Nume de locuri - PAGINA IN CONSTRUCTIE

Din toponimia Fagarasului

2007-01-01T11:57:00.001-08:00

Capitolul de mai jos face partea din lucrarea Poteci si cabane din
Fagaras - Ilie Fratu, aparuta in 1968. Ii multumesc pe aceasta cale
lui Gabi Rosioru care mi-a dat acordul de a publica pe acest forum
pasaje din cartile pe care cu multa truda le-a pus in format
electronic.
Voi posta textele fara diacritice dar cu
diacriticele transformate in majuscule, pentru a fi recunoscute.
Lectura placuta!

Toponimia
Toponimele - adicA numele proprii de locuri - nu sInt simple
identitATi ale acestor locuri. Ele sInt veritabile mesaje purtAtoare
de informaTii referitoare la locurile respective. In acest sens,
Iorgu Iordan aratA cA "toponimia poate fi socotitA drept istoria
nescrisA a unui popor, o adevArata arhivA, unde se pAstreazA
amintirea atItor evenimente, IntImplAri Si fapte mai mult ori mai
puTin vechi sau importante, care s-au petrecut de-a lungul
timpurilor Si au impresionat Intr-un chip oarecare sufletul
popular" . Un alt om de StiinTA, istoricul Stefan Pascu, accentuInd
adevArul cuprins In afirmaTiile academicianului filolog,
scrie: "...toponimia constituie un argument In plus cu privire la
continuitatea poporului român pe teritoriile unde s-au pAstrat
aceste toponime, la nordul DunArii Si In spaTiul carpato-danubiano-
pontic,..." .
Cele de mai sus pledeazA convingAtor, credem, pentru pAstrarea
nealteratA a toponimelor, mai mult chiar, pentru readucerea celor
deformate la forma iniTialA, aSa cum au fost lAsate de creatorii
lor, In cazul nostru de pAstorii din munTi. Pentru aceasta este
necesar sA cunoaStem regulile dupA care s-au condus pAstorii In
crearea acestor toponime.
Toponimele, In regiunile de munte, au apArut, cu precAdere, ca o
necesitate a activitATii pastorale. AceastA activitate, cu caracter
specific economic, a dus la ImpArTirea zonei pASunii alpine
In "parcele de pASunat", pe care pAstorii le-au numit "munTi" Si
cArora le-au atribuit cIte o denumire specificA.
ASa cum aratA Ion Conea In capitolul Toponimia din Monografia
geograficA a Republicii Populare Române , pentru poporul român
muntele este un concept economic - nu StiinTific. In aceeaSi
lucrare, geograful a prezentat sintetic criteriile dupA care
pAstorul din CarpaTi Imparte muntele cel mare, unic, Intr-o
diversitate de "munTi" - parcelele pentru pASunat. Socotind cA
aceste criterii sInt importante Si cA meritA sA fie cunoscute de
cAtre drumeTi, le reproducem mai jos:
"DacA avem de-a face, aSa cum este cazul uneori, cu o construcTie
muntoasA de dimensiuni reduse, mai InaltA In centru Si lAsIndu-se
din vIrf In jos cu mai multe laturi sau feTe, atunci fiecare din
laturile sau feTele acelea este un munte ... DupA aceea, toate acele
culmi, care se desfac din masivele sau nodurile centrale orografice
Si pornesc In toate direcTiile, lAsIndu-se In jos cAtre limita
superioarA a pAdurii de conifere, sInt, fiecare In parte, cIte un
munte. Alteori, un versant de la o astfel de culme formeazA un munte
ImpreunA cu versantul opus de la culmea vecinA, de peste apA, adicA
cei doi versanTi ai uneia Si aceleiaSi vAi constituie ImpreunA un
munte.
Alteori, dacA un versant este suficient de Intins ca suprafaTA,
formeazA el singur un munte, dupA cum se mai poate IntImpla, In
sfIrSit, ca spinarea unei culmi - dacA este suficient de latA Si
IntinsA - sA formeze ea singurA un munte, fArA participarea nici
unuia dintre versanTii care se lasA din ea In jos, de o parte Si
alta".
Parcelele de pASunat, respectiv munTii, au fost delimitaTi - aSa
cum este firesc - prin repere cIt mai evidente Si mai durabile.
Astfel de repere sInt, In zona glaciarA, custurile care separA
circurile glaciare, iar In zona pluvio-torenTialA - firele pIraielor
mai mari. Intre cele douA zone - unde au rAmas culmi masive,
rotunjite, sub formA de platforme, iar vAile glaciare nu au fost
adIncite de torenTi - ca limite Intre munTi au fost folosite clinele
abrupte dintre vAi Si culmi, de cele mai multe ori stIncoase Si
neaccesibile. In partea centralA a MunTilor FAgAraSului, In
vecinAtatea crestei principale, acolo unde predominA custurile ce
despart circurile glaciare, munTii cuprind chiar circurile glaciare
respective sau grupuri de circuri glaciare confluente. Astfel,
muntele Negoiu cuprinde trei circuri glaciare de la izvoarele
pIrIului Negoiu. Muntele Lespezi cuprinde circul glaciar al
Lespezilor ImpreunA cu versanTii Si cu un picior alAturat. Muntele
Capra cuprinde Si el trei circuri glaciare de la obIrSiile rIului
Capra. Muntele Moldoveanu cuprinde circul glaciar al Moldoveanului .
Muntele Valea Rea cuprinde douA circuri glaciare ale VAii Rele.
Hotarele acestor munTi sInt formate de custurile care delimiteazA
circurile sau grupurile de circuri glaciare respective. Intr-o altA
categorie de exemple intrA muntele ViStiSoara, format de valea
glaciarA a ViStiSoarei, care se InvecineazA la vest cu muntele
ZAnoaga, ce cuprinde Culmea ZAnoaga, Si, la est, cu muntele
DrAguSul, care cuprinde Culmea DrAguSului. Limitele dintre aceSti
trei munTi sInt constituite de cei doi versanTi abrupTi ai vAii
ViStiSoarei. Si celelalte criterii prezentate de geograful Ion Conea
Isi pot gAsi exemplificAri In MunTii FAgAraSului.
Denumirile tuturor munTilor - respectiv ale parcelelor de pASune -
formeazA o reTea toponi-micA primarA care acoperA, practic, Intreaga
zonA a pASunii alpine. Elementele de teren (pIraie, izvoare, lacuri,
picioare de munte, Sei, vIrfuri Si altele) au cApAtat, de obicei,
numele de la muntele pe al cArui teritoriu se aflA. VIrfurile de
munte, Telul oricArei ascensiuni turistice, intereseazA pe pAstori
numai In mAsura In care aceStia pot trage un folos de la ele
(socotindu-le, spre exemplu, ca repere de hotar). Un drumeT din
prima jumAtate a secolului nostru, Adalbert Bela Szalay din Sibiu,
care s-a ocupat intens de toponimia montanA, In special de toponimia
MunTilor FAgAraSului, preciza: "Am studiat Si legile lingvistice Si
logica interesantA a TAranului român, necunoscute nouA, dupA care
denumeSte munTii Si In special vIrfurile. Pentru noi, turiStii,
vIrfurile sInt principalul, InsA pentru fiul naturii principale sInt
vAile cArora le ImprumutA numele comunelor sau, mai cu seamA,
locurile bune de pASunat Si acestea sInt denumite In primul rInd."
Un alt cercetAtor al MunTilor FAgAraSului Si al toponimiei lor,
Alexandru Rudeanu, afirma, pe bunA dreptate: "Pe ciobani nu-i
intereseazA niciodatA vIrful sau creasta, ci povIrniSul unde oile
pot gAsi iarbA bunA; pe de altA parte, cum proprietATile ce s-au
creat nu puteau fi IngrAdite Si nici mAcar limitate cu movile de
hotar, linia de despArTire a apelor a fost cea mai bunA graniTA
naturalA". Pentru a-Si susTine afirmaTia, exemplificA
astfel: ,,Moldoveanu poartA numele de Muntele Valea Rea pe versantul
lui estic, de Moldoveanu pe versantul vestic Si de ColTul ViStei
Mari In Transilvania".
Referindu-se la ansamblul ViStea Mare - Moldoveanu, de forma unui
acoperiS de casA, Al. Rudeanu nota: "Ciobanii din Valea Rea dau
acestui ansamblu numele de Muntele Valea Rea (ca de altfel Si
HIrtopului Ursului Si VIrfului GAlbenelelor). Pe de altA parte,
dincolo, la extremitatea terminalA a vAii Buda (izvorul Mircea),
unde pIrIul OrzAneaua Mare se uneSte cu Izvorul Moldoveanului,
existA o stInA din Moldoveanu.
Ciobanii din aceastA regiune dau numele de Moldoveanu nu
numai "acoperiSului" dar Si Intregii porTiuni situate la nord de
Izvorul Moldoveanului: astfel, versantului sud-estic al Ucei Mari
care priveSte OrzAneaua Mare. In sfIrSit, ciobanii Si locuitorii din
ViStea de Sus, care nu vAd decIt piramida impresionantA pe care o
formeazA faTa nordicA a acoperiSului profilIndu-se In fundul VAii
ViStea, dau Intregului ansamblu numele de Muntele ViStea Mare,
ColTul ViStei Mari fiind vIrful situat pe vechea graniTA".
In zona centralA, InaltA, vIrfurile sInt situate pe limitele dintre
munTi, ceea ce a determinat ca acelaSi vIrf sA poarte douA sau mai
multe denumiri, dupA munTii care se IntIlnesc In acel vIrf. Astfel,
VIrful Lespezilor, punctul culminant al muntelui Lespezile, privit
dinspre nord-est se numeSte VIrful CAlTunului, dupA muntele CAlTun
aflat In aceastA parte a vIrfului. VIrful Berevoescu Mare (2300 m),
punctul culminant al muntelui Berevoescu Mare, privit dinspre nord-
vest, se numehste VIrful Beliei Mari, dupA muntele Belia Mare, care
se aflA In partea nord-vesticA a vIrfului; privit dinspre nord-est,
acelaSi vIrf se numeste VIrful PITelor, dupA muntele PITele aflat In
aceastA parte a vIrfului. VIrful ScArii, numit astfel dupA muntele
Scara aflat la sud, este numit Si VIrful BIrcaciului, dupA muntele
BIrcaciu care se Intinde de la vIrf spre nord. VIrful Serbotei (2331
m), aflat In colTul sud-estic al muntelui Serbota, privit dinspre
sud era numit In secolul trecut VIrful Negoiu Mic.
VIrfurile au primit nume pe mAsura necesitATilor. Intr-o primA
fazA, numele vIrfurilor erau mai lungi. Se spunea, spre exemplu,
vIrful muntelui Lespezile, vIrful muntelui Negoiu, vIrful muntelui
Serbota, ultimul gAsit In literatura din secolul trecut . CInd
denumirile vIrfurilor au fost folosite mai des, din economie de
limbaj s-a ajuns la forma VIrful Lespezilor, VIrful Negoiului,
VIrful Serbotei, folosind cazul genitiv. Chiar Si In prezent
localnicii denumesc vIrfurile In acest mod Si InTeleg prin numele
respectiv vIrful muntelui Lespezile etc. Cu toate cA forma corectA
este la cazul genitiv, pentru conciziunea scrisului Si, mai ales,
pentru economia de spaTiu la hArTi, In prezenta lucrare vom folosi
totuSi numele vIrfurilor Si al unor hidronime la cazul nominativ.
O analizA foarte amAnunTitA a denumirilor vIrfurilor din MunTii
FAgAraSului a fAcut-o A. B. Szalay, dar nici el nu a reuSit sA
clarifice totul. Pentru a veni In IntImpinarea necesitATilor
turismului, tot mai dezvoltat In acest masiv montan, In lucrarea
noastrA vom prelua numele vIrfurilor clarificate de sibianul Szalay,
care, dupA cum mArturiseSte, a urcat de peste 500 ori In munte
InsoTit de oameni din satele apropiate, buni cunoscAtori ai
locurilor Si ai denumirilor. In cIteva cazuri vom folosi denumiri
gAsite In literatura mai veche, iar In altele - Indeosebi pentru
vIrfurile de pe versantul sudic - vom recurge la denumirile date de
localnici. De obicei, ne-am oprit la o singurA denumire, cea mai
obiSnuitA, pentru a putea ajunge la o diferenTiere a vIrfurilor dupA
nume. Nu trebuie sA se uite InsA cA localnicii dau unor vIrfuri Si
numele altor munTi care se delimiteazA In vIrful cu pricina.
TendinTa de a porni de la numele vIrfului Si a-l atribui altor
elemente sau suprafeTe vecine nu este permisA. Localnicii nu au
procedat niciodatA astfel. ProcedIndu-se InsA aSa, numele vIrfului
poate fi extins asupra unor elemente care fac parte din alt munte,
ajungIndu-se la erori grosolane. Astfel, lacului glaciar din
cAldarea vesticA a VAii Rele (dinspre Moldoveanu) i s-a spus
greSit "Iezerul ViStea-Moldoveanu", IntrucIt acest lac nu e situat
nici pe teritoriul muntelui Moldoveanu, nici pe teritoriul muntelui
ViStea, nici nu face parte din teritoriul ambilor munTi. Calea care
a dus la aceastA eroare poate fi schematizatA astfel: a fost
considerat ansamblul vIrfurilor ViStea Mare Si Moldoveanu care a
fost numit Vistea-Moldoveanu, iar aceastA denumire a fost extinsA
asupra feTei estice care aparTine muntelui Valea Rea Si care
cuprinde lacul In cauzA. In mod similar, lacul din CAldAruSa LungA a
Caprei a fost denumit greSit lacul Paltinul. Piciorului sudic al
vIrfului Capra (din vecinAtatea vIrfului VInAtoarea lui Buteanu) -
picior care face parte integrantA din muntele Capra - i s-a spus
Piciorul sudic al Buteanului, In ciuda faptului cA muntele Buteanu
se Intinde numai pe versantul nordic fAgArASan.
