunt binevenite; stiu ca cel putin cateva par a fi
gresite)
- Alba - orasul Alba-Iulia (Balgrad), probabil numit de la culoarea
alba a zidurilor cetatii medievale.
- Arad - orasul Arad, denumit �n secolul XI Urod, dupa numele unui
cavaler ungur, av�nd radacina ur, care �nseamna domn.
- Arges - r�ul Arges, pe vremea dacilor numit Argessos, probabil
�nsemn�nd "stralucitor"
- Bacau - orasul Bacau, pentru care exista mai multe etimologii
posibile: un conducator local numit Bako, fructul strugurelui, care
creste �n vecinatate (baca [1] ) sau chiar zeul Bachus.
- Bihor - probabil din s�rbeste vihor (volbura)
- Bistrita-Nasaud
r�ul si orasul Bistrita - denumire de origine slavona (apa repede)
orasul Nasaud - cuv�ntul german Nussdorf (Satul nucilor)
- Botosani - dupa orasul Botosani, etimologie incerta; posibil de la
regionalismul botos �nsemn�nd capusa [2] ; alte variante ar fi
cuvintele botos [3] sau botosei [4]
- Brasov - denumire de origine slavona
- Braila
- Buzau - probabil de la cuv�ntul buza
- Caras-Severin
- Caras - r�ul Caras - de la cuv�ntul croat Kra� (zona calcaroasa)
- Turnu Severin - probabil de la �mparatul roman Severus, care a
construit un turn pentru a comemora o victorie
- Calarasi - cuv�ntul calaras, corp militar auxiliar �n evul mediu, �n
Tara Rom�neasca [5]
- Cluj - din latina Clusium (castru medieval) nume dat de colonistii
germani (Klausenburg)
- Constanta - orasul Constanta a fost denumit Constantiana de
�mparatul bizantin Constantin
- Covasna - cuv�ntul slavon Cvaz (acrisor, referitor la gustul apelor
minerale din zona)
- D�mbovita - posibil dupa r�ul D�mbovita, cuv�ntul d�mb + sufix -ita,
dar particula -ov ar putea arata o origine slavona
- Dolj - de la slavicul dolu (vale) si r�ul "Jiu" ("Jiul de vale")
- Galati - probabil de la tribul celtic al galilor, care locuiau prin
aceasa zona �n antichitate, fie de la regiunea Galitia; O alta
varianta ar fi din limba cumana gala(t) preluat din arabescul kalhat
(fortareata)
- Giurgiu - orasul Giurgiu, fondat de genovezi �n secolul XIV pentru a
controla traficul pe Dunare; numit dupa Sf. Gheorghe (san Giorgio),
patronul orasului lor natal.
- Gorj - de la slavicul gora (munte) si r�ul "Jiu" ("Jiul de munte")
- Harghita
- Hunedoara - dupa familia Huniad
- Ialomita - dupa r�ul Ialomita, denumire de origine slavona
- Iasi - orasul Iasi, posibil de la populatia sarmatica Iazygi care
locuia �n regiune �n secolul I.
- Ilfov - denumire de origine slavona
- Maramures
- Mehedinti
- Mures - dupa r�ul Mures, cunoscut �nca pe vremea dacilor sub numele
de Maris.
- Neamt - dupa orasul Piatra Neamt, neamt cu sensul de "german",
teutonii construind o fortificatie �n zona.
- Olt - dupa r�ul Olt, cunoscut �nca pe vremea dacilor sub numele de
Alutus.
- Prahova - dupa r�ul Prahova, denumire de origine slavona: prah-
�nsemn�nd cataracta de apa (�nrudit cu cuv�ntul rom�nesc prag) + sufix
-ova
- Satu Mare - "satul mare"
- Salaj
- Sibiu - denumirea �n limba latina Cibinum
- Suceava
- Teleorman - denumire de origine cumana deliorman, �nsemn�nd "padure
nebuna".
- Timis - dupa r�ul Timis, denumit Tibisis de catre romani.
- Tulcea
- Vaslui - denumire de origine cumana
- V�lcea - slava v�lk (lup) sau rom�neste v�lcea (vale �ngusta) [6]
- Vrancea - slava vrana (corb)
La cleste (Clabucetele Predealului)
LA CLESTE
PASAJ EXTRAS DIN "AL TREILEA ANUAR AL BUCEGILOR"� 1928, AUTOR IORDAN
I. TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL. .
"In apropiere de Forban � catre Sud, pe harta militara romani este
insemnat varful la Cleste 1462 m, care nu este propriu zis un varf,
ci aminteste si el de o fosta tarla.
Numirea de "La Cleste" nu este nici de cum datorita faptului ca
magura aceasta este cuprinsa intre doua vai, Leuca catre Nord si
valea Iadului la Sud, ca intr'un cleste � asa cum ne inchipuim cand
observam harta militara romana, ci la tarla, a ramas multa vreme, ca
semn amintitor, un cleste pentru sare. (Ciobanii numesc cleste pentru
sare trunchiul de copac ingropat in pamant, cu cateva ramuri taiate
scurt, in care intepenesc un bolovan de sare pentru oi).
Varful acesta, notat in hartile militare romane cu numele de "La
Cleste" este in realitate varful "Capatana Porcului", pe care unii il
tin situat mai catre sud, la o departare de aproape 2 km."
PASAJ EXTRAS DIN "AL TREILEA ANUAR AL BUCEGILOR"� 1928, AUTOR IORDAN
I. TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL. .
"In apropiere de Forban � catre Sud, pe harta militara romani este
insemnat varful la Cleste 1462 m, care nu este propriu zis un varf,
ci aminteste si el de o fosta tarla.
Numirea de "La Cleste" nu este nici de cum datorita faptului ca
magura aceasta este cuprinsa intre doua vai, Leuca catre Nord si
valea Iadului la Sud, ca intr'un cleste � asa cum ne inchipuim cand
observam harta militara romana, ci la tarla, a ramas multa vreme, ca
semn amintitor, un cleste pentru sare. (Ciobanii numesc cleste pentru
sare trunchiul de copac ingropat in pamant, cu cateva ramuri taiate
scurt, in care intepenesc un bolovan de sare pentru oi).
