Cimpoiul lui Caraiman

De la Adriana Barbu
"Caraimanul, munte urias- spune legenda- rasare dintre ceilalti
munti intunecat si amenintator. Din el s-a deslipit o bucata de
stanca ce sta atarnata ca un cimpoi. Este cimpoiul pietrificat al
unui vrajitor, Caraiman care locuia in munte. Cand sufla el din
cimpoi toata natura inverzea si inflorea. Familia ii era compusa din
multi copii ce-l iubeau mult cand erau mici . Crescand, au inceput
sa se certe pentru avere. Caraiman, ca sa-i impace,facu la capatul
vietii parte egala fiecaruia, iar cearta se inteti si mai mult intre
cei lenesi si cei harnici. Parintele se intrista si plinse asa de
mult, incat lacrimile se scurgeau in rauri pana la mare.Copiii,
deveniti oameni mari s-au revolat impotriva tatalui si, pe cand
acesta dormea, au vrut sa-i smulga cimpouiul. Deodata se dezlantui o
mare furtuna incat nu se mai putea vedea nici cerul , nici
pamantul . Caraiman doarme si astazi cu cimpoiul subtioara. Este
blocul de stanca ce se vede la jumatatea muntelui. Cateodata pe
vreme de furtuna cimopoiul incepe sa se umfle si canta de rasuna
toata valea Prahovei."

Legende geografice romanesti, Ed pentru turism, Bucuresti, 1974,
pag. 105. extras din Carmen Sylva, Povestile Pelesului