Un caz mai complicat a apArut relativ recent...
In anul 1887 a fost parcurs In premierA drumul prin hornul din sud-
estul vIrfului principal al Negoiului, pe versantul dinspre CAldarea
Laita. DatoritA dificultATilor din acea vreme , hornului i s-a
spus "Strunga Dracului", cu toate cA actuala StrungA a Ciobanului
era numitA tot Strunga Dracului. La sud de horn, creasta dintre
cAldarea Laita Si cAldArile Negoiului urcA Intr-un vIrf Inalt de
2469 m, cAruia pAstorii nu i-au dat nume, dar care, aflIndu-se In
hotarul dintre munTii Laita Si Negoiu, ar fi putut primi una din
aceste denumiri. Szalay denumeSte acest vIrf "StInca din mijloc" dar
menTioneazA, In parantezA, Si expresia "VIrful Dracului". Recent,
pentru vIrful cu pricina s-a folosit din nou denumirea VIrful
Dracului. De data aceasta, InsA, acelaSi nume i s-a dat Si
piciorului care porneSte din vIrf spre sud-vest, Intre cAldArile de
est Si de mijloc ale Negoiului, picior care In realitate face parte
din muntele Negoiu. FArA IndoialA, i s-a spus Muntele Dracului din
motive de utilitate, dar, neTinInd seama de regulile toponimiei
populare, In final aceasta nu produce decIt confuzie.
Culmile muntoase mai extinse, care InglobeazA In ele mai
mulTi "munTi", ca Si masivele muntoase n-au fost nominalizate de
popor decIt In cazuri rare. Masivele muntoase Si unele creste
extinse au primit denumiri StiinTifice. Dar multe culmi de munte
nici astAzi nu au numele lor propriu. Pentru identificarea acestor
culmi, atunci cInd va fi nevoie, vom folosi numele unor munTi
componenTi, reTinInd observaTia importantA cA vom folosi denumirea
respectivA numai pentru culmea In ansamblu Si nu o vom extinde la
elementele de teren care fac parte din alTi munTi. Astfel, ramurii
desprinsA din ColTul ViStei Mari spre sud, Intre ArgeS (vest) Si
RIul Doamnei (est) Ii vom spune Moldoveanu-ScAriSoara-Picuiata, dar
vom menTine denumirile lacul Galbena, vIrful Preotesele, curmAtura
Furfuescu Si altele. In mod similar, vom denumi cele douA culmi
componente ale acestei ramuri culmea ScAriSoarei sau culmea
ScAriSoara-MaliTa, respectiv culmea Picuiatei sau culmea Picuiata-
GhiTu, cu aceeaSi observaTie de mai sus.
Un alt exemplu: culmea care porneSte din vIrful Urlea spre est,
apoi coteSte spre nord, va fi denumitA culmea MoSului, dar vom
menTine vechile denumiri CurmAtura Calului, Sleaul MoSuleTei, Poiana
CurmAturii, ColTii Brezei etc., aflate In cuprinsul acestei culmi,
dupA cum cocoaSelor cu cotele 2341 m Si 2273 m - nedenumite de cAtre
pAstori - le atribuim denumirile de vIrfurile MoSuleTei Si nicidecum
vIrfurile MoSului, deoarece ele se gAsesc deasupra cAldArilor
MoSuleTei pe limita dintre muntele MosuleaTa Si muntele Urlea, In
afara muntelui MoSu.
Toponimul MunTii FAgAraSului are provenienTA StiinTificA; In
cuprinsul masivului nu existA nici un ,,munte" sau element de teren
cu acest nume! (Numele FAgAraSul sau FAgArASelul, atribuit pe unele
hArTi RIului Berivoiului, iar pe altele pIrIului Belia Marc, este
eronat). Este de menTionat cA la Inceputul secolului al XIX-lea,
toponimul MunTii FAgAraSului desemna doar cIteva culmi nordice din
dreptul oraSului FAgAraS . Denumirea s-a extins ulterior, referindu-
se la toTi munTii comitatului FAgAraS, iar cAtre sfIrSitul secolului
trecut a "Inglobat" creasta principalA Si versantul nordic de la
Pasul Turnu RoSu pInA la est de vIrful Comisul . La Inceputul
acestui secol, geografii au extins denumirea Si asupra versantului
sudic .
Toponimele populare, care reprezintA baza toponimiei MunTilor
FAgAraSului, au fost transmise din generaTie In generaTie pe cale
oralA. Unele toponime au fost prinse In documente scrise, altele au
fost preluate de topografi Si trecute pe hArTi. Topografii strAini,
In special austrieci, au preluat toponimele româneSti Si le-au
transcris cu ortografia austriacA. In felul acesta, multe toponime
au fost deformate. AcelaSi lucru s-a IntImplat cu toponimele prinse
In alte documente strAine, unele fiind chiar mutilate. IntrucIt
hArTile Si documentele acestea au avut o circulaTie restrInsA,
toponimele cuprinse In ele nu au revenit In popor, astfel cA nu s-a
putut asigura transmiterea lor pe calea scrisului.
Ca dovadA, se IntIlnesc In documente vechi toponime care astAzi nu
mai sInt In uz. Mai tIrziu, cuvIntul scris a Inceput sA fie din ce
In ce mai rAspIndit Si toponimele prinse In lucrAri scrise (cArTi,
hArTi, ghiduri turistice, articole de revistA, pliante pentru
reclamA etc.) au revenit In popor, deschizIndu-se pentru
transmiterea toponimelor, calea scrisului. AceastA cale prezintA,
faTA de calea oralA, avantajul cA toponimele sInt transmise
generaTiilor viitoare, chiar mai IndepArtate, aSa cum au fost
Inregistrate, fArA deformAri ulterioare. Dar dacA toponimele au fost
Inregistrate greSit Si au fost rAspIndite In forma eronatA - dacA nu
sInt corectate la timp - pot produce confuzii, mai mult chiar, pot
duce la eliminarea toponimelor corecte din care au provenit.
In unele lucrAri consacrate MunTilor FAgAraSului se IntIlnesc
toponime In care, prin schimbarea cItorva litere, a rezultat o
expresie cu alt InTeles. Denumirea corectA Plaiul Onului (de la Onu
= Ion) plai situat Intre RIul Jibrii Si pIrIul ClAbuceTul, a fost
deformatA In Plaiul Omului Si plasatA pe hartA Intre pIrIul
ClAbuceTul Si RIul Mare al Avrigului. Numele PleaSa Ruzii (de la
rudA) a fost adus In formele PleSa Rozei Si PleSul RoSu. Sirul
exemplelor de toponime corecte Si expresiile corespunzAtoare
deformate poate continua cu vIrful Iazu - vIrful Iezer, muntele
CoTii - muntele ColTii, pIrIul Vladului - pIrIul Vadului, muchia
PlASii (de la plasA) - muchia PleSii (de la pleaSA), ColTii
Cremenii - ColTii Gemenii, pIrIul VAsAlatu - pIrIul Vasilatu Si
pIrIul Viselatu (sesizat de A. B. Szalay), Piciorul BAtrIn - plaiul
BAtrInei, Dealul Bouriei - Dealul Bourici ajungIndu-se la forme
aberante ca VIlsanu-Voletiana, muntele MiclAuSu - muntele MildoSiu,
ColTul BAlAceni - ColTul BAlAceni - ColTul Bobiceni, Comanda Smidei -
Commando de la Schmidt. In aceastA categorie de deformAri poate fi
IncadratA Si expresia Moscavu, care pare a fi o deformare a vechii
denumiri Musceaua, gAsitA In literatura veche .
Amintim apoi deformarea suferitA de toponimul Laita, al cArui
genitiv popular are forma LaiTii (similar cu SArATii, SerboTii,
PojorTii) Si care are un diminutiv In toponimul LAiTelul. Sub
influenTa acestor ultime douA forme, nominativul Laita a ajuns In
forma LAiTa, sub care este foarte rAspIndit In prezent In literatura
pentru turism Si In limbajul drumeTilor. TotuSi, localnicii folosesc
forma Laita Si aceasta este cea corectA.
De asemenea, sInt de menTionat douA cursuri de apA de pe versantul
nordic al MunTilor FAgAraSului, care sInt denumite de
localnici "RIul Mare". Unul se formeazA din unirea pIraielor Serbota
Si SArata Si curge prin localitATile Porumbacu de Sus Si Porumbacu
de Jos. CelAlalt se formeazA din unirea pIraielor Avrigelul Si
AuriStea Si curge pe lIngA localitatea Avrig. AmIndouA se varsA In
Olt. Pentru a le deosebi, s-a obiSnuit sA li se spunA "RIul Mare al
Porumbacului", respectiv "RIul Mare al Avrigului", dar ele rAmIn
denumite tot RIul Mare Si nicidecum simplu "Porumbacu" sau "Avrig",
cum au apArut In cIteva publicaTii recente. RIul Mare al
Porumbacului are un afluent, PorumbAcelul, care, In mai multe
lucrAri, a fost numit eronat Porumbacu. Mai sInt Si alte cursuri de
apA care, pe hArTi, apar cu alte nume decIt cele date de localnici.
Astfel, PIrIul LupSei este Inscris ca pIrIul Budiu, PIrIul Voicilor
ca pIrIul PlAiSoru Si RIul Berivoiului ca FAgAraSul sau FAgArASelul.
AltA categorie de toponime deformate a apArut printr-un proces mai
complex. Astfel, anuarele SocietATii TuriStilor din RomAnia pe anii
1905-1912, enumerInd cabanele de pe versantul nordic fAgArASan,
menTioneazA Si cabana de la lacul BIlea, spunIndu-i "cabana InchisA
Buleasca". De unde a apArut expresia "Buleasca"? Prima cabanA de la
lacul BIlea a fost construitA de Societatea CarpatinA TransilvAneanA
(S.K.V.), ale cArei publicaTii erau scrise In limba germanA. In
aceste publicaTii, lacul BIlea apare denumit Buleasee . ComparInd
cele douA expresii se InTelege cA din cuvIntul german Buleasee a
derivat grotescul Buleasca, ignorIndu-se denumirea româneascA
originarA - lacul BIlea.
VIrful Boia (vIrful sudic al cetATii de stInci a Ciortei) este
denumit In unele publicaTii turistice Capul Bilei, cu toate cA
aceastA expresie nu se regAseSte In toponimia localA. Expresia a
apArut mai recent Si sub forma "Capul BIlei", deSi muntele BIlea se
aflA la o distanTA apreciabilA de vIrful In discuTie Si nu are nici
o legAturA cu el.
Cu altitudinea de 2426 m - mult deasupra limitei superioare a
pAdurii - pe care o are vIrful, pare a fi exclusA vreo legAturA cu
expresia "bilA", datA trunchiurilor de brad. A. B. Szalay, vorbind
despre cele patru vIrfuri ale Ciortei, dA fiecAruia cIte un nume:
Wiesenkopf (=Capul Poienii), Zwillingskopf (=Capul Gemenilor),
Schartenkopf (=Capul Strungii) Si Kegelkopf (=Capul Conului), acesta
din urmA pentru vIrful Boia. Probabil cA aceastA expresie a fost
preluatA din limba germanA sub forma Kugelkopf (=capul sferei, capul
bilei) Si tradusA In româneSte ca atare.
Un caz mai recent are ca obiect VIrful Bisericii din Jos, de pe
Muchia ZAnoaga. In lucrarea citatA anterior, Szalay foloseSte,
alAturi de denumirea româneascA, Si traducerea In limba germanA -
"Der nordliche Domgipfel" . Acesta a fost numit VIrful Domnului,
probabil prin similitudine cu expresia Domgipfel si, poate, din
dorinTa de a-l deosebi de VIrful Bisericii din Sus, cAruia i s-a
spus simplu VIrful Bisericii. Consider cA nu este necesar sA ne
ImbogATim toponimia pe aceastA cale.
In textele ce InsoTesc unele hArTi recente ale MunTilor
FAgAraSului, vIrful Capra (2494 m) este numit, In mod cu totul
neobiSnuit, "vIrful Capra NeagrA". Si In acest caz, logica ne duce
la lucrArile turistice scrise In limba germanA, limbA In care toate
toponimele cu atributul "caprei" sInt formate cu "Gemse", care
InsemneazA Intr-adevAr caprA neagrA. Dar pAstorii Si localnicii spun
simplu "caprA", nu "caprA neagrA"!
Denumirile cabanelor sInt, In general, legate de denumirile
munTilor pe al cAror teritoriu sInt amplasate. Se abat de la regulA
cabanele Negoiu, Suru Si Urlea, amplasate pe Piscul Serbotei, pe
Culmea MoaSei, respectiv pe Piciorul CurmAturii, dar care reprezintA
bazele de plecare pentru urcarea vIrfurilor omonime. La datele cInd
au fost construite aceste cabane, miScarea turisticA era mai redusA
decIt In prezent Si modul de a denumi cabana reprezenta o reclamA
pentru aceasta. AstAzi situaTia este diferitA. Nu apare cu nimic
justificatA denumirea "Refugiul Moldoveanu", datA refugiului din
cAldarea vesticA a VAii Rele, astfel cA In capitolele urmAtoare va
fi folositA denumirea corectA, refugiul Valea Rea.
Cele douA cabane din valea BIlea comportA o discuTie separatA.
Pentru a se deosebi Intre ele, denumirea lor a fost completatA cu
termenii "cascadA", respectiv "lac", ceea ce precizeazA Si
amplasarea acestora. Denumirile lor ar trebui sA fie "cabana (de la)
Cascada BIlea", respectiv "cabana (de la) Lacul BIlea". TotuSi, se
IntIlnesc denumirile "cabana BIlea CascadA" Si "cabana BIlea Lac",
formate cu cuvinte româneSti dar cu structurA neromâneascA. Noi vom
folosi denumirile corecte romneSti.
Este regretabil faptul cA acest mod de denumire a unor obiective
din munTi prolifereazA. Intr-o lucrare de la Inceputul deceniului al
optulea a apArut expresia "Podragu-Lacuri", In alta, publicatA In
anul 1979, cabanele Valea SImbetei Si Popasul SImbetei au fost
denumite "cabana SImbAta Vale", respectiv "cabana SImbAta Popas",
iar Intr-o hartA turisticA apArutA In anul 1975 stIna Darei este
numitA "Dara StInA". Comentariile sInt de prisos.

