Din toponimia Fagarasului

Capitolul de mai jos face partea din lucrarea Poteci si cabane din
Fagaras - Ilie Fratu, aparuta in 1968. Ii multumesc pe aceasta cale
lui Gabi Rosioru care mi-a dat acordul de a publica pe acest forum
pasaje din cartile pe care cu multa truda le-a pus in format
electronic.
Voi posta textele fara diacritice dar cu
diacriticele transformate in majuscule, pentru a fi recunoscute.
Lectura placuta!



Toponimia
Toponimele - adicA numele proprii de locuri - nu sInt simple
identitATi ale acestor locuri. Ele sInt veritabile mesaje purtAtoare
de informaTii referitoare la locurile respective. In acest sens,
Iorgu Iordan aratA cA "toponimia poate fi socotitA drept istoria
nescrisA a unui popor, o adevArata arhivA, unde se pAstreazA
amintirea atItor evenimente, IntImplAri Si fapte mai mult ori mai
puTin vechi sau importante, care s-au petrecut de-a lungul
timpurilor Si au impresionat Intr-un chip oarecare sufletul
popular" . Un alt om de StiinTA, istoricul Stefan Pascu, accentuInd
adevArul cuprins In afirmaTiile academicianului filolog,
scrie: "...toponimia constituie un argument In plus cu privire la
continuitatea poporului român pe teritoriile unde s-au pAstrat
aceste toponime, la nordul DunArii Si In spaTiul carpato-danubiano-
pontic,..." .
Cele de mai sus pledeazA convingAtor, credem, pentru pAstrarea
nealteratA a toponimelor, mai mult chiar, pentru readucerea celor
deformate la forma iniTialA, aSa cum au fost lAsate de creatorii
lor, In cazul nostru de pAstorii din munTi. Pentru aceasta este
necesar sA cunoaStem regulile dupA care s-au condus pAstorii In
crearea acestor toponime.
Toponimele, In regiunile de munte, au apArut, cu precAdere, ca o
necesitate a activitATii pastorale. AceastA activitate, cu caracter
specific economic, a dus la ImpArTirea zonei pASunii alpine
In "parcele de pASunat", pe care pAstorii le-au numit "munTi" Si
cArora le-au atribuit cIte o denumire specificA.
ASa cum aratA Ion Conea In capitolul Toponimia din Monografia
geograficA a Republicii Populare Române , pentru poporul român
muntele este un concept economic - nu StiinTific. In aceeaSi
lucrare, geograful a prezentat sintetic criteriile dupA care
pAstorul din CarpaTi Imparte muntele cel mare, unic, Intr-o
diversitate de "munTi" - parcelele pentru pASunat. Socotind cA
aceste criterii sInt importante Si cA meritA sA fie cunoscute de
cAtre drumeTi, le reproducem mai jos:
"DacA avem de-a face, aSa cum este cazul uneori, cu o construcTie
muntoasA de dimensiuni reduse, mai InaltA In centru Si lAsIndu-se
din vIrf In jos cu mai multe laturi sau feTe, atunci fiecare din
laturile sau feTele acelea este un munte ... DupA aceea, toate acele
culmi, care se desfac din masivele sau nodurile centrale orografice
Si pornesc In toate direcTiile, lAsIndu-se In jos cAtre limita
superioarA a pAdurii de conifere, sInt, fiecare In parte, cIte un
munte. Alteori, un versant de la o astfel de culme formeazA un munte
ImpreunA cu versantul opus de la culmea vecinA, de peste apA, adicA
cei doi versanTi ai uneia Si aceleiaSi vAi constituie ImpreunA un
munte.
Alteori, dacA un versant este suficient de Intins ca suprafaTA,
formeazA el singur un munte, dupA cum se mai poate IntImpla, In
sfIrSit, ca spinarea unei culmi - dacA este suficient de latA Si
IntinsA - sA formeze ea singurA un munte, fArA participarea nici
unuia dintre versanTii care se lasA din ea In jos, de o parte Si
alta".
Parcelele de pASunat, respectiv munTii, au fost delimitaTi - aSa
cum este firesc - prin repere cIt mai evidente Si mai durabile.