Varful acesta, notat in hartile militare romane cu numele de "La
Cleste" este in realitate varful "Capatana Porcului", pe care unii il
tin situat mai catre sud, la o departare de aproape 2 km."
Ialomita
Ialomita - toponimie
IALOMITA
PASAJ EXTRAS DIN 1898, GEORGE LAHOVARI- LUCRAREA "MARELE DICTIONAR
GEOGRAFIC AL ROMANIEI"
"Ialomita a purtat si denumirea de Galbenul sau Gabenita, din cauza apei
sale, care mai in tot timpul este tulbure galbinicioasa; iar in timpurile
mai vechi s-a numit Naparis.
Dupa etimologia d-lui B.P. Hasdeu, numele de Ialomita ar veni de la
termenul slav ialov, care inseamna pustiu, desert, precum era si este inca
in parte campia Baraganului."
PASAJ EXTRAS DIN 1961, IORGU IORDAN - "TOPONIMIE ROMANEASCA"
Ialomita ? ar veni de la cuvantul slav "jalovista + "pamant sterp", care
exista in limba noastra si ca apelativ (ialovita, cu varianta invechita
ialomita de "vaca mare si grasa")"
Forbanul si Orzicarul din Clabucetele Predealului
FORBANUL
"Calea ferata ingusta urma valea Bradetului, urcand muchia cu acelas nume,
? vecina vaiei ? si asezata la N-Vest de dansa, pana sus, aproape de cota
1323, unde azi, in harta militara austriaca e insemnat varful Forbanul ?
Vorban ? cum zic unii Rasnoveni si care provine din numirea germana (sasa)
Forder-bahn = cale ferata de exploatare, ce-si avea inceputul sus, pe
numita muchie a Bradetului.
La Nord de Forban este punctul zis La Orzicaru, 1225 m care arata numele
unei tarle, stana lui Orzicaru." -
PASAJ EXTRAS DIN "AL TREILEA ANUAR AL BUCEGILOR"? 1928, AUTOR IORDAN I.
TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL. .
"Calea ferata ingusta urma valea Bradetului, urcand muchia cu acelas nume,
? vecina vaiei ? si asezata la N-Vest de dansa, pana sus, aproape de cota
1323, unde azi, in harta militara austriaca e insemnat varful Forbanul ?
Vorban ? cum zic unii Rasnoveni si care provine din numirea germana (sasa)
Forder-bahn = cale ferata de exploatare, ce-si avea inceputul sus, pe
numita muchie a Bradetului.
La Nord de Forban este punctul zis La Orzicaru, 1225 m care arata numele
unei tarle, stana lui Orzicaru." -
PASAJ EXTRAS DIN "AL TREILEA ANUAR AL BUCEGILOR"? 1928, AUTOR IORDAN I.
TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL. .
Valea Galbenelelor (Bucegi)
autorul articolului de mai jos este Mircea Ordean, iar articoul este
preluat de pe www.alpinet.org, de la adresa
http://www.alpinet.org/main/articole/show.php?id=92&lng=ro
TOPONIMIE
Valea Galbenelelor (Bucegi)
La mijlocul deceniului al treilea, in timpul cercetarilor care le vor
duce la intocmirea celei dintii harti a abruptului Bucegilor, fratii
Radu si Serban Titeica au deslusit pe fata estica a muntelui Costila
doua vai. Bucegistii antebelici nu le cunosteau, in schimb unii
localnici le strabatusera si foloseau pentru ambele spintecaturi
denumirea generica de Valea Costilei.
Aria cuprinsa sub aceasta titulatura fiind excesiv de intinsa, fratii
Titeica au gasit necesar sa o atribuie doar uneia dintre cele vai, in
speta celei aflata mai la sud pe acest clin al Costilei. Celeilalte i-
au pus un nume lansat de Bucura Dumbrava in Cartea muntilor ed. II-a,
1924) si care privea o vale aflata "pe fetele a doi frati gemeni:
Caraimanul si Costila": "Cui nu-i place, stind drept si uitindu-se in
jos, sa vada satul Busteni tocmai la picioarele sale la o adincime de
vreo mie de metri, acela sa nu se duca in Valea GALBINELULUI".
Nu stim cui apartine cu exactitate acest toponimic, scriitoarei sau
indrumatorilor ei pe acea vale. Intrucit insa in Bucegi localnicii au
atribuit cu precadere denumiri practice (Jepilor, Seaca, Alba,
Caprelor, exceptie facind Malinul, ce nu este insa exclus sa fi fost
botezata un bucurestean dintre cei care au calcat aceasta vale la
inceputul secolului) si mai putin poetice, este de presupus ca "Valea
Galbinelului" s-a nascut in mintea Bucurei Dumbrava si nu a
celor "trei sau patru tarani care vor fi cunoscind locul". Faptul ca
bustenenii consultati de Radu Titeica nu stiau de aceasta denumire
inclina sa dea dreptate ipotezei de mai sus.
Chiar daca descrierea Bucurei Dumbrava era, in ansamblu, saraca in
repere, fratii Titeica au identificat cu destula usurinta valea in
cauza: in Caraiman si Costila de pe o singura vale se vede Busteniul,
Valea Galbenelelor de astazi. Pe parcu rsul acestei artere au reperat
si trecerea "dintr-o parte in alta a vaii" (recte, din firul
principal in cel secundar), printr-un balcon cu jnepeni, amanunt
prezent si el in Cartea Muntilor.
Vreme de doi ani, fratii Titeica pastreaza neschimbata denumirea data
de Bucura Dumbrava; "Valea Galbinelului" apare in descrierea acestei
artere, cit si pe o schita de harta a Caraimanului si Costilei, pe
care Radu Titeica le incredinteaza s pre publicare (toamna anului
1926) in Anuarul Turing Clubului Rom�niei.