Toponime din Bucegi

2007-01-01T11:38:00.002-08:00

Lista primita pe mail de la colegul de lista Radu Hera. Lectura placuta!

1. CRUCEA EROILOR: simbolul Bucegilor, aceasta cruce inalta de 33 m a fost
construita intre anii 1926 si 1928 de catre CFR in memoria eroilor cazuti in
luptele de pe Valea Prahovei in primul razboi mondial;

2. MUNTELE CARAIMAN: numele acestui munte inseamna “Conducatorul negru”
sau “Preotul negru” de la cuvintele turcesti kara=negru si imam=conducator,
preot (“Hoinar prin Bucegi” – Andrei Pandrea);

3. Vârful Bucura (primul vârf la sud de Omu): se numeste astfel in
amintirea Bucurei Dumbrava (1868-1926), pe numele ei adevarat Stefania (Fanny)
Seculici; scriitoare si drumeata neobosita, ea este una dintre initiatoarele
turismului românesc;

4. MUNTELE FORBAN (din Muntii Dihamului): numele acestui munte provine de
la cuvintele sasesti Vor Bahn (in limba germana Vor der Bahn - inaintea
trenului), deoarece in fata acestui munte se construise la sfârsitul secolului
trecut o cale ferata ingusta (de decauville) pentru exploatarea forestiera.
Muntele se afla inaintea trenului, deci a devenit, in grafia româneasca, Forban
(“Hoinar prin Bucegi” – Andrei Pandrea);

5. MUNTELE GUTANUL: poarta numele lui Mos Gheorghe Gutanul (“Hoinar prin
Bucegi” – Andrei Pandrea);

6. STâNCILE “FRANZ-IOSEF”: aflate la 1299 m altitudine, la 5 minute de la
cabana Poiana Stânei, au fost amenajate cu trepte si grilaje de fier in anul
1897, cu prilejul vizitei la Sinaia a imparatului Austro-Ungariei, Franz-Iosef
(“80 trasee turistice in Muntii Bucegi” – Al. Beldie);

7. SAUA BAIULUI (din Muntii Dihamului): pentru muntele Baiu s-a purtat
timp de câteva decenii, la inceputul secolului trecut, un proces intre râsnoveni
(stapânitori ai muntelui inca din anul 1593) si boierii Dudescu, Cretulescu,
Raducanu, Paleologu si medelnicerul Grigorie, care revendicau proprietatea
muntelui. Denumirea de Baiu (suparare, necaz) se pare ca vine de la acest
litigiu (“80 trasee turistice in Muntii Bucegi” – Al. Beldie);

8. la poliTe (Valea Gaura): numele acestui loc provine de la fostul post
de politie care se afla aici inainte de primul razboi mondial; se mai numeste
“La Politie” sau, simplu, “Polita” (“80 trasee turistice in Muntii Bucegi” – Al.
Beldie);