Astfel de repere sInt, In zona glaciarA, custurile care separA
circurile glaciare, iar In zona pluvio-torenTialA - firele pIraielor
mai mari. Intre cele douA zone - unde au rAmas culmi masive,
rotunjite, sub formA de platforme, iar vAile glaciare nu au fost
adIncite de torenTi - ca limite Intre munTi au fost folosite clinele
abrupte dintre vAi Si culmi, de cele mai multe ori stIncoase Si
neaccesibile. In partea centralA a MunTilor FAgAraSului, In
vecinAtatea crestei principale, acolo unde predominA custurile ce
despart circurile glaciare, munTii cuprind chiar circurile glaciare
respective sau grupuri de circuri glaciare confluente. Astfel,
muntele Negoiu cuprinde trei circuri glaciare de la izvoarele
pIrIului Negoiu. Muntele Lespezi cuprinde circul glaciar al
Lespezilor ImpreunA cu versanTii Si cu un picior alAturat. Muntele
Capra cuprinde Si el trei circuri glaciare de la obIrSiile rIului
Capra. Muntele Moldoveanu cuprinde circul glaciar al Moldoveanului .
Muntele Valea Rea cuprinde douA circuri glaciare ale VAii Rele.
Hotarele acestor munTi sInt formate de custurile care delimiteazA
circurile sau grupurile de circuri glaciare respective. Intr-o altA
categorie de exemple intrA muntele ViStiSoara, format de valea
glaciarA a ViStiSoarei, care se InvecineazA la vest cu muntele
ZAnoaga, ce cuprinde Culmea ZAnoaga, Si, la est, cu muntele
DrAguSul, care cuprinde Culmea DrAguSului. Limitele dintre aceSti
trei munTi sInt constituite de cei doi versanTi abrupTi ai vAii
ViStiSoarei. Si celelalte criterii prezentate de geograful Ion Conea
Isi pot gAsi exemplificAri In MunTii FAgAraSului.
Denumirile tuturor munTilor - respectiv ale parcelelor de pASune -
formeazA o reTea toponi-micA primarA care acoperA, practic, Intreaga
zonA a pASunii alpine. Elementele de teren (pIraie, izvoare, lacuri,
picioare de munte, Sei, vIrfuri Si altele) au cApAtat, de obicei,
numele de la muntele pe al cArui teritoriu se aflA. VIrfurile de
munte, Telul oricArei ascensiuni turistice, intereseazA pe pAstori
numai In mAsura In care aceStia pot trage un folos de la ele
(socotindu-le, spre exemplu, ca repere de hotar). Un drumeT din
prima jumAtate a secolului nostru, Adalbert Bela Szalay din Sibiu,
care s-a ocupat intens de toponimia montanA, In special de toponimia
MunTilor FAgAraSului, preciza: "Am studiat Si legile lingvistice Si
logica interesantA a TAranului român, necunoscute nouA, dupA care
denumeSte munTii Si In special vIrfurile. Pentru noi, turiStii,
vIrfurile sInt principalul, InsA pentru fiul naturii principale sInt
vAile cArora le ImprumutA numele comunelor sau, mai cu seamA,
locurile bune de pASunat Si acestea sInt denumite In primul rInd."
Un alt cercetAtor al MunTilor FAgAraSului Si al toponimiei lor,
Alexandru Rudeanu, afirma, pe bunA dreptate: "Pe ciobani nu-i
intereseazA niciodatA vIrful sau creasta, ci povIrniSul unde oile
pot gAsi iarbA bunA; pe de altA parte, cum proprietATile ce s-au
creat nu puteau fi IngrAdite Si nici mAcar limitate cu movile de
hotar, linia de despArTire a apelor a fost cea mai bunA graniTA
naturalA". Pentru a-Si susTine afirmaTia, exemplificA
astfel: ,,Moldoveanu poartA numele de Muntele Valea Rea pe versantul
lui estic, de Moldoveanu pe versantul vestic Si de ColTul ViStei
Mari In Transilvania".