Parvenindu-i cele doua materiale, Mihai Haret, presedintele T.C.R.,
le-a apreciat elogios, dar i-a impartasit tinarului autor si o
nedumerire: "De ce Valea Galbinelului ? Eu am auzit pe Jilipeanu
(vestita calauza in abruptul Bucegilor, n.n.) [vorbind de] Valea
Galbenelelor de la florile de munte numite galbenele...". Acordind
credit celui pe care epoca il consacrase drept parinte al
alpinismului rom�nesc, Radu Titeica accepta termenul propus de
acesta.
Paradoxal, cel care ezita apoi, nu stim daca voit sau nu, in
folosirea acestei din urma denumiri este Mihai Haret. In scrise ale
lui din 1926 intilnim, pe aceeasi foaie chiar, atit
forma "Galbenelelor", cit si "Galbinelelor". Aceasta dualitat e
razbate si in harta tiparita, nu si in descrierea vaii, ce a
respectat grafia din manuscrisul lui Radu Titeica.
Amanuntul pare lipsit de importanta, dar, printr-un complex de
imprejurari, ulterior suflarea alpina rom�neasca a ajuns sa
intrebuinteze o alta forma decit cea aleasa de Radu Titeica in 1926.
La originea neasteptatei situatii pare sa se fi af lat faptul ca
alpinistii strabatind abruptul Costilei la cumpana deceniilor trei si
patru abruptul, avind indeobste asupra lor harta, au preluat in
vocabular termenul existent acolo, si anume "Valea Galbinelelor". Din
motive care ne ramin obscure (contemporanii vorbesc de influenta
originii albaneze a protagonistului) aceasta tendinta a capatat dupa
1931 suportul unui om cu mari merite in dezvoltarea alpinismului si a
literaturii turistice de la noi, Nae Dimitriu. Desi in general a
probat competenta in pro blemele tinind de toponimia montana, in
cazul celei mai cunoscute vai din Costila Nae Dimitriu a ignorat, nu
stim cit de voit, atit sugestiile prietenului sau Radu Titeica, cit
si indicatiile academice "la zi" (dictionarul Candrea-Adamescu,
1932).
Ca urmare, dupa multe decenii, in anii optzeci, in principal prin
eforturile lui Niculae Baticu, a fost repusa in circulatie varianta
lansata de cel care a descris si popularizat cel dintii valea (Radu
Titeica avea de altfel sa grafieze toata viata Galbenele). Acestei
pozitii i s-a alaturat ulterior si un alt autor, Walter Kargel.
Autor: Mircea Ordean
preluat de pe www.alpinet.org, de la adresa
http://www.alpinet.org/main/articole/show.php?id=92&lng=ro
TOPONIMIE
Valea Galbenelelor (Bucegi)
La mijlocul deceniului al treilea, in timpul cercetarilor care le vor
duce la intocmirea celei dintii harti a abruptului Bucegilor, fratii
Radu si Serban Titeica au deslusit pe fata estica a muntelui Costila
doua vai. Bucegistii antebelici nu le cunosteau, in schimb unii
localnici le strabatusera si foloseau pentru ambele spintecaturi
denumirea generica de Valea Costilei.
Aria cuprinsa sub aceasta titulatura fiind excesiv de intinsa, fratii
Titeica au gasit necesar sa o atribuie doar uneia dintre cele vai, in
speta celei aflata mai la sud pe acest clin al Costilei. Celeilalte i-
au pus un nume lansat de Bucura Dumbrava in Cartea muntilor ed. II-a,
1924) si care privea o vale aflata "pe fetele a doi frati gemeni:
Caraimanul si Costila": "Cui nu-i place, stind drept si uitindu-se in
jos, sa vada satul Busteni tocmai la picioarele sale la o adincime de
vreo mie de metri, acela sa nu se duca in Valea GALBINELULUI".
Nu stim cui apartine cu exactitate acest toponimic, scriitoarei sau
indrumatorilor ei pe acea vale. Intrucit insa in Bucegi localnicii au
atribuit cu precadere denumiri practice (Jepilor, Seaca, Alba,
Caprelor, exceptie facind Malinul, ce nu este insa exclus sa fi fost
botezata un bucurestean dintre cei care au calcat aceasta vale la
inceputul secolului) si mai putin poetice, este de presupus ca "Valea
Galbinelului" s-a nascut in mintea Bucurei Dumbrava si nu a
celor "trei sau patru tarani care vor fi cunoscind locul". Faptul ca
bustenenii consultati de Radu Titeica nu stiau de aceasta denumire
inclina sa dea dreptate ipotezei de mai sus.
Chiar daca descrierea Bucurei Dumbrava era, in ansamblu, saraca in
repere, fratii Titeica au identificat cu destula usurinta valea in
cauza: in Caraiman si Costila de pe o singura vale se vede Busteniul,
Valea Galbenelelor de astazi. Pe parcu rsul acestei artere au reperat
si trecerea "dintr-o parte in alta a vaii" (recte, din firul
principal in cel secundar), printr-un balcon cu jnepeni, amanunt
prezent si el in Cartea Muntilor.
Vreme de doi ani, fratii Titeica pastreaza neschimbata denumirea data
de Bucura Dumbrava; "Valea Galbinelului" apare in descrierea acestei
artere, cit si pe o schita de harta a Caraimanului si Costilei, pe
care Radu Titeica le incredinteaza s pre publicare (toamna anului
1926) in Anuarul Turing Clubului Rom�niei.
Parvenindu-i cele doua materiale, Mihai Haret, presedintele T.C.R.,
le-a apreciat elogios, dar i-a impartasit tinarului autor si o
nedumerire: "De ce Valea Galbinelului ? Eu am auzit pe Jilipeanu
(vestita calauza in abruptul Bucegilor, n.n.) [vorbind de] Valea
Galbenelelor de la florile de munte numite galbenele...". Acordind
credit celui pe care epoca il consacrase drept parinte al
alpinismului rom�nesc, Radu Titeica accepta termenul propus de
acesta.
Paradoxal, cel care ezita apoi, nu stim daca voit sau nu, in
folosirea acestei din urma denumiri este Mihai Haret. In scrise ale
lui din 1926 intilnim, pe aceeasi foaie chiar, atit
forma "Galbenelelor", cit si "Galbinelelor". Aceasta dualitat e
razbate si in harta tiparita, nu si in descrierea vaii, ce a
respectat grafia din manuscrisul lui Radu Titeica.