9. ColTii Tapului: legenda spune ca odinioara, când boierii urgisiti
fugeau din Tara Româneasca peste munti la Brasov, o ceata intreaga,
ratacindu-se, a innoptat prin aceste locuri. Peste noapte un tap salbatic furios
a pravalit in prapastie pe unul dintre calatori si de atunci locul se numeste
“Coltii Tapului” (“80 trasee turistice in Muntii Bucegi” – Al. Beldie);

10. Pichetul roSu: isi trage numele de la fostul pichet românesc de graniceri
din acest punct, care avea acoperisul vopsit cu rosu;

11. DRUMUL LUI BUTMALOIU: este traseul turistic marcat Vârful cu Dor – Piatra
Arsa - Cocora – Pestera. A purtat câteva decenii numele lui Nicolae Butmaloiu
sau Mos Butmaloi, primul cabanier român din Bucegi si vestita calauza a primilor
“bucegisti” (“Cartea Muntilor” – Bucura Dumbrava);

12. PIATRA ARSA: are o legenda culeasa de V. A. Urechia si publicata in 1891.
Potrivit acesteia intr-o zi de demult un potop s-a abatut peste Valea Prahovei,
“dealuri batrâne s-au pornit”, apele au iesit din matca, potecile si drumurile
s-au rupt. Oamenii si turmele erau in mare cumpana. Ciobanul Bârsan a chemat
atunci cu glas de bucium “in patru parti ale cerului” si s-au adunat “cei de-o
limba cu dânsul”. Multimea de oameni a pus umarul si a ridicat un zid in calea
apelor si l-a aruncat intre Vârful cu Dor si Jepi. Asa au curatat toata Valea
Prahovei si “le-au asternut apelor pat nou cu prund si nisip galben”. Apoi,
ciobanii au ingramadit “codrii de lemn taiat” peste munte si au dat foc
lemnelor. Lutul s-a prefacut in stânca si astfel apele au ramas neputincioase la
un nou potop. De la fumul acestor “codrii de lemne” arse, muntele isi trage
numele de Piatra Arsa (“Cartea Muntilor” – Bucura Dumbrava);

13. poiana “la sfârSitul lumii” (situata deasupra Hotelului Alpin “Cota
1400”): inainte de construirea hotelului, drumul carosabil iesea din padure in
aceasta poiana larga, sub o coama. Ultimii pasi de urcus spre aceasta coama
ofereau privirii o perspectiva larga si se deschidea o mare suprafata de cer.
Impresia de suspendare a determinat denumirea poienii (“80 trasee turistice in
Muntii Bucegi” – Al. Beldie);

14. PIATRA TURCULUI (pinten stâncos aflat deasupra cabanei “Cota 1500”): se
spune ca in anul 1831, când arnautii au fost invinsi de turci la Târgoviste si
apoi alungati peste munti pâna prin partile acestea, câtiva turci, care urmareau
pe arnauti, s-au prabusit cu cai cu tot de pe aceasta stânca (“80 trasee
turistice in Muntii Bucegi” – Al. Beldie);

15. Poiana “la bAtaia cocoSilor” (aflata pe traseul Poiana Izvoarelor –
Malaiesti): se spune de catre vânatori, ca aici se aduna si se bat cocosii de
munte toamna, in perioada imperecherii (“80 trasee turistice in Muntii Bucegi” –
Al. Beldie);

16. stânca lui varsanufie (aflata pe traseul Poiana Stânei-Piatra Arsa):
poarta numele unui preot din Sinaia care a trait la inceputul secolului (“80
trasee turistice in Muntii Bucegi” – Al. Beldie);

17. PLAIUL LUI PACALA (intre Pestera si Piatra Arsa): zona acoperita cu
pajisti de taposica si musuroaie inierbate; datorita mersului obositor prin
terenul incomod, ciobanii au dat acest nume tinutului (“80 trasee turistice in
Muntii Bucegi” – Al. Beldie);

18. valea trAsnetului (afluenta a Vaii Laptici): pe vremuri se spune ca aici
a fost trasnit un cioban cu intreaga sa turma (“80 trasee turistice in Muntii
Bucegi” – Al. Beldie);

19. punctul “la cleSte” (din Muntii Dihamului): se afla in preajma cabanei
Vânatorilor de munte; pe vremuri aici se afla o târla de oi de la care a ramas
multa vreme un “cleste”, adica un trunchi de molid infipt in pamânt, cu câteva
ramuri taiate scurt, intre care ciobanii fixeaza un bolovan de sare pentru oi
(“80 trasee turistice in Muntii Bucegi” – Al. Beldie);

20. valea râSnoavei: numele este de origine slava si inseamna “Valea Morii”
(“80 trasee turistice in Muntii Bucegi” – Al. Beldie);

21. Valea leuca: numele provine de la forma vaii, asemanatoare cu leuca unui
car (“80 trasee turistice in Muntii Bucegi” – Al. Beldie);

22. DRUMUL ARVATILOR (din Valea Ciubotea): arvatii erau tâlhari si dezertori
proveniti din trupele eteristilor lui Alexandru Ipsilante. ~n anii 1821-1823
jefuiau in munti pe boierii pribegi ce se inapoiau in tara dupa razmerita,
precum si pe negustori si alti calatori. Au fost urmariti multa vreme de oamenii
legii, iar cei care au scapat s-au asezat in satele din Trecatoarea Branului
(“80 trasee turistice in Muntii Bucegi” – Al. Beldie);

23. brâna lui stAnilA: aflata intre punctul “La prepeleac” si “Cununa
Bucsoiului”; de pe aceasta brâna a cazut si a murit Gheorghe Stanila din Râsnov,
faimos vânator “care a impuscat 59 de ursi in viata sa“ (“80 trasee turistice in
Muntii Bucegi” – Al. Beldie);

24. monumentul eroilor (din Muntii Dihamului): in timpul primului razboi
mondial in aceasta zona s-au dat lupte crâncene; aici se afla un mausoleu in
cinstea eroilor cazuti in lupte;

25. MANASTIREA SINAIA: intemeiata de pustnici in anul 1695 si numita astfel
dupa asemanarea cu o manastire ortodoxa (numita tot Sinaia) din peninsula
muntoasa Sinai (“Hoinar prin Bucegi” – Andrei Pandrea);

26. MECETUL TURCESC: Valea Ialomitei izvoraste de sub stânca numita “Mecetul
Turcesc”, la poalele vârfului Omu, prin doua izvoare pe care oamenii le-au numit
astfel: Valea Cotlonului (vest) si Valea Bisericii (est); in turceste la
“biserica” se spune “mecet”, iar numele marelui bloc de calcare se pare ca aici
isi are originea (“Hoinar prin Bucegi” – Andrei Pandrea);

27. drumul lui Deubel: este traseul spre vârful Omu prin Bucsoiul Mare si
poarta numele lui Friedrich Deubel, un mare iubitor al muntelui, profesor la
Liceul german din vechiul Brasov (secolul XIX);

28. STâNCA Si hornul LUI GELEPEANU: poarta numele vestitului drumet si
vânator de capre Nicolae Gelepeanu (1860-1923) din Busteni, unul dintre primii
exploratori ai masivului;

29. CLAIA MARE (din Jepii Mici): localnicii i-au dat acest nume datorita
asemanarii cu o claie de fân sau cu o capatâna de zahar (“Vraja Bucegilor” -
Nestor Urechia);

30. muntele coStila: se pare ca numele celebrului colos de stânca vine de la
cuvântul “gostina”, ceea ce insemna “birul pe oi”. Pe acest munte se strângeau,
in vremurile de demult, birurile de la stâne, biruri numite “jus montanum”
(“Hoinar prin Bucegi” – Andrei Pandrea);

31. valea sugArilor: in ungureste cuvântul “sugar” inseamna domn, deci
aceasta vale s-ar numi “Valea Domnilor” (“Hoinar prin Bucegi” – Andrei Pandrea);

32. babele: se pare ca numele vestitelor stânci provine de la legenda Babei
Dochia, care s-ar fi transformat in stana de piatra impreuna cu oile ei chiar pe
locul Babelor de astazi (“Hoinar prin Bucegi” – Andrei Pandrea);

33. StâNA LUI BURLACU (aflata aproape de intrarea in Valea Horoabei):
apartinea (intre 1830-1880) ciobanului Ion Afloarei, zis Ion Burlacu deoarece nu
s-a casatorit decât spre batrânete (“Hoinar prin Bucegi” – Andrei Pandrea);

34. Sinaia: in locul statiunii de astazi se afla acum 170 de ani catunul
“Izvorul” cu 24 de familii (“Hoinar prin Bucegi” – Andrei Pandrea);

35. BUSTENI: la jumatatea secolului XIX, pe locul actual al orasului se afla
un catun cu 29 de familii, numit “Trestia” (“Hoinar prin Bucegi” – Andrei
Pandrea);

36. Azuga: se afla pe locul satului “~ntre Prahove”. Vechea denumire a fost
schimbata in 1881 când s-a inaugurat gara Azuga (“Hoinar prin Bucegi” – Andrei
Pandrea);

37. predeal: era in secolul XIX un simplu catun si popas de posta la Gura
Râsnoavei (“Hoinar prin Bucegi” – Andrei Pandrea);

38. hotelul peStera: se afla alaturi de locul fostei cabane ridicate in 1923
de Societatea “Hanul Drumetilor”. “Hanul din padurea Cocorei” sau “Hanul
drumetilor”, una dintre primele cabane din Bucegi, a fost construit de primii
cercetatori ai masivului: Mihai Haret (presedintele Societatii), Bucura
Dumbrava, doctorul Alceu Urechia, Emanoil Bucuta etc. si tot aici a fost
cabanier vestitul Nicolae Butmaloiu;

39. NUMARATOAREA OILOR (din Valea Cerbului): “strâmtoare ingusta si
intortocheata, marginita de stânci”, acest canion scurt a primit numele de la
ciobani. Fiind atât de ingust incât oile nu puteau trece decât in sir indian,
ciobanii din vechime il foloseau pentru a numara animalele, ei “pazind” mai sus,
la iesire (“Vraja Bucegilor” - Nestor Urechia);

40. poiana “la piatra pârlitA” (din Valea Cerbului): celebru loc de popas
pentru ciobanii ce urcau cu oile spre portiunea superioara a vaii. ~n poiana se
afla Stânca pârlita, “care infatiseaza un fel de firida adânca” si poarta acest
nume datorita nenumaratelor focuri pe care ciobanii le-au facut la adapostul ei
(“Vraja Bucegilor” - Nestor Urechia);

41. VALEA COMORILOR (din Moraru): pe vremuri, locuitorii din Busteni si
Poiana Tapului au sapat prin aceste locuri cu gândul de a descoperi comori
ascunse de catre boierii fugari. Salbatica si putin umblata, Valea Comorilor din
Moraru isi trage numele din acele timpuri (“Vraja Bucegilor” - Nestor Urechia);

42. traseul “tache ionescu”: este poteca marcata ce duce prin Pichetul Rosu
la fosta cabana Malaiesti. A fost amenajat cu cheltuiala marelui om de stat,
iubitor al muntelui (“Vraja Bucegilor” - Nestor Urechia);

Toponime din zona Sucevei

2007-01-01T11:38:00.001-08:00

Re: [n_l] Toponime din zona Sucevei?