Referindu-se la ansamblul ViStea Mare - Moldoveanu, de forma unui
acoperiS de casA, Al. Rudeanu nota: "Ciobanii din Valea Rea dau
acestui ansamblu numele de Muntele Valea Rea (ca de altfel Si
HIrtopului Ursului Si VIrfului GAlbenelelor). Pe de altA parte,
dincolo, la extremitatea terminalA a vAii Buda (izvorul Mircea),
unde pIrIul OrzAneaua Mare se uneSte cu Izvorul Moldoveanului,
existA o stInA din Moldoveanu.
Ciobanii din aceastA regiune dau numele de Moldoveanu nu
numai "acoperiSului" dar Si Intregii porTiuni situate la nord de
Izvorul Moldoveanului: astfel, versantului sud-estic al Ucei Mari
care priveSte OrzAneaua Mare. In sfIrSit, ciobanii Si locuitorii din
ViStea de Sus, care nu vAd decIt piramida impresionantA pe care o
formeazA faTa nordicA a acoperiSului profilIndu-se In fundul VAii
ViStea, dau Intregului ansamblu numele de Muntele ViStea Mare,
ColTul ViStei Mari fiind vIrful situat pe vechea graniTA".
In zona centralA, InaltA, vIrfurile sInt situate pe limitele dintre
munTi, ceea ce a determinat ca acelaSi vIrf sA poarte douA sau mai
multe denumiri, dupA munTii care se IntIlnesc In acel vIrf. Astfel,
VIrful Lespezilor, punctul culminant al muntelui Lespezile, privit
dinspre nord-est se numeSte VIrful CAlTunului, dupA muntele CAlTun
aflat In aceastA parte a vIrfului. VIrful Berevoescu Mare (2300 m),
punctul culminant al muntelui Berevoescu Mare, privit dinspre nord-
vest, se numehste VIrful Beliei Mari, dupA muntele Belia Mare, care
se aflA In partea nord-vesticA a vIrfului; privit dinspre nord-est,
acelaSi vIrf se numeste VIrful PITelor, dupA muntele PITele aflat In
aceastA parte a vIrfului. VIrful ScArii, numit astfel dupA muntele
Scara aflat la sud, este numit Si VIrful BIrcaciului, dupA muntele
BIrcaciu care se Intinde de la vIrf spre nord. VIrful Serbotei (2331
m), aflat In colTul sud-estic al muntelui Serbota, privit dinspre
sud era numit In secolul trecut VIrful Negoiu Mic.
VIrfurile au primit nume pe mAsura necesitATilor. Intr-o primA
fazA, numele vIrfurilor erau mai lungi. Se spunea, spre exemplu,
vIrful muntelui Lespezile, vIrful muntelui Negoiu, vIrful muntelui
Serbota, ultimul gAsit In literatura din secolul trecut . CInd
denumirile vIrfurilor au fost folosite mai des, din economie de
limbaj s-a ajuns la forma VIrful Lespezilor, VIrful Negoiului,
VIrful Serbotei, folosind cazul genitiv. Chiar Si In prezent
localnicii denumesc vIrfurile In acest mod Si InTeleg prin numele
respectiv vIrful muntelui Lespezile etc. Cu toate cA forma corectA
este la cazul genitiv, pentru conciziunea scrisului Si, mai ales,
pentru economia de spaTiu la hArTi, In prezenta lucrare vom folosi
totuSi numele vIrfurilor Si al unor hidronime la cazul nominativ.
O analizA foarte amAnunTitA a denumirilor vIrfurilor din MunTii
FAgAraSului a fAcut-o A. B. Szalay, dar nici el nu a reuSit sA
clarifice totul. Pentru a veni In IntImpinarea necesitATilor
turismului, tot mai dezvoltat In acest masiv montan, In lucrarea
noastrA vom prelua numele vIrfurilor clarificate de sibianul Szalay,
care, dupA cum mArturiseSte, a urcat de peste 500 ori In munte
InsoTit de oameni din satele apropiate, buni cunoscAtori ai
locurilor Si ai denumirilor. In cIteva cazuri vom folosi denumiri
gAsite In literatura mai veche, iar In altele - Indeosebi pentru
vIrfurile de pe versantul sudic - vom recurge la denumirile date de
localnici. De obicei, ne-am oprit la o singurA denumire, cea mai
obiSnuitA, pentru a putea ajunge la o diferenTiere a vIrfurilor dupA
nume. Nu trebuie sA se uite InsA cA localnicii dau unor vIrfuri Si
numele altor munTi care se delimiteazA In vIrful cu pricina.