Amanuntul pare lipsit de importanta, dar, printr-un complex de
imprejurari, ulterior suflarea alpina rom�neasca a ajuns sa
intrebuinteze o alta forma decit cea aleasa de Radu Titeica in 1926.
La originea neasteptatei situatii pare sa se fi af lat faptul ca
alpinistii strabatind abruptul Costilei la cumpana deceniilor trei si
patru abruptul, avind indeobste asupra lor harta, au preluat in
vocabular termenul existent acolo, si anume "Valea Galbinelelor". Din
motive care ne ramin obscure (contemporanii vorbesc de influenta
originii albaneze a protagonistului) aceasta tendinta a capatat dupa
1931 suportul unui om cu mari merite in dezvoltarea alpinismului si a
literaturii turistice de la noi, Nae Dimitriu. Desi in general a
probat competenta in pro blemele tinind de toponimia montana, in
cazul celei mai cunoscute vai din Costila Nae Dimitriu a ignorat, nu
stim cit de voit, atit sugestiile prietenului sau Radu Titeica, cit
si indicatiile academice "la zi" (dictionarul Candrea-Adamescu,
1932).
Ca urmare, dupa multe decenii, in anii optzeci, in principal prin
eforturile lui Niculae Baticu, a fost repusa in circulatie varianta
lansata de cel care a descris si popularizat cel dintii valea (Radu
Titeica avea de altfel sa grafieze toata viata Galbenele). Acestei
pozitii i s-a alaturat ulterior si un alt autor, Walter Kargel.
Autor: Mircea Ordean
Nera (Cheile Nerei)
Se zice ca demult de tot, cand soarele se intalnea in fiecare zi cu luna, iar
stelele erau aproape sa le culegi cu mana,
traia in padurile de pe aici, un mandru si falnic fecior, puternic ca bradul.
Vanator iscusit, cum altul nu era, el sageta uliul din zbor
si ciuta din fuga. Intr-o buna zi, aflat la vanatoare chiar in inima padurii,
intalni o minunatie de fata cum nu mai vazuse si mult se minuna feciorul de
indrazneala
fetei de-a bate inima padurii, pe acolo pe unde fiarele salbatice erau la ele
acasa; dar mai mult si mai mult s-a speriat cand in zilele celelalte,
intalnind-o, simti cum inima-i bate sa-i iasa din piept. Si-asa, nu dupa mult
timp, numai padurea fu martora iubirii lor curate caci, pasamite, si copila
il indragise din prima clipa. Tatal fetii, stapanul acestor locuri, bagand de
seama ca mai tot timpul copila si-l petrecea in mijlocul padurii, puse iscoade
s-o urmareasca, si cand afla de dragostea dintre padurar si fata, maniat la
culme, trimise potera sa-l aduca in lanturi pe flacau. ca vezi bine, singura-i
copila era petita de boieri, sositi cu alai
sa-i ceara mana, iar fata ii refuzase indragind un simplu flacau fara stare.
Hain la suflet, credea ca, odata intemnitat, copila va uita iubirea-i curata
si-si va alege de mire un boier de neam din cei ce-i tot dadeau tarcoale.
Nici rugamintile, nici plansetul fetii nu-l induplecara, ba mai rau, il arunca
pe flacau intr-o grota din inima muntelui si puse sa i se zideasca intrarea.
Si-n seara nuntii, cand o pala de vant aduse dinspre munte chemarea tanguitoare
a flacaului ferecat, cu lacrimi si jale copila se ruga la zana cea buna s-o
ajute.
La rugamintile-i fierbinti, vazand cat de mare-i era dragostea, zana cea buna o
transforma intr-o suvita de apa cristalina pentru a se putea strecura din piatra
in piatra
spre inima muntelui; si fata a inceput sa-si caute iubitul si-n ajutor sa-i vina
sfredelind temnita de piatra. Trecura ani si ani, si Nerganita, cu dragostea-i
nestinsa, stra-
punse muntele catu-i de mare, patrunse in cele mai tainice unghere si-n cele mai
ascunse cotloane pana cand in fatza nu-i mai ramase decat campia larga.
Si intelegand ca drum de inapoiere nu-i, lasa sa-i rataceasca unda in campie,
purtandu-i povestea de iubire iar marturie peste timpuri ramasera cheile ce
spinteca muntele, grotele ce impanzesc pretele, lacurile cristaline adunate din
lacrimile varsate.
Odata ajuns in cheile Nerei (caci aceasta este legenda lor, dragii mei) ai pasit
in tara legendei imbracata in parfumul ametitor de liliac salbatic si-n fosnetul
misterios al
padurilor nestrabatute.
preluare "Povestea de dragoste a Nerganei" Dan Pasere, Biblioteca
Montaniardului- Intocmita de Emilian Cristea, nr 23
Raluca Voinu
ARVO Telecom
tel/fax: 242 08 79; 243 16 35
www.arvo.ro
stelele erau aproape sa le culegi cu mana,
traia in padurile de pe aici, un mandru si falnic fecior, puternic ca bradul.
Vanator iscusit, cum altul nu era, el sageta uliul din zbor
si ciuta din fuga. Intr-o buna zi, aflat la vanatoare chiar in inima padurii,
intalni o minunatie de fata cum nu mai vazuse si mult se minuna feciorul de
indrazneala
fetei de-a bate inima padurii, pe acolo pe unde fiarele salbatice erau la ele
acasa; dar mai mult si mai mult s-a speriat cand in zilele celelalte,
intalnind-o, simti cum inima-i bate sa-i iasa din piept. Si-asa, nu dupa mult
timp, numai padurea fu martora iubirii lor curate caci, pasamite, si copila
il indragise din prima clipa. Tatal fetii, stapanul acestor locuri, bagand de
seama ca mai tot timpul copila si-l petrecea in mijlocul padurii, puse iscoade
s-o urmareasca, si cand afla de dragostea dintre padurar si fata, maniat la
culme, trimise potera sa-l aduca in lanturi pe flacau. ca vezi bine, singura-i
copila era petita de boieri, sositi cu alai
sa-i ceara mana, iar fata ii refuzase indragind un simplu flacau fara stare.