Pai toate aceste toponime necesita putina cunoastere a limbilor slave. Ca place
sau nu asta e treaba.
Shikova este un topic slav-estic (parau temporar, un sat Shicovat este pe valea
Prutului in Basarabia), Hlinoasa deriva de asemenea din est-slavul hlinnai
(lutos), Bilca este pronuntat de altfel popular Ghilka si vine din slavul belai,
alb; putna este legat de slavonul puti, drum, cale iar cat despre Dealul
Baciului nu stiu ce este greu de demonstrat. Moloasa este mai greu de explicat,
daca din dc.rom moale sau din slavonul molovatai.

Bivolarie e simplu, vine de la Bivol!
Sunt doar niste pareri, pot fi si altele
Cu respect

I.Muntele

Aspecte toponimice din Subcarpatii Olteniei

2007-01-01T11:37:00.001-08:00

Aspecte toponimice in Subcarpatii Olteniei

Descriere:

Oiconime:
Rudari numele vine de la oamenii din diferite locuri care au venit aici şi confecţionau obiecte din lemn: copăi (postăvi), linguri, fuse.
Apa Neagră numele îi vine de la bălţile cu apă neagră, din cauza cărbunilor existenţi în apropiere.
Arjoci bătrânii spun că aici s-au aşezat un cioplitor din piatră numit Arjocu.
Arşeni înainte de 1619 se numea Arşi, probabil în urma unui incediu.
Baia de Fier numele îi vine de la exploatările de fier care se făceau aici în trecut.
Barza satul e aşezat pe Valea Berzei, unde se găseau mulţi arţari, în care berzele îşi făceau cuiburi.
Bâlta locul unde s-a format satul era la început băltos, de unde a luat numele de Bolta, mai târziu devenind Bâlta.
Bâltişoara numele îi vine de la o baltă mică.
Bengeşti numele îi vine de la Stanciu Benga care a venit din Cladova şi a stăpânit aceste locuri.
Berceşti numele îi vine de la familia Bercea care s-a aşezat aici în anul 1700 împreună cu alţi ungureni veniţi din Transilvania.
Bobu numele satului vine de la cuvântul Bob, satul fiind bogat în cereale. În târgurile din judeţ i se spunea Bobu grânarul judeţului.
Bolboceşti în sat se găsesc multe familii cu acest nume;
- numele satului se pare că vine de la aceste familii numite Bolboaca
Bucureasa numele vine de la o fostă proprietăreasă Bucureasa care a stăpânit aceste locuri.
Buduhala numele îi vine de la un tătar Budul care atras de rodnicia loculuii s-a aşezat aici.
Buzeşti numele îi vine de la Fraţii Buzeşti: Preda, Radu şi Stroe care au stăpânit moşia satului.
Călugăreasa moşia satului a aparţinut călugărilor de la Mănăstirea Polovragi.
Călugăreni aici a vrut să construiască în secolul al XIV-lea călugărul Nicodim o mănăstire.
Alte oiconime: Cămuieşti (moşneni cu numele de Cămui), Cetatea (numele îi vine de la un turn înalt), Mirosloveni, Mogoşani, Ungureni.
Cioboţi (primii locuitori purtau numele de Ciobotea)
Drăgoieşti numele vine de la cei trei fraţi Dragu care au stăpânit moşia statului.
Turbaţi numele se datorează unei lupte crăncene după care Preda Buzescu i-a numit turbaţi.
Novaci - şi localităţile componente au fost întemeiate de către fraţii Novac, Hirişescu, Bălan şi Gheban.
Zonileşti numele vine de la un fost locuitor numit Zorilescu.

Oronime

Argea teren situat la N-V de satul Mogoşeni (comuna Scoarţa); numele îi vine de la faptul că aici se adăpostea populaţia daco-romană în timpul migraţiei poparelor.
Aringheşti teren situat de partea cealată a Dealului Săcelu, la locul numit Ţapa
- în acest loc a fost vechiul sat Aringheşti
- numele vine de la familiile de moşneni, Aringhie.
Barza teren situat în lunca pârâului Sunătoarea ......., afluent al Blahniţei, la vest de satul Maghereşti (comuna Săcelu)
- fiind un loc mai jos, adăpostit este folosit de păsări călătoare pentru popor şi în special de berze de unde îi vine şi numele.
Bătătura fetelor teren la sud de dealul Şomăneşti, la poalele Dealului Şomăneşti
- în zilele de sărbătoare se făceau hore, unde fetele jucau, iar băieţii le admirau.
Bolboroasa teren jos băltos, situat în lunca pârâului Sunătoarea la est de locul numit În noroaie
- apa bălţilor este iodurată, sărată şi sulfuroasă, bolboroseşte din cauza gazelor care ies din interior.
Bolca (depresiune) situată între Dealul Soava la vest şi Dealul Brăniştoi la est
- lacul din interiorul depresiunii este colmatat, iar apa bolboroseşte, de aici venind numele depresiunii.
La Bordeie teren la cca 4 km est de satul Teleşti unde, după spusele bătrânilor, existau bordeie în mijlocul pădurii.
Dealul Brădet între satul Curpen şi satul Rugi
- acoperit cu plantaţie de pini de unde îi vine numele.
Alte oronime: Poiana Călugăriţei, Coasta Stanciului, Dealul Cojocarului, Dealul lui Dragotă, Dealul lui Cojocaru, Dealul Gugului, Platoul Hărăboru, Dealul Miculeştilor.

Hidronime
Anşeul Mare pârâu cu obârşia în şaua dintre dealurile Cioaca Mică şi Sutilă ...... printre care curge.
- ajunge în Cioiana pe stânga în apropiere de Ţicleni
- numele se pare că-i vine de la pasărea anşel care populează pădurile de aici.
Balta Fagului teren mlăştinos între satele Peştişani şi Frănceşti
- numele îi vine de la întinsele păduri de fag din zonă.
Balta Turcă partea cea mai joasă a locului numit La Drăgăneşti pe Dealul Maghereşti (comuna Săcelu) către care converg unele pâraie care au contribuit la formarea acestei bălţi.
- din bătrâni se spune că aici prin anii 1800-1823 balcanicii au aruncat în baltă câteva pungi cu galbeni, furate de la boierul satului.
- Turcii când au venit pentru a încasa birul, aflând de acest lucru au secat balta, dar n-au găsit banii.
Bejenie (.pârâu........) curge prin vestul satului Siteşti (Novaci), este afluent al gilortului
- numele îi vine de la sătenii care se refugiau în vremuri grele (de băjenie) în pădurea deasă pe care o străbătea.
Alte hidronime: Pârâul Ciobanului, Pârâul Rudarului, Pârâul Ţiganilor.

Zootoponime
Valea Căprioarei, Dealul Cerbu, Dealul Cioara, Dealul Ciuta, Satul Cocoreni (aici se găsea o baltă unde se adunau cocorii), Dealul Corbu,cătunul Cuci, La Găineşti.
- partea estică a Dealului Săcelu, Dealul Lupoaia, Pârâul Şarpelui, Pârâul Ursului, satul Viezuri.

Fitotoponime
Bărbos nume atribuit luncii Bistriţei Gorjene de la est de satul Teleşti
- numele îi vine de la o iarbă păroasă numită Părul Porcului
Buciuma-Sohodel mică depresiune pe Valea Sohodulului
- numele îi vine de la bucium o plantă din tulpina căreia se fac fluiere.

Alte fitotoponime: satul Cărpiniş, Dealul Cerăt, Dealul Cireşel, Valea Cireşu, Pârâul Cieşului, Dealul Codrişor, Dealul Frăsinei, satul Orzeşti, pârâul Paltinu, Dealul Pădurenilor, Pârâul Plopilor, satul Răchita, Pârâul Salciilor, satul Stepărei, Dealul Viilor, satul Ciupen.
Alte toponime
Curtea cu Bani locul cel mai înalt din Dealul Şomăineşti
- aici se spunea din bătrâni că s-au găsit bani de aur, probabil ascunşi de haiduci.
Codobau teren arabil în estul satului Teleşti;
numele provine de la săpăturile căutătorilor de bani.

Sursa: Lucrarea de diploma - SUBCARPATII DINTRE MOTRU SI BISTRITA VÂLCII, STUDIUL ASEZARILOR UMANE
Autor: Eremia Nicoalescu

Insula Serpilor

2007-01-01T11:32:00.000-08:00

INSULA SERPILOR

In articolul de mai jos (destul de lung pentru unii, poate) veti
descoperi pe langa denumirile pe care le-a avut actuala Insula a
Serpilor, si multa bibliografie antica, si cate alte toponime
explicate. Am redus articolul d-lui Dominutz Padurean, din cea mai
completa carte despre Insula Serpilor, aparuta la Constanta, ed.
Muntenia, 2004, 560 p.

La sfarsitul acestui exercitiu de logica si de urmarire a izvoarelor,
de ani intregi de cercetari si munca, am sa adaug si micul meu
comentariu despre ce a uitat sa ne spuna Dl. Padurean, referitor la
cultul grecilor despre zeii lor.

Numele insulei.