TendinTa de a porni de la numele vIrfului Si a-l atribui altor
elemente sau suprafeTe vecine nu este permisA. Localnicii nu au
procedat niciodatA astfel. ProcedIndu-se InsA aSa, numele vIrfului
poate fi extins asupra unor elemente care fac parte din alt munte,
ajungIndu-se la erori grosolane. Astfel, lacului glaciar din
cAldarea vesticA a VAii Rele (dinspre Moldoveanu) i s-a spus
greSit "Iezerul ViStea-Moldoveanu", IntrucIt acest lac nu e situat
nici pe teritoriul muntelui Moldoveanu, nici pe teritoriul muntelui
ViStea, nici nu face parte din teritoriul ambilor munTi. Calea care
a dus la aceastA eroare poate fi schematizatA astfel: a fost
considerat ansamblul vIrfurilor ViStea Mare Si Moldoveanu care a
fost numit Vistea-Moldoveanu, iar aceastA denumire a fost extinsA
asupra feTei estice care aparTine muntelui Valea Rea Si care
cuprinde lacul In cauzA. In mod similar, lacul din CAldAruSa LungA a
Caprei a fost denumit greSit lacul Paltinul. Piciorului sudic al
vIrfului Capra (din vecinAtatea vIrfului VInAtoarea lui Buteanu) -
picior care face parte integrantA din muntele Capra - i s-a spus
Piciorul sudic al Buteanului, In ciuda faptului cA muntele Buteanu
se Intinde numai pe versantul nordic fAgArASan.
Un caz mai complicat a apArut relativ recent...
In anul 1887 a fost parcurs In premierA drumul prin hornul din sud-
estul vIrfului principal al Negoiului, pe versantul dinspre CAldarea
Laita. DatoritA dificultATilor din acea vreme , hornului i s-a
spus "Strunga Dracului", cu toate cA actuala StrungA a Ciobanului
era numitA tot Strunga Dracului. La sud de horn, creasta dintre
cAldarea Laita Si cAldArile Negoiului urcA Intr-un vIrf Inalt de
2469 m, cAruia pAstorii nu i-au dat nume, dar care, aflIndu-se In
hotarul dintre munTii Laita Si Negoiu, ar fi putut primi una din
aceste denumiri. Szalay denumeSte acest vIrf "StInca din mijloc" dar
menTioneazA, In parantezA, Si expresia "VIrful Dracului". Recent,
pentru vIrful cu pricina s-a folosit din nou denumirea VIrful
Dracului. De data aceasta, InsA, acelaSi nume i s-a dat Si
piciorului care porneSte din vIrf spre sud-vest, Intre cAldArile de
est Si de mijloc ale Negoiului, picior care In realitate face parte
din muntele Negoiu. FArA IndoialA, i s-a spus Muntele Dracului din
motive de utilitate, dar, neTinInd seama de regulile toponimiei
populare, In final aceasta nu produce decIt confuzie.
Culmile muntoase mai extinse, care InglobeazA In ele mai
mulTi "munTi", ca Si masivele muntoase n-au fost nominalizate de
popor decIt In cazuri rare. Masivele muntoase Si unele creste
extinse au primit denumiri StiinTifice. Dar multe culmi de munte
nici astAzi nu au numele lor propriu. Pentru identificarea acestor
culmi, atunci cInd va fi nevoie, vom folosi numele unor munTi
componenTi, reTinInd observaTia importantA cA vom folosi denumirea
respectivA numai pentru culmea In ansamblu Si nu o vom extinde la
elementele de teren care fac parte din alTi munTi. Astfel, ramurii
desprinsA din ColTul ViStei Mari spre sud, Intre ArgeS (vest) Si
RIul Doamnei (est) Ii vom spune Moldoveanu-ScAriSoara-Picuiata, dar
vom menTine denumirile lacul Galbena, vIrful Preotesele, curmAtura
Furfuescu Si altele. In mod similar, vom denumi cele douA culmi
componente ale acestei ramuri culmea ScAriSoarei sau culmea
ScAriSoara-MaliTa, respectiv culmea Picuiatei sau culmea Picuiata-
GhiTu, cu aceeaSi observaTie de mai sus.