Hain la suflet, credea ca, odata intemnitat, copila va uita iubirea-i curata
si-si va alege de mire un boier de neam din cei ce-i tot dadeau tarcoale.
Nici rugamintile, nici plansetul fetii nu-l induplecara, ba mai rau, il arunca
pe flacau intr-o grota din inima muntelui si puse sa i se zideasca intrarea.
Si-n seara nuntii, cand o pala de vant aduse dinspre munte chemarea tanguitoare
a flacaului ferecat, cu lacrimi si jale copila se ruga la zana cea buna s-o
ajute.
La rugamintile-i fierbinti, vazand cat de mare-i era dragostea, zana cea buna o
transforma intr-o suvita de apa cristalina pentru a se putea strecura din piatra
in piatra
spre inima muntelui; si fata a inceput sa-si caute iubitul si-n ajutor sa-i vina
sfredelind temnita de piatra. Trecura ani si ani, si Nerganita, cu dragostea-i
nestinsa, stra-
punse muntele catu-i de mare, patrunse in cele mai tainice unghere si-n cele mai
ascunse cotloane pana cand in fatza nu-i mai ramase decat campia larga.
Si intelegand ca drum de inapoiere nu-i, lasa sa-i rataceasca unda in campie,
purtandu-i povestea de iubire iar marturie peste timpuri ramasera cheile ce
spinteca muntele, grotele ce impanzesc pretele, lacurile cristaline adunate din
lacrimile varsate.
Odata ajuns in cheile Nerei (caci aceasta este legenda lor, dragii mei) ai pasit
in tara legendei imbracata in parfumul ametitor de liliac salbatic si-n fosnetul
misterios al
padurilor nestrabatute.
preluare "Povestea de dragoste a Nerganei" Dan Pasere, Biblioteca
Montaniardului- Intocmita de Emilian Cristea, nr 23
Raluca Voinu
ARVO Telecom
tel/fax: 242 08 79; 243 16 35
www.arvo.ro
Izverna (comorile Izvernei)
Comorile Isvernei
Fiecare munte are pesterile sale si fiecare pestera are o comoara. Sau cel putin
o legenda despre o comoara. Sub virful lui Stan si Piatra Mare se afla pesterile
cu comorile lui Tudor Vladimirescu. In Valea Tesnei si sub Piatra Cosutei sunt
comorile lui Duncea. La Topolnita se afla rezervele de aur ale dacilor. La
Cernavarf este ascuns tezaurul printului sarb Obrenovici. Iar pestera Isverna,
zice-se, gazduieste un depozit de argint al Imperiului Austro-Ungar, ascuns din
ordinul imparatesei Maria Tereza.
Cand scafandrii Grupului de Explorari Subacvatice si Speologice si-au facut
aparitia la Isverna,cu ani in urma, echipati cu casti, franghii, barci
pneumatice si costume de scufundare, convingerea localnicilor a fost de
nezdruncinat: astia au venit sa caute comoara. Intr-un fel aveau dreptate, caci
Isverna este o adevarata nestemata a pesterilor romanesti. Nu pentru ca ar avea
cine stie ce cristale sau stalactite, nici pentru dimensiunile galeriilor ei,
care nu impresioneaza. Din pestera iese, insa, un rau subteran de o puritate rar
intalnita.
Speologul scafandru dispare sub "clopotele verzi" care filtreaza feeric lumina
proiectoarelor subacvatice.
La 15 metri adancime sifonul strabate un pasaj orizontal, apoi urca intr-un
canion ingust. Urmatorul sifon este cel "galben", numit asa din cauza unor
pelicule galbui care captusesc peretii. Aproape de capatul pesterii se afla
marele Sifon Negru.
Aici s-a oprit inaintarea scafandrilor, dupa un parcurs intortocheat de peste
400 de metri si adancimi ce depasesc 40 de metri. Rezervele limitate de aer,
frigul patrunzator, pericolul narcozei si al accidentelor de decompresie fac din
Isverna o piatra de incercare a speologilor scufundatori. Aici si-a oprit
inaintarea nu numai Florin Paroiu, veteranul roman al scufundatorilor in
pesteri, dar si elvetianul Bolanz, unul dintre cei mai experimentati scafandri
ai lumii, precum si o echipa de "asi" ai clubului britanic din Westminster.
Obarsiile de cristal ale Isvernei, ascunse in inima Muntilor Mehedinti,
reprezinta inca o provocare, un pisc inca neatins al lumii subpamantene. [...]
Comuna Isverna este o pitoreasca asezare de munte, unde traditiile si portul
specific sunt inca vii. In cea de-a treia zi de Paste, aici exista un obicei: pe
paraul pesterii pornesc la vale, prin luncile abia trezite la viata, dovleci
uscati cu lumanari aprinse inauntru, pentru pomenirea celor dusi spre alte zari.
O procesiune tacuta de lumini se indreapta spre Dunare. Pamantul de aici nu este
prea roditor, dar oi harnice transforma puritatea poienelor in cas, pe saturate.
Iar mierea de salcam a lui Gheorghita Izverceanu nu are seaman pe lume. In zona
se afla si alte nestemate ale carstului mehedintean. Poienele de sus ale
Isvernei, sub Varful lui Stan, reprezinta un peisaj miraculos. Intre peretii
abrupti de calcar se afla depresiuni orizontale, inierbate, unde fagi nodurosi
si batrani iti dau senzatia ca te afli intr-un imens parc suspendat. Pesteri
sunt pretutindeni. Una dintre ele este Curecea, langa comuna Balta, un tunel
natural foarte spectaculos, de doi kilometri lungime, ce se poate traversa cu
usurinta in doua ore. Pestera Podului, lacul Zaton si Podul lui Dumnezeu de la
Ponoarele se afla si ele in apropiere si pot fi usor vizitate. Pornind pe drumul
de sub munte ce leaga obarsiile Motrului de Dunare vom intalni si alte surprize.