In izvoarele literare, istorice, cartografice si geografice aparute
pe parcursul a mai bine de doua milenii si jumatate – intre anul 777
i. Hr. si zilele noastre – aceasta insula legendara a aparut
consemnata sub mai multe denumiri: ACHILLEA (de unde probabil,
numele bratului Nordic al Dunarii, bratul Chiliei – a Chiliei <
Achillei??, in amintirea lui Achille. In cronica lui Bonifinius
(secretarul regelui Matei Corvin), cetatea Chiliei apare, dupa moda
anticizata a vremii, sub numele de Achilleia. In secolul al XVI-lea
sasul Michael Sigler face urmatoarele consemnari despre evenimentele
din Moldova anului 1466: "In acest an, Stefan voievodul Moldovei (…)
a ocupat cetatea Chiliei, care la cei vechi se numeste Achilleia, dup
ace i-a izgonit pe unguri de aici"), Achilleis, Achilles, Achilleus,
Achillis, Cacearia (Cazaria, Chazaria?), Fadunisa, Faena, Fedonici,
Fedonixi, Fedonxi, Fedunixe, Fidanissa, Fidocusi, Fidognisi, Fidonis,
Fidonisi, Fidonissi, Fidonixi, Fidony, Ilanda, Ilan Adassi, Illonada,
Insula Alba, Insula cu Serpi, Insula lui Achille, Insula Luminoasa,
Insula stralucitoare, Insula Serpilor, Isle de la Foy, Isola dei
Serpenti, Isola Rosia, Jilan Adassi, Lacasul lui Achille, Levca,
Leuke (In limba greaca ca substantive inseamna "plop alb", iar ca
adj. fem. Inseamna "alba"), Leuce (in limba Latina "leuce", es f. ca
adj. = cea alba), Leuce a lui Achille, L'Ile des Serpents, Macaron,
Macaron Nessos – (insula) a fericitilor (Helixea), Nisi, Ofidonia,
Ofidonio, Ophidoniss, Phidonisi, Phidonissi, Phidonixi, Phydonixi,
Rubea, Rubra, Schlangen-insel, Selina, Snakes'Isle, Stanca alba,
Tarmul cel alb, Zmeinoi (Zmeinyi, Zmeinii) Ostrov s.a.
Denumirile citate pot fi asezate – avand in vedere elementele
lor "cheie", definitorii – in patru mari grupe:
1. prima grupa cuprinde denumirile care au in compunere – direct
sau indirect – adjectivul ALB.
2. a doua grupa cuprinde denumirile care au in compunere numele
celui mai mare si mai iubit dintre eroii Greciei Antice, Ahile
(Achille).
3. a treia grupa cuprinde denumirile care au in compunere numele
uneia dintre prezentele dominanate in fauna de altadata a insulei,
sarpele (Natrix tessellate Laur)
4. Cea de-a parta grupa cuprinde denumirile mai rare, mai putin
utilizate, din care unele raman in continuare cu o etimologie incerta.

Din punct de vedere chronologic si al gradului de utilizare,
denumirile apartinand primelor doua grupe au aparut si s-au utilizat
pe larg in antichitate (indeosebi intre sec. VIII i. Hr. – II d.
Hr.), dar si mai apoi, intr-o masura, ceva mai redusa, pana in zilele
noastre.
Denumirile celei de-a treia grupe au aparut in Evul Mediu (in sec.
XIII sau anterior acestuia, ele ramanand in uz (traduse in diverse
limbi) pana in zilele noastre.
Denumirile apartinand ultimei grupe, a patra, de diverse sorginti si
cu etimologii insufficient limpezite, pot fi intalnite din
antichitate pana in secolul XXI.
Cele mai "populare" si mai des utilizate, atat de catre mediile
culte, cat si de locuitorii meleagurilor apropiate sau departate
arealului marii Negre, au fost si raman LEUKE, LEUCE si ACHILLEA
(Insula lui Achille) in antichitate, respective INSULA SERPILOR (in
traducere in diverse limbi), dupa sec. XIII – XIV, pana in zilele
noastre.

Primul autor care a mentionat insula (777 i. Hr.) folosindu-se pentru
nominalizarea ei de adjectivul "alb", a fost Arktinos din Milet, care
in "Aithiopis" ("Aethopidia") mentiona "Insula Alba".
La PINDAR (Nemeea, IV. 49) ea apare mentionata sub sintagma "insula
stralucitoare", iar la EURIPIDE (Andromacha, v. 1249 si Iphigenia in
Taurida, v. 435), apare sub numele de "tarmul cel alb"
Poetul alexandrine LYCOPHRON (Cassandra, v. 186) – plecand de la
imagine ape care o oferea insula privita de pe mare, de la relieful
insulei si culoarea sa specifica – a numit-o "stanca alba".
Aceste denumiri au in compunere termenul (adjectivul) grec "leuke" –
alba, din care a provenit toponimul latin Leuce, cu acelasi inteles.
Cu acest sens metaforic, definitoriu pentru aceasta prima grupa de
denumiri, insula a aparut consemnata – fie sub forma greaca Leuke,
fie cu corespondentul latin al acesteia, Leuce – in scrierile multora
dintre autorii reprezentativi ai antichitatii si Evului Mediu:
- HECATEU din ABDERA: "o insula numita Leuky, adica Alba"
- SCYLAX din CARIADNA: "Leuce"
- NICANDRU (Metamorfoze, Cartea a IV-a): "o insula numita Leuce"
- STRABO (Geographia, II, 5, 22; VII, 3): "Leuce".
- POPOMPONIUS MELA (De Situ Orbis, II. 7): "Leuce"
- PTOLEMEU (Geographia, III. 10): "insula Leuce"
- FLAVIUS ARRIANUS (Periplus Ponti Euxini, 32): "o insula (…)
Leuce"
- DIONYSOS-PERIEGETUL (Orbis Descriptio, 541-548): "Se nume;te
Leuce(…)"
- PAUSANIAS (Laconica, XIX. 11): "o insula cu numele Leuce"
- PHILOSTRAT (Heroica, 224): "Leuce"
- AMMIANUS MARCELINUS (Res Gestae, XII. 8): "Leuce"
- RUFUS FESTUS AVIENUS (De Situ Orbis, II. 7): "Leuce"
- PSEUDO-CAESARIOS (II.112): "Leuce"
- PRISCIANUS (Periegesis, v. 557-561): "o insula care se
numeste Leuce"
- STEFAN din BIZANT (sec. VII): "Leuce"
- IOANNES ZONARAS (intre 112/1150 a alcatuit un
Lexicon): "Leuce, nume de insula in Pont"
- TZETZES (Chiliad, XII; Hist, 396): "Leuce"

De ce Leuke, Leuce (alb)?

Din punct de vedere theoretic, pentru ca etimologia sa fie
convingatoare, ea trebuie sa fie posibila (lingvistic), probabila
(istoric) si verosimila (sub aspectul motivarii socio-geografice).
1. de unde provine termenul care defineste culoarea inclusa in
denumirile care fac parte din aceasta prima si veche grupa de
toponime?
2. De la ce element ce caracterizeaza – sau particularizeaza –
insula, a plecat acest termen (cuvant)?

Prima parte a raspunsului e simplu de descifrat si a fost expusa mai
sus.
In ce priveste partea a doua exista cateva ipoteze:
1. O prima ipoteza sustine ca numele insulei (Leuke, Leuce,
Alba) ar proveni de la spumele albe pe care le formeaza valurile care
izbesc stancile insulei.
Lycophron o numea "stanca alba de spume…" (in Cassandra, v. 186).
Nu este o ipoteza verosimila, pentru c aatunci grecii ar fi denumit
sa o multime de alte insule.
2.A doua ipoteza sustine ca numele insulei ar proveni de la culoarea
predominanta (alba) a insulei.
Hecateu din Abdera a mentionat insula "numita Leuky, adica Alba".
Flavius Arrianus (Periplus Ponti Euxini, 32) scria ca insula era
numita "Leuce, dupa culoarea ei".
Vasile Merutziu avenit chiar cu o explicatie suplimentara, scriind
ca insula are o "infatisare mai deschsisa decat insulele din
Arhipelagul grecesc" si din aceasta cauza "grecii i-au dat numele de
Leuke, Alba"

3. A treia ipoteza – o varianta a celei anterioare – sus'ine ca
numele insulei ar proveni de la culoarea (alba) a tarmurilor sale.
Despre "tarmul cel alb" a scris in doua locuri Euripide , iar Rufus
festus Avienus (Descriptio orbis terrae, v. 723) amintea de "Leuce cu
varfurile cele albe" (Leuce cama jugum).
Gregoire Danesco: se numea asa "a cause de la couleur de sa
falaise" (L'Ile des Serpents)

4. A parta ipoteza sustine ca numele insulei ar proveni de la
culoarea alba a nenumaratelor sale pasari.

Pindar (Nemeene, IV. 79) a fsot d eparere ca insula "poarta numele de
Alba, din pricina multimii pasarilor."
Dionysos-Periegetul (Orbis Descriptio, v. 541-548) scria despre o
vestita insula care "se numeste Leuce, fiindca animalele care traiesc
acolo sunt albe."
Priscianus (Periegesis, v. 557-561) a fost de parere ca insula "se
numeste Leuce, fiindca hraneste pe ea multe pasari albe ca zapada".
In plin Ev Mediu (secolul XII) Ioannes Zonaras opina ca "Este numita
Leuce , pentru ca in ea traiesc o multime de pasari albe."

5. Cea de-a cincea si ultima ipoteza, sustine ca numele insulei
ar proveni de la culoarea (alba) a constructiilor ridicate pe insula
in cinstea lui Ahile.

Anton Dumitru, foarte ferm, scria ca insula a fost numita Alba
(Leuke), din cauza templului facut din calcar alb, care se vedea de
la departari."

In judecarea acestei opinii – si a atora similare - nu
trebuie omis faptul ca "Dupa ritul antic, cum spunea Pausanias, toate
templele (…) erau construite din piatra alba.
Descoperirile arheologice din sec. XIX-XX – din marmura si
calcar alb – pledeaza in favoarea celor care au sustinut si sustin
aceasta ipoteza.
In ceea ce ne priveste, o mare credibilitate acordam celei de-
a doua si, mai ales, ultimei dintre ipotezele citate.
La "botezarea" insulei, grecii – primii care au facut acest
lucru! -, nu puteau pleca, in mod cert de la trasaturi sau elemente
care erau commune mai tuturor insulelor intalnite de ei in
peregrinarile pe marile lumii.
Elementul "cheie" a fost - si dupa parerea noastra –
culoarea (imaginea) de ansamblu a insulei, alba, la inchegarea
acestei "imagini" aducandu-si contributia, in proportii variate, atat
culoarea spumei formate de valurile ce loveau tarmul stancos al
insulei, culoarea deschisa a tarmurilor, nenumaratele pasari de
culoare alba (dominante in fauna insulei) si, nu in ultimul rand,
culoarea predominant alba a templului ridicat in insula in cinstea
lui Achille.
Aceste elemente au format in mentalul anticilor o imagine
unitara, pe care ei au desemnat-o dupa culoarea de ansamblu pe care a
oferit-o insula, respectiv alba, de unde mai apoi numele de (insula)
Alba, Leuke, Leuce.
Nu prea departe de insula Leuke-Alba se afla fluviul Ab,
respectiv Nistrul, la varsarea caruia se afla Cetatea Alba, atestata
la 940-965 sub numele de Maurocastro.
Continuatoarea anticei cetati Tyras, cetatea Alba – in tatara
Akerman, Akierman < ak – alb, ierman – cetate, in polona Bielograd,
in slava, Belgrad, in rusa Belgorod, a fost numita de catre
locuitorii primelor colonii grecesti de pe coasta nord-vestica a
MArii Negre, Leucopolis – orasul Insulei Leuce sau Orasul Alb.
Pindar (op. cit.) a fost primul autor antic care a scris
ca "in Pont Achille are o insula"
La Euripide (op. cit.) aceasta insula era "lacasul lui
Achille".
Pliniu cel Batran (Naturalis historia, IV. 27), Pomponius
Mela (op. cit.) si Stefan din Bizant au folosit denumirea de
Achillea, sau alte variante plecand de la numele eroului antic.