Un alt exemplu: culmea care porneSte din vIrful Urlea spre est,
apoi coteSte spre nord, va fi denumitA culmea MoSului, dar vom
menTine vechile denumiri CurmAtura Calului, Sleaul MoSuleTei, Poiana
CurmAturii, ColTii Brezei etc., aflate In cuprinsul acestei culmi,
dupA cum cocoaSelor cu cotele 2341 m Si 2273 m - nedenumite de cAtre
pAstori - le atribuim denumirile de vIrfurile MoSuleTei Si nicidecum
vIrfurile MoSului, deoarece ele se gAsesc deasupra cAldArilor
MoSuleTei pe limita dintre muntele MosuleaTa Si muntele Urlea, In
afara muntelui MoSu.
Toponimul MunTii FAgAraSului are provenienTA StiinTificA; In
cuprinsul masivului nu existA nici un ,,munte" sau element de teren
cu acest nume! (Numele FAgAraSul sau FAgArASelul, atribuit pe unele
hArTi RIului Berivoiului, iar pe altele pIrIului Belia Marc, este
eronat). Este de menTionat cA la Inceputul secolului al XIX-lea,
toponimul MunTii FAgAraSului desemna doar cIteva culmi nordice din
dreptul oraSului FAgAraS . Denumirea s-a extins ulterior, referindu-
se la toTi munTii comitatului FAgAraS, iar cAtre sfIrSitul secolului
trecut a "Inglobat" creasta principalA Si versantul nordic de la
Pasul Turnu RoSu pInA la est de vIrful Comisul . La Inceputul
acestui secol, geografii au extins denumirea Si asupra versantului
sudic .
Toponimele populare, care reprezintA baza toponimiei MunTilor
FAgAraSului, au fost transmise din generaTie In generaTie pe cale
oralA. Unele toponime au fost prinse In documente scrise, altele au
fost preluate de topografi Si trecute pe hArTi. Topografii strAini,
In special austrieci, au preluat toponimele româneSti Si le-au
transcris cu ortografia austriacA. In felul acesta, multe toponime
au fost deformate. AcelaSi lucru s-a IntImplat cu toponimele prinse
In alte documente strAine, unele fiind chiar mutilate. IntrucIt
hArTile Si documentele acestea au avut o circulaTie restrInsA,
toponimele cuprinse In ele nu au revenit In popor, astfel cA nu s-a
putut asigura transmiterea lor pe calea scrisului.
Ca dovadA, se IntIlnesc In documente vechi toponime care astAzi nu
mai sInt In uz. Mai tIrziu, cuvIntul scris a Inceput sA fie din ce
In ce mai rAspIndit Si toponimele prinse In lucrAri scrise (cArTi,
hArTi, ghiduri turistice, articole de revistA, pliante pentru
reclamA etc.) au revenit In popor, deschizIndu-se pentru
transmiterea toponimelor, calea scrisului. AceastA cale prezintA,
faTA de calea oralA, avantajul cA toponimele sInt transmise
generaTiilor viitoare, chiar mai IndepArtate, aSa cum au fost
Inregistrate, fArA deformAri ulterioare. Dar dacA toponimele au fost
Inregistrate greSit Si au fost rAspIndite In forma eronatA - dacA nu
sInt corectate la timp - pot produce confuzii, mai mult chiar, pot
duce la eliminarea toponimelor corecte din care au provenit.