Dar despre ele si legendele tesute in jurul lor vom povesti alta data.
(articolul complet cu fotografii il puteti gasi pe site-ul ICI Romania)
preluare www.speologie.ro
Raluca Voinu
ARVO Telecom
tel/fax: 242 08 79; 243 16 35
www.arvo.ro
Fiecare munte are pesterile sale si fiecare pestera are o comoara. Sau cel putin
o legenda despre o comoara. Sub virful lui Stan si Piatra Mare se afla pesterile
cu comorile lui Tudor Vladimirescu. In Valea Tesnei si sub Piatra Cosutei sunt
comorile lui Duncea. La Topolnita se afla rezervele de aur ale dacilor. La
Cernavarf este ascuns tezaurul printului sarb Obrenovici. Iar pestera Isverna,
zice-se, gazduieste un depozit de argint al Imperiului Austro-Ungar, ascuns din
ordinul imparatesei Maria Tereza.
Cand scafandrii Grupului de Explorari Subacvatice si Speologice si-au facut
aparitia la Isverna,cu ani in urma, echipati cu casti, franghii, barci
pneumatice si costume de scufundare, convingerea localnicilor a fost de
nezdruncinat: astia au venit sa caute comoara. Intr-un fel aveau dreptate, caci
Isverna este o adevarata nestemata a pesterilor romanesti. Nu pentru ca ar avea
cine stie ce cristale sau stalactite, nici pentru dimensiunile galeriilor ei,
care nu impresioneaza. Din pestera iese, insa, un rau subteran de o puritate rar
intalnita.
Speologul scafandru dispare sub "clopotele verzi" care filtreaza feeric lumina
proiectoarelor subacvatice.
La 15 metri adancime sifonul strabate un pasaj orizontal, apoi urca intr-un
canion ingust. Urmatorul sifon este cel "galben", numit asa din cauza unor
pelicule galbui care captusesc peretii. Aproape de capatul pesterii se afla
marele Sifon Negru.
Aici s-a oprit inaintarea scafandrilor, dupa un parcurs intortocheat de peste
400 de metri si adancimi ce depasesc 40 de metri. Rezervele limitate de aer,
frigul patrunzator, pericolul narcozei si al accidentelor de decompresie fac din
Isverna o piatra de incercare a speologilor scufundatori. Aici si-a oprit
inaintarea nu numai Florin Paroiu, veteranul roman al scufundatorilor in
pesteri, dar si elvetianul Bolanz, unul dintre cei mai experimentati scafandri
ai lumii, precum si o echipa de "asi" ai clubului britanic din Westminster.
Obarsiile de cristal ale Isvernei, ascunse in inima Muntilor Mehedinti,
reprezinta inca o provocare, un pisc inca neatins al lumii subpamantene. [...]
Comuna Isverna este o pitoreasca asezare de munte, unde traditiile si portul
specific sunt inca vii. In cea de-a treia zi de Paste, aici exista un obicei: pe
paraul pesterii pornesc la vale, prin luncile abia trezite la viata, dovleci
uscati cu lumanari aprinse inauntru, pentru pomenirea celor dusi spre alte zari.
O procesiune tacuta de lumini se indreapta spre Dunare. Pamantul de aici nu este
prea roditor, dar oi harnice transforma puritatea poienelor in cas, pe saturate.
Iar mierea de salcam a lui Gheorghita Izverceanu nu are seaman pe lume. In zona
se afla si alte nestemate ale carstului mehedintean. Poienele de sus ale
Isvernei, sub Varful lui Stan, reprezinta un peisaj miraculos. Intre peretii
abrupti de calcar se afla depresiuni orizontale, inierbate, unde fagi nodurosi
si batrani iti dau senzatia ca te afli intr-un imens parc suspendat. Pesteri
sunt pretutindeni. Una dintre ele este Curecea, langa comuna Balta, un tunel
natural foarte spectaculos, de doi kilometri lungime, ce se poate traversa cu
usurinta in doua ore. Pestera Podului, lacul Zaton si Podul lui Dumnezeu de la
Ponoarele se afla si ele in apropiere si pot fi usor vizitate. Pornind pe drumul
de sub munte ce leaga obarsiile Motrului de Dunare vom intalni si alte surprize.
Dar despre ele si legendele tesute in jurul lor vom povesti alta data.
(articolul complet cu fotografii il puteti gasi pe site-ul ICI Romania)
preluare www.speologie.ro
Raluca Voinu
ARVO Telecom
tel/fax: 242 08 79; 243 16 35
www.arvo.ro
Toponime bisericesti
am gasit informatiile de mai jos la adresa
http://www.itcnet.ro/history/archive/mi1997/current6/mi54.htm
"Termenii de episcop si episcopie au aparut in limba romana, ca
neologisme, in sec. XVIII, odata cu influenta bizantino-fanariota.
Dar s-au pastrat pana in ziua de astazi si compusii lui piscup, in
onomastica si toponimie: Piscupetii, Piscupescu etc.
De altfel, intalnim si in Italia meridionala termenul piskopo, in
neograca piscopos, iar in portugheza bispo.
Inainte de crestinarea popoarelor vecine (bulgarii in 865, sarbii in
879, rusii in 988), straromanii erau crestini, avand bisericile lor
(latinul basilica), cu preuti (lat. presbiterum) si cu piscupi, deci
cu o organizare bisericeasca autohtona.
Vechimea crestinismului la romani este atestata si de sfintii martiri
de pe aceste locuri. Astfel, la Niculitel, jud. Tulcea, au fost
descoperite in 1971 scheletele a patru martiri crestini din sec. IV,
Zotikos, Attalos, Kamasis, Philippos (Magazin istoric, nr. 3/1990),
care, prin hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane,
din 20 iunie 1992, sunt sarbatorita la 4 iunie.
Alti sfinti martiri de origine traco-daca sunt Dadas sau Dada, din
satul Ozovia, din sudul Dobrogei, decapitat la 28 aprilie 304,
Argeus, mort la Tomis in 324, Quinedus (sau Chinedus, Cindeus), de la
sfarsitul sec. III si inceputul sec. IV.