A treia grupa de denumiri, a carui vechime documentara certa
o putem cobori pana in sec. al XIV-lea, iar cu probabilitate pana in
sec. al XIII-lea sau chair anterior acestuiua, are la baza numele
unui element dominant al faunei de alta data a insulei – SARPELE.
Ca apartinand, cu probabilitate, secolului al XIII-lea, sunt
mentionate "Atlas Luxoro" si o harta anonima venetiana, in care
insula apare consemnata sub numele de Fidonixi, respective Fedonxi.
Prima atestare documenatra certa a insulei, sub numele de
Fidonixi, dateaza din anul 1311 (in portulanul semnat de Petrus
Vesconte).
Denumirile se sorginete greaca sub care apare consemnata
insula – Fedonxi, Fedunixe, Fidocusi, Fidognisi, Fidony, Fidonis,
Fidonissi, Fidonixi, Ofidonia Ofidonio, Ophidoniss, Phidonissi,
Phidonisi, Phidonixi, Phydonixi – au la baza denumirea veche de
PHIDONISSI, toate avand intelesul de Insula Serpilor.
Intelesul denumirilor grecesti a fost trades in diverse alte
limbi: turca – Ilan Adassi, Ilanada (rusa – Zmenoi (Zmeinyi, Zmeinai) Ostrov (insula + zmij – sarpe), franceza – L'Ile des Serpents, italiana –
Isola dei Serpenti, germana – Schlangen-insel (Die Schlangelinsel)
Aceeasi sorginte o are si denumirea romaneasca "Insula
Serpilor", utilizata official incepand din sec. al XIX-lea (1868).

In fine, cea de-a parta si ultima grupa cuprinde o serie de
denumiri mai putin folosite, din care unele au ramas pana asatzi cu o
etimologie neclarificata.
Dintre denumirile acestei grupe amintim: Selina (care pare mai degraba precursoarea Sulinei de astazi decat a insulei
noastre; Cacearia (probabil Cazaria, Chazaria) – autorul (autorii)
care au utilizat aceasta denumire avand, probabil, in vedere ca
imperiul Khazar (care a atins culmea gloriei in a doua jumatate a
sec. al VIII-lea), a stapanit si "Khazaria Mica" (Crimeea), in sud-
vestul careia se afla situate aceasta insula; Nisi, Rubea si Rubra –
denumiri mai rar folosite, ramase neexplicate etimologic; Faena – cu
intelesul de stralucitoarea, luminoasa; Macaron (Pliniu cel Batran
fiind primul care stabileste identitatea Macaron=Leuke) – la unii
autori, care au folosit forma mai complexa Macaron Nesos (< macaron –
fericit + nesos – insula), ea era "insula fericitilor", legata tot de
cultul lui Achille.

Aici se incheie articolul din cartea Insula Serpilor.

Ca un adaos, daca imi permiteti,, as vrea sa adaug faptul ca termenul
grec Leuke (alb), in forma sa de adjectiv este un atribut al zeitei
HERA si al lui Apollo. Lucru care nu se aminteste in cercetarea d-lui
Padurean. Semizeul Ahile, fiind de origine, din neamul mirmidonilor,
aflati la acea vreme in Bulgaria de azi (Tracia, atunci), din orasul
Ftia, a construit pentru zeita Hera (sub protectia careia se afla) un
altar din piatra alba pe aceasta insula, foarte apropiata de locurile
natale. De aici s-ar putea explica mai inainte de toate de ce insula
s-a numit ALBA. Mai apoi, dupa moarte marelui erou grec, cel mai
iubit erou grec de fapt, grecii au considerat acest templu (sau or fi
ridicat altul nou) ca fiind inchinat lui Achille.
Deci templul e al lui Ahile pentru zei.

Numai bine.
Tudor Georgescu (Soimaru' dupa unii)

Adam Clisi

2007-01-01T11:18:00.001-08:00

Adam Clisi

Semnificatia numelui de Adamclisi este cat se poate de simpla pentru oricecunoscator de turca (chiar sumar). In romaneste este Biserica lui Adam,kilisse in turca insemnand biserica! Locul a fost botezat de populatii delimba turca dar nu este exclus sa fi fost tradus dintr-un topic local(roman sau slav). Este greu de precizat daca provine din turca osmanlie,din tatara sau cumana ori alt idiom turcic! Nu departe se afla localitateaCuzgun (cu denumirea schimbata in Ion Corvin) care inseamna porumbel si inapropiere se afla Pestera Sf.Andrei al carui simbol era un porumbel. Separe ca toata partea asta de Dobroge a pastrat multa vreme o populatielocala consistenta spre deosebire de cea dinspre mare, mai stepica,pustiita de invazii!
Ionel Muntele

Toponimul Cerna

2007-01-01T11:11:00.000-08:00

Asupra numelui de Cerna si asocierii cu Dierna cred ca ar trebui sa fim maiputin diletanti si sa nu cautam neaparat o origine antica. El deriva maisigur din sud-slavul cerno, adica negru. Un argument in plus este faptul caprincipalul sau afluent este Bela Reca, adica Raul Alb, care si-a pastratdenumirea (tradusa probabil din romana de slavi) desi in zona nu traiestepicior de slav fiind cea mai romaneasca parte a Banatului! Deci e vorba deo situatie frecventa in care doua rauri sunt numite dupa aspectul cromatic(unul alb si unul negru).Ciornai este negru in limba rusa (asa se numeste un afluent al Nistrului inBasarabia) in restul tarii toate cernele sunt derivate din sud-slavul cerno(cf. bg. Cerno More, Marea Neagra). Ne place nu ne place asta e situatia.In multe cazuri trebuie sa acceptam insa ca este vorba de o traducere acancelariilor medievale care se stie ca utilizau slavona medio-bulgara. Intimp aceste toponime s-au incetatenit si numele original romanesc a fostuitat. In zona carpatica, mai putin populata pe atunci si mai putin supusapresiunii marilor boierii topicele cromatice s-au pastrat mai bine (NeagraSarului, Neagra Brostenilor, Neagra Bicazului, toate in bazinul BistriteiMoldovenesti sau Negrileasa in bazinul Moldovei, asta numai in partea denord-est a tarii...). In zonele mai joase, depresionare sau colinare s-aupastrat topicele de origine sud-slava : Cerna din Tara hategului, Cerna siCernisoara, afluenti ai Oltetului etc. Nu este nici o rusine sa fi mostenitastfel de topice traduse, asta e istoria si trebuie sa ne obisnuim sa oprivim cu obiectivitate. Sa ne suparam doar atunci cand unii, bazandu-se peastfel de topice conchid ca odata teritoriile din apropiere le-ar fiapartinut (ceea ce fac bulgarii, fara argumente serioase).Cu respectProf.dr. Ionel Muntele

POIANA (LIVADA, STANA) BURLACULUI (Bucegi)

2006-12-08T11:44:00.001-08:00

POIANA (LIVADA, STANA) BURLACULUI

PASAJ EXTRAS DIN BUCURA DUMBRAVA � "CARTEA MUNTILOR"
"Apoi Horoaba iese intr'o vale mai larga (dupa chei, n.n.),
inconjurata de un semicerc falnic de pereti stancosi, care rasar,
argintii, din braul lor

intunecos de brazi. Acolo e stana poreclita a Burlacului."
Tot in acelasi loc se mai afla si locul numit in vechile scrieri
Poiana sau Livada Burlacului (n.n.)

PASAJ EXTRAS DIN 1926, N. URECHEA - CARTEA "VRAJA BUCEGILOR " �
CAPITOLUL: "DE VORBA CU STARETUL IERONIM"
"�venind de la Bolboci, calcam covorul verde din Livada Burlacului
si apoi urmam pitoreasca poteca stramta si bolovanoasa care duce la
gura pesterii Ialomitei."

VALEA PELESULUI (Bucegi)

2006-12-08T11:43:00.001-08:00

VALEA PELESULUI

LEGENDA PELESULUI, POATE CEA MAI VECHE (1882)
BIBLIOGRAFIE: CARMEN SYLVA, CARTEA "POVESTILE PELESULUI", 1882

Pelesul este personificat intr-un voinic cu ochii adanci si albastri,
nascut in adancurile Bucegilor. Pelesul e un limbut, si ii place ca
si altii sa se minuneze de povestirile sale. El i-a soptit reginei
legendele muntilor si vailor din Bucegi, adunate in cartea "Povestile
Pelesului".
"Din Bucegiul, care, vechi de batran ce este a vazut asa de multe,
incat nici mu-i mai vine sa se mire de nimic, se avanta clocotind un
parau de munte atat de salbatic si de navalnic incat parca-n
rasfatarea lui ar voi sa cutriere toata lumea."

PASAJ EXTRAS DIN 1924, GEORGE VALSAN - "REVISTA CULTURA", CLUJ 1924
"Pe valea Teleajenului, la Cheia, a vrut sa-si faca palat Voda Carol.
Dar calul care-i ducea s'a poticnit de o piatra. Si asta e semn rau.
Atunci a umblat pe valea Prahovei si a ales locul din poiana
Pelesului". Asa imi destainuia pe un varf de munte, vantul care ne
bubuia in urechi, un padurar batran din Azuga, aratand cu gesturi
largi, de o parte Clabucetele imbracate in paduri, pana langa
piscuri, iar de alta parte colosala silueta viorie a Bucecilor in
poala carora se resfirau casele albe ale Bustenilor. De sigur insa
altele au fost motivele seriosului Principe care isi cugeta adanc
faptele, iar cand le hotara, le urmarea neclintit pana la realizare."