In unele lucrAri consacrate MunTilor FAgAraSului se IntIlnesc
toponime In care, prin schimbarea cItorva litere, a rezultat o
expresie cu alt InTeles. Denumirea corectA Plaiul Onului (de la Onu
= Ion) plai situat Intre RIul Jibrii Si pIrIul ClAbuceTul, a fost
deformatA In Plaiul Omului Si plasatA pe hartA Intre pIrIul
ClAbuceTul Si RIul Mare al Avrigului. Numele PleaSa Ruzii (de la
rudA) a fost adus In formele PleSa Rozei Si PleSul RoSu. Sirul
exemplelor de toponime corecte Si expresiile corespunzAtoare
deformate poate continua cu vIrful Iazu - vIrful Iezer, muntele
CoTii - muntele ColTii, pIrIul Vladului - pIrIul Vadului, muchia
PlASii (de la plasA) - muchia PleSii (de la pleaSA), ColTii
Cremenii - ColTii Gemenii, pIrIul VAsAlatu - pIrIul Vasilatu Si
pIrIul Viselatu (sesizat de A. B. Szalay), Piciorul BAtrIn - plaiul
BAtrInei, Dealul Bouriei - Dealul Bourici ajungIndu-se la forme
aberante ca VIlsanu-Voletiana, muntele MiclAuSu - muntele MildoSiu,
ColTul BAlAceni - ColTul BAlAceni - ColTul Bobiceni, Comanda Smidei -
Commando de la Schmidt. In aceastA categorie de deformAri poate fi
IncadratA Si expresia Moscavu, care pare a fi o deformare a vechii
denumiri Musceaua, gAsitA In literatura veche .
Amintim apoi deformarea suferitA de toponimul Laita, al cArui
genitiv popular are forma LaiTii (similar cu SArATii, SerboTii,
PojorTii) Si care are un diminutiv In toponimul LAiTelul. Sub
influenTa acestor ultime douA forme, nominativul Laita a ajuns In
forma LAiTa, sub care este foarte rAspIndit In prezent In literatura
pentru turism Si In limbajul drumeTilor. TotuSi, localnicii folosesc
forma Laita Si aceasta este cea corectA.
De asemenea, sInt de menTionat douA cursuri de apA de pe versantul
nordic al MunTilor FAgAraSului, care sInt denumite de
localnici "RIul Mare". Unul se formeazA din unirea pIraielor Serbota
Si SArata Si curge prin localitATile Porumbacu de Sus Si Porumbacu
de Jos. CelAlalt se formeazA din unirea pIraielor Avrigelul Si
AuriStea Si curge pe lIngA localitatea Avrig. AmIndouA se varsA In
Olt. Pentru a le deosebi, s-a obiSnuit sA li se spunA "RIul Mare al
Porumbacului", respectiv "RIul Mare al Avrigului", dar ele rAmIn
denumite tot RIul Mare Si nicidecum simplu "Porumbacu" sau "Avrig",
cum au apArut In cIteva publicaTii recente. RIul Mare al
Porumbacului are un afluent, PorumbAcelul, care, In mai multe
lucrAri, a fost numit eronat Porumbacu. Mai sInt Si alte cursuri de
apA care, pe hArTi, apar cu alte nume decIt cele date de localnici.
Astfel, PIrIul LupSei este Inscris ca pIrIul Budiu, PIrIul Voicilor
ca pIrIul PlAiSoru Si RIul Berivoiului ca FAgAraSul sau FAgArASelul.
AltA categorie de toponime deformate a apArut printr-un proces mai
complex. Astfel, anuarele SocietATii TuriStilor din RomAnia pe anii
1905-1912, enumerInd cabanele de pe versantul nordic fAgArASan,
menTioneazA Si cabana de la lacul BIlea, spunIndu-i "cabana InchisA
Buleasca". De unde a apArut expresia "Buleasca"? Prima cabanA de la
lacul BIlea a fost construitA de Societatea CarpatinA TransilvAneanA
(S.K.V.), ale cArei publicaTii erau scrise In limba germanA. In
aceste publicaTii, lacul BIlea apare denumit Buleasee . ComparInd
cele douA expresii se InTelege cA din cuvIntul german Buleasee a
derivat grotescul Buleasca, ignorIndu-se denumirea româneascA
originarA - lacul BIlea.
VIrful Boia (vIrful sudic al cetATii de stInci a Ciortei) este
denumit In unele publicaTii turistice Capul Bilei, cu toate cA
aceastA expresie nu se regAseSte In toponimia localA. Expresia a
apArut mai recent Si sub forma "Capul BIlei", deSi muntele BIlea se
aflA la o distanTA apreciabilA de vIrful In discuTie Si nu are nici
o legAturA cu el.