Sfantii martiri daco-romani de la Dunarea de Jos marturisesc si ei
despre o Biserica martira in aceste regiuni, inainte de libertatea
religioasa acordata de sfantul Constantin cel Mare, prin edictul de
la Milan din 313.
Despre vechimea organizarii bisericesti romanesti, in Transilvania de
data aceasta, vorbesc si toponimele Ramet, Rimet, Remetea s.a.
intalnite in judetele Alba, Bihor, Harghita, Mures, Maramures, Timis,
Satu Mare, Caras Severin, Bistrita-Nasaud. Ele indica vechi asezari
monahale, ramase in traditia orala a populatiei din aceste locuri.
Originea cuvantului ramet este in latinescul eremitus care, la randul
sau, provine din grecescul eremi , care insemna loc solitar, desert.
Existenta eremitilor (singuraticilor) este cunoscuta de pe la
sfarsitul secolului IV si inceputul sec. V, cand episcopul Teotim al
Tomisului a elaborat o scrisoare speciala pentru acestia si pentru
cenobiti (cei care traiau viata monahala in comun in manastirile din
Scyathia MinorDobrogea).
Avem deci dovada eremitilor rametilor pe teritoriul tarii noastre
inainte de termenii de monah, calugar sau manastire, venite prin
filiera slavo-bizantina."
Matei Laudoniu
http://www.itcnet.ro/history/archive/mi1997/current6/mi54.htm
"Termenii de episcop si episcopie au aparut in limba romana, ca
neologisme, in sec. XVIII, odata cu influenta bizantino-fanariota.
Dar s-au pastrat pana in ziua de astazi si compusii lui piscup, in
onomastica si toponimie: Piscupetii, Piscupescu etc.
De altfel, intalnim si in Italia meridionala termenul piskopo, in
neograca piscopos, iar in portugheza bispo.
Inainte de crestinarea popoarelor vecine (bulgarii in 865, sarbii in
879, rusii in 988), straromanii erau crestini, avand bisericile lor
(latinul basilica), cu preuti (lat. presbiterum) si cu piscupi, deci
cu o organizare bisericeasca autohtona.
Vechimea crestinismului la romani este atestata si de sfintii martiri
de pe aceste locuri. Astfel, la Niculitel, jud. Tulcea, au fost
descoperite in 1971 scheletele a patru martiri crestini din sec. IV,
Zotikos, Attalos, Kamasis, Philippos (Magazin istoric, nr. 3/1990),
care, prin hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane,
din 20 iunie 1992, sunt sarbatorita la 4 iunie.
Alti sfinti martiri de origine traco-daca sunt Dadas sau Dada, din
satul Ozovia, din sudul Dobrogei, decapitat la 28 aprilie 304,
Argeus, mort la Tomis in 324, Quinedus (sau Chinedus, Cindeus), de la
sfarsitul sec. III si inceputul sec. IV.
Sfantii martiri daco-romani de la Dunarea de Jos marturisesc si ei
despre o Biserica martira in aceste regiuni, inainte de libertatea
religioasa acordata de sfantul Constantin cel Mare, prin edictul de
la Milan din 313.
Despre vechimea organizarii bisericesti romanesti, in Transilvania de
data aceasta, vorbesc si toponimele Ramet, Rimet, Remetea s.a.
intalnite in judetele Alba, Bihor, Harghita, Mures, Maramures, Timis,
Satu Mare, Caras Severin, Bistrita-Nasaud. Ele indica vechi asezari
monahale, ramase in traditia orala a populatiei din aceste locuri.
Originea cuvantului ramet este in latinescul eremitus care, la randul
sau, provine din grecescul eremi , care insemna loc solitar, desert.
Existenta eremitilor (singuraticilor) este cunoscuta de pe la
sfarsitul secolului IV si inceputul sec. V, cand episcopul Teotim al
Tomisului a elaborat o scrisoare speciala pentru acestia si pentru
cenobiti (cei care traiau viata monahala in comun in manastirile din
Scyathia MinorDobrogea).
Avem deci dovada eremitilor rametilor pe teritoriul tarii noastre
inainte de termenii de monah, calugar sau manastire, venite prin
filiera slavo-bizantina."
Matei Laudoniu
Constanta (orasul)
"�naantichitate,aConstantaas-aanumitaTomis,aapoiaConstantianaasiaConstantea,aiar
ulterioraKustendgea(Kiustendje).aAcesteatoponimeareflect�aistoriaafr�m�ntat�aa
acesteiaregiuniacareaaaavutanumiriadeaoriginiadiferite:atraco-getice,asciticea,
celtice,agrecesti,aromane.aCercet�rilea�ntreprinsea�naprezentanuaauaputut
stabiliacuaexactitateaorigineaanumeluiaTomis.aCercet�rileamaiavechiaexplic�
origineaanumeluiapeabaz�aunoralegendeasiatraditii,a�naschimb,aceleamaianoiacaut�
s�adovedeasc�aorigineaaTomisuluiapealiniealingvistic�.aTomis,aaveaa�nc�adin
antichitateadou�aexplicatiiacuacaracterapopular,aambeleadeaordinamitologic.aUna
careaconsideraac�a�ntemeiereaaorasuluias-aradatoraaunuiaerouaeponinaTomos,aalta,
careaapartinealuiaOvidiu,a�nserat�a�naversurileasale.aElaarat�ac�adenumireaade
Tomisaaaexistata�ncaa�nainteadeavenireaacolonistiloragreci.
Origineaaacestuianumeaestealegat�adeafrumoasaaMedeea,acareafugindadeape
t�rmurileaColchidei,a�mpreunaacuaiubitulaeiaIason,asi-arafiat�iata�nabuc�ti
frateleapeanumeaAbsyrtosasial-arafiaaruncata�namarea�nadreptulaConstanteiade
ast�zi.aDeaatunciaiaseaspuneaTomisaacestuialoc,afiindc�a"oasor�ape-alas�uafrate
l-aat�iat".aAltiacercet�toriaconsider�ac�anumeleaderiv�adealaaverbula"tamo"a(a
t�ia)asiaprobabilaorasulaTomisaaaluataaceast�adenumirea�naamintireaaacelei
�nt�mpl�rianefericiteadintreaMedeeaasiaAbysrtos.aNumeleaCapuluiaMidia,
pronuntareabizantin�apentruaMedeea,aconstituieaunaecouaalaaceleasialegende.