Cu altitudinea de 2426 m - mult deasupra limitei superioare a
pAdurii - pe care o are vIrful, pare a fi exclusA vreo legAturA cu
expresia "bilA", datA trunchiurilor de brad. A. B. Szalay, vorbind
despre cele patru vIrfuri ale Ciortei, dA fiecAruia cIte un nume:
Wiesenkopf (=Capul Poienii), Zwillingskopf (=Capul Gemenilor),
Schartenkopf (=Capul Strungii) Si Kegelkopf (=Capul Conului), acesta
din urmA pentru vIrful Boia. Probabil cA aceastA expresie a fost
preluatA din limba germanA sub forma Kugelkopf (=capul sferei, capul
bilei) Si tradusA In româneSte ca atare.
Un caz mai recent are ca obiect VIrful Bisericii din Jos, de pe
Muchia ZAnoaga. In lucrarea citatA anterior, Szalay foloseSte,
alAturi de denumirea româneascA, Si traducerea In limba germanA -
"Der nordliche Domgipfel" . Acesta a fost numit VIrful Domnului,
probabil prin similitudine cu expresia Domgipfel si, poate, din
dorinTa de a-l deosebi de VIrful Bisericii din Sus, cAruia i s-a
spus simplu VIrful Bisericii. Consider cA nu este necesar sA ne
ImbogATim toponimia pe aceastA cale.
In textele ce InsoTesc unele hArTi recente ale MunTilor
FAgAraSului, vIrful Capra (2494 m) este numit, In mod cu totul
neobiSnuit, "vIrful Capra NeagrA". Si In acest caz, logica ne duce
la lucrArile turistice scrise In limba germanA, limbA In care toate
toponimele cu atributul "caprei" sInt formate cu "Gemse", care
InsemneazA Intr-adevAr caprA neagrA. Dar pAstorii Si localnicii spun
simplu "caprA", nu "caprA neagrA"!
Denumirile cabanelor sInt, In general, legate de denumirile
munTilor pe al cAror teritoriu sInt amplasate. Se abat de la regulA
cabanele Negoiu, Suru Si Urlea, amplasate pe Piscul Serbotei, pe
Culmea MoaSei, respectiv pe Piciorul CurmAturii, dar care reprezintA
bazele de plecare pentru urcarea vIrfurilor omonime. La datele cInd
au fost construite aceste cabane, miScarea turisticA era mai redusA
decIt In prezent Si modul de a denumi cabana reprezenta o reclamA
pentru aceasta. AstAzi situaTia este diferitA. Nu apare cu nimic
justificatA denumirea "Refugiul Moldoveanu", datA refugiului din
cAldarea vesticA a VAii Rele, astfel cA In capitolele urmAtoare va
fi folositA denumirea corectA, refugiul Valea Rea.
Cele douA cabane din valea BIlea comportA o discuTie separatA.
Pentru a se deosebi Intre ele, denumirea lor a fost completatA cu
termenii "cascadA", respectiv "lac", ceea ce precizeazA Si
amplasarea acestora. Denumirile lor ar trebui sA fie "cabana (de la)
Cascada BIlea", respectiv "cabana (de la) Lacul BIlea". TotuSi, se
IntIlnesc denumirile "cabana BIlea CascadA" Si "cabana BIlea Lac",
formate cu cuvinte româneSti dar cu structurA neromâneascA. Noi vom
folosi denumirile corecte romneSti.
Este regretabil faptul cA acest mod de denumire a unor obiective
din munTi prolifereazA. Intr-o lucrare de la Inceputul deceniului al
optulea a apArut expresia "Podragu-Lacuri", In alta, publicatA In
anul 1979, cabanele Valea SImbetei Si Popasul SImbetei au fost
denumite "cabana SImbAta Vale", respectiv "cabana SImbAta Popas",
iar Intr-o hartA turisticA apArutA In anul 1975 stIna Darei este
numitA "Dara StInA". Comentariile sInt de prisos.