Cercet�rileamaianoiaexcludaexplicatiaamitologic�aaanumeluiaTomisasia�nclin�
pentruaaal�muriadup�aformaapeninsuleiaConstanta,apeacareaY.aWeissaoaaseam�naacu
unacutitadeacizmarie,acarea�nagrecesteapoart�adenumireaadea"tomens".aFilologul
francezaPhillipon,arelu�ndap�rereaaaustriaculuiaTomachek,aajungealaaconcluziaac�
numeleaesteadeaorigineatrac�asiaaafosta�mprumutatadeagreciacuasensulade
umflatura,aprotuberant�.aAstfel,a�naindianaaveche,a"tumaros"a(obez),a�nalatin�
"tumeo"a(m�aumflu),a"tumulus"a(movil�)asia�nagreac�a"tymbos"asaua"tymos"a(movil�
funerar�).aSeapareatotusiac�anumeleaorasuluiaTomisaarafiainspiratadeaforma
peninsularaaat�tadeacaracteristic�avetreiasale,a�nasensuladeaumflatur�,
proeminent�,aasaacuma�naadev�raapareamicaapeninsul�acaaunicaelementadearelief
careamodificaaaspectulaaproapearectiliniuaalacoasteiadobrogene.
Datorit�aunoraconditiiasocialaeconomiceasiapolitice,atopiculaTomis,acareaavea
larg�acirculatiea�naantichitate,a�ncepeas�adispar�adinadocumenteleavremii,amai
alesadup�asl�bireaaputeriiaromanea�naDacia,afiinda�nlocuitacuanumeleanoua-
Constantiana.aNumeleaacestaaseapareac�aestealegatadeaoaperioad�adearelativ�
linisteasiarefacereaeconomic�adinatimpuladomnieialuiaConstantinacelaMare
(306-337),ac�ndaorasulaseadezvolt�,adevenindaoacetateaputernic�.aNumeleanou,
Constantiana,ascrisauneoriaConstantia,asauaConstantza,a�ncepeas�aapar�atotamai
des.aSubaacestanumeasea�nt�lnesteaorasulapeah�rtilealuiaPedroaViscontiala
�nceputulasec.aalaXIII-leaaiarapeahartaageografic�aaaluiaSuter,adinaanula1690,
apareasubadenumireaadeaConstanta.aEpocaadominatieiaotomaneasi-aapusaamprenta
asupraaorasuluiaConstantaacareacap�t�aunanouanume:aKustenge.a�naaadouaajumatate
aasecoluluiaalaXIX-lea,adup�ar�zboiuladeaindependent�anational�,aorasulaprimeste
dinanouadenumireaadea
preluareahttp://www.virtualgrx.home.ro
RalucaaVoinu
ARVOaTelecom
tel/fax:a242a08a79;a243a16a35
www.arvo.ro
[Non-textaportionsaofathisamessageahaveabeenaremoved]
Cimpoiul lui Caraiman
De la Adriana Barbu
"Caraimanul, munte urias- spune legenda- rasare dintre ceilalti
munti intunecat si amenintator. Din el s-a deslipit o bucata de
stanca ce sta atarnata ca un cimpoi. Este cimpoiul pietrificat al
unui vrajitor, Caraiman care locuia in munte. Cand sufla el din
cimpoi toata natura inverzea si inflorea. Familia ii era compusa din
multi copii ce-l iubeau mult cand erau mici . Crescand, au inceput
sa se certe pentru avere. Caraiman, ca sa-i impace,facu la capatul
vietii parte egala fiecaruia, iar cearta se inteti si mai mult intre
cei lenesi si cei harnici. Parintele se intrista si plinse asa de
mult, incat lacrimile se scurgeau in rauri pana la mare.Copiii,
deveniti oameni mari s-au revolat impotriva tatalui si, pe cand
acesta dormea, au vrut sa-i smulga cimpouiul. Deodata se dezlantui o
mare furtuna incat nu se mai putea vedea nici cerul , nici
pamantul . Caraiman doarme si astazi cu cimpoiul subtioara. Este
blocul de stanca ce se vede la jumatatea muntelui. Cateodata pe
vreme de furtuna cimopoiul incepe sa se umfle si canta de rasuna
toata valea Prahovei."
Legende geografice romanesti, Ed pentru turism, Bucuresti, 1974,
pag. 105. extras din Carmen Sylva, Povestile Pelesului
"Caraimanul, munte urias- spune legenda- rasare dintre ceilalti
munti intunecat si amenintator. Din el s-a deslipit o bucata de
stanca ce sta atarnata ca un cimpoi. Este cimpoiul pietrificat al
unui vrajitor, Caraiman care locuia in munte. Cand sufla el din
cimpoi toata natura inverzea si inflorea. Familia ii era compusa din
multi copii ce-l iubeau mult cand erau mici . Crescand, au inceput
sa se certe pentru avere. Caraiman, ca sa-i impace,facu la capatul
vietii parte egala fiecaruia, iar cearta se inteti si mai mult intre
cei lenesi si cei harnici. Parintele se intrista si plinse asa de
mult, incat lacrimile se scurgeau in rauri pana la mare.Copiii,
deveniti oameni mari s-au revolat impotriva tatalui si, pe cand
acesta dormea, au vrut sa-i smulga cimpouiul. Deodata se dezlantui o
mare furtuna incat nu se mai putea vedea nici cerul , nici
pamantul . Caraiman doarme si astazi cu cimpoiul subtioara. Este
blocul de stanca ce se vede la jumatatea muntelui. Cateodata pe
vreme de furtuna cimopoiul incepe sa se umfle si canta de rasuna
toata valea Prahovei."
Legende geografice romanesti, Ed pentru turism, Bucuresti, 1974,
pag. 105. extras din Carmen Sylva, Povestile Pelesului
Abonați-vă la:
Postări (Atom)