PASAJ EXTRAS DIN IORGU IORDAN �"TOPONIMIE ROMANEASCA"
Peles � "Aceeasi origine (n.n - ca in cazul toponimelor drivate din ples�
sinonim cu plesuv, Por. Pag 26 � ples = culme plesuva ), (prin intermediul
limbii maghiare), si deci aceeasi semnificatie o are Pelesul, cu diminutiul
Pelisorul."

ZANOAGA si Podul cu Florile (Bucegi) - Toponimie

2006-12-08T11:42:00.000-08:00

PASAJ EXTRAS DIN NESTOR URECHEA � CARTEA "VRAJA BUCEGILOR ", 1926 �
CAPITOLUL: "EXCURSIE LA PESTERA IALOMITEI"

"Ne-am suit pe muntele Zanoaga, care infatiseaza doua originalitati:
partea sa cea mai inalta este incoronata de stanci alcatuind ca o
cetate iar jur imprejur, ca o cingatoare, un platou numit Podul cu
Florile care, dupa cum ne lamureste Ciulica, prin Mai, cand inca n-au
sosit turmele pascatoare, este, prin bogatia florilor sale, o
minunatie din povesti."

Valea Verde (Bucegi)

2006-12-08T11:41:00.000-08:00

PASAJ EXTRAS DIN 1910, "ANUARUL SOCIETATII TURISTILOR ROMANI" �
"ASCENSIUNEA MUNTELUI COSTILE"
"A urca mai sus, crezuram de prisos, caci numai decat ajungeam in
braul cel mare al Costilei, pe care il cunoastem foarte bine, fiind
facut de mai multe ori de noi si de aceea hotararam ca e mult mai
bine si mult mai nimerit sa ne reintoarcem prin Valea Verde, un drum
nou si cu totul necunoscut de noi.
Astfel la orele 12, luaram calea inapoi. Coboram putin prin niste
jnepeni grosi si foarte desi, de care ne acatam in tot timpul
coborasului, luam un brau si de aci trecem pe creasta ce margineste
la stanga Valea Seaca si dincolo de ea, SE AFLA VALEA VERDE, PE CARE
AVEM DE COBORAT.
ACEASTA VALE SE NUMESTE ASA, CACI PE LA INCEPUTUL SAU ESTE ACOPERITA
CU O VERDEATA ABUNDENTA; asa ca noi, care nu o cunosteam credeam ca
acum suntem scapati de orice nevoi, avand a face un scoborisasa de
frumos si placut, dar in curand a urmat deceptiunea noastra.
Ea este o mica vale, asezata in stanga vaiei Malin, de care este
despartita printr-o mica coasta, cam la vre-o 2100 m. inaltime.
Partea cea mai inalta insa a acestei creste poate sa aiba si 2.200 m.
inaltime.
La orele 1 p. m., dupa un mic repaos, incepuram coborisul Vaiei
Verde. La inceput printr'o vagauna, apoi mergem tot in jos pe vale,
dam de dreapta vaiei de o panta verde, luam braul acesta si cu cat
coborim mai mult, cu atata greutatea si pericolele se intetiau, caci
incetand iarba, nu intalnim decat pietre, bolovani si panta era asa
de inclinata, incat mai in tot parcursul vaiei nu ne mai servim de
picioare, decat numai de forma, mainele erau factorul cel mai
important al coborasului; pe cand spatele, pe care il taram pe
lespezile de piatra, era crunt atacat de ascutisul lor. .
La o distanta de 100 m. braul devine extrem de periculos si de greu.
In doua locuri este asa de groaznic, in cat chiar curajul cel mai
mare, ce l'ar putea avea omul incercat, in fata acestui pericol
eminent, cred, ca ar slabi. Ce sa vezi! Un perete drept de piatra, de
cativa metri de inaltime, iar jos o prapastie adanca poate de 60�70
metri. Pe aici trebuia sa trecem, neavand ca sprijin pentru picior
decat niste mici conglomerate de piatra, care, esite putin afara din
bloc, ne serveau a pune piciorul pe ele, iar mainile cu unghiile sa
le infigi acolo unde ai vedea in perete o mica gaurice sau o
pietricica esita afara si sa te tii bine de ele. Era ceva teribil,
ingrozitor! Iti vedeai moartea cu ochii, caci o mica gresala, o
punere de picior rau peste aceste petricele si mormantul adanc de jos
te-ar inghiti pe data." Apoi drumetii ajung in Poiana Malinului.

VALEA CAZANULUI (Clabucetele Predealului)

2006-12-08T11:40:00.000-08:00

VALEA CAZANULUI

PASAJ EXTRAS DIN "AL TREILEA ANUAR AL BUCEGILOR"� 1928, AUTOR IORDAN
I. TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL. .

"se varsa in Valea Bradetului care la randul ei se varsa in valea
Rasnoavei. Acest toponim este de data relativ recenta "de cand pe
aici a existat o cale ferata ingusta, ale carei urme se observa si
astazi destul de bine; ea a servit la exploatarea padurei intre anii
1885�1890" -

VALEA RASNOAVEI

2006-12-08T11:37:00.001-08:00

VALEA RASNOAVEI

PASAJE EXTRASE din "AL TREILEA ANUAR AL BUCEGILOR"� 1928, AUTOR
IORDAN I. TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL. .

"Pornind dela Predeal catre Sud ca sa ajungem la poalele Bucecilor,
o luam spre W. dela gura Rasnoavei, din dreptul manastirei Predeal,
urmand valea larga a Rasnoavei �, corect Rajnoavei, � numire de
origina slava (G. Giuglea ; Etimologii in "Daco-Romania", buletinul
Muzeului limbei romane dela Universitatea din Cluj. 1924. Cluj. pag.
771, N.A.), care inseamna "valea morii"."

"Celelalte vai mai mici ca: valea Tiganului, valea Bradetului, cari
dau in Rajnoava, ca si valea Cazanului si valea Vagonului cari vin si
dau in valea Bradetului dinspre S-Est, sunt de data mult mai recenta.
Ele nu au nici vechimea de 50 ani, de cand pe aici a existat o cale
ferata ingusta, ale carei urme se observa si astazi destul de bine;
ea a servit la exploatarea padurei intre anii 1885�1890."

Tulcea - repere toponimice

2006-12-08T11:36:00.001-08:00

Intrebare (toponimie jud. Tulcea)

Cu toponimia localitatilor din jud.Tulcea e o mare problema! Majoritatea
aveau nume turcesti pana pe la 1930 dar ulterior au fost "romanizate".
Incat depinde la ce nume va referiti. Nu e greu sa-ti dai seama ce inseamna
Mihail Kogalniceanu, I.C.Bratianu, C.A.Rosetti, Dorobantzu, Horia, Closzka
si alte nazdravanii toponimice de aceeasi factura. E mai greu cu alde
Sarinasuf (pamant galben), Coimpunar (Fantana Oilor, unul din rarele
toponime pentru care s-a preferat traducerea in romaneste), Mahmudia,
Azaclau si altele. In voluminoasa monografie a Dobrogei coordonata de
C.Bratescu in 1928 sunt destule indicatii asupra acestui aspect. O lucrare
ampla care sa trateze modul in care s-au succedat stratele toponimice in
Dobrogea inca nu exista!

VARFUL CU DOR, VANTURISUL

2006-12-08T11:35:00.001-08:00

VARFUL CU DOR, VANTURISUL

PASAJ EXTRAS DIN 1926 - NESTOR URECHEA � CARTEA "VRAJA BUCEGILOR " �
CAPITOLUL: "PRIVELISTEA BUCEGILOR"
"Minunatul lantse sfarseste la Coltii infricosatori ai Varfului cu
Dor si ai Vanturisului, cea din urma expresie a neinfrantei
salbasticii a acestor Bucegi, care si-au luat asupra-le rolul de
mijlocitori intre cer si pamant."

PASAJ EXTRAS DIN BUCURA DUMBRAVA, "CARTEA MUNTILOR "
De pe culmea Varfului-cu-Dor se vede, spre miazanoapte, intinderea
lata a podurilor, caracteristica pentru Bucegi, pana la celalalt
capat al masivului; se mai vede ca masivul este un fel de elipsa de
creste imprejurul vaei Ialomitei, care, incepand de dedesubtul
varfului Omului, coboara prin mijlocul elipsei. Iar in spre miaza-zi,
blajinul si primitorul Varful-cu-Dor se prabuseste intr'un zid
stancos, brazdat de minunate brane de brazi. Cu toata hoinareala mea
de ani indelungati, nu cunosteam decat partea superioara a acestor
brane, � atat de bogati sunt Bucegii in frumuseti tainice � m'am
luminat acum printr'un studiu datorit Domnului Mihai Haret despre
Coltii lui Barbes, vechiul nume al Varfului-cu-Dor. Afland din acest
studiu despre un brau din codru care trece pe langa un zid neted de
stanca impodobit cu o edera seculara, si care duc apoi la
Vanturatoare mare intre Varful-cu-Dor si vecinul sau mai mic
Vanturisul, m'arn repezit acolo, luand drept calauza pe tanarul care
ciobanise pe aceste coaste, si am gasit raiul haiducilor, asa cum il
descrie Mihai Haret. Caci Coltii lui Barbeserau tainita lor in
Bucegi! N'am stiut asta, cand am scris cartea "Haiducul", si am
asezat ascunzatoarea lor pe o coama a Tatarului, inspre Transilvania.

Omu

2006-12-08T11:34:00.000-08:00

PASAJ EXTRAS DIN 1882, CARMEN SYLVA - CARTEA "POVESTILE PELESULUI"
"Un munte, care se numeste Omul! Este oare muntele atat de mic, sau
fost-au omul atat de mare de s-a numit muntele dupa dansul? Ce a fost
oare omul acela? Fost-a el un erou mare, care s-a batut in batalie?
Fost-a el un pustnic, care traia in locuri salbatice? Fost-a el un
hotmare al carui nume nimeni nu indraznea sa-l pronunte? Fost-a el un
imparat, de care se cutremurau imparatiile? OMUL! IATA-I ISTORIA." �
urmeaza povestea, fara legatura directa cu locurile, care poate
ficitita in aceeasi carte � CARTEA "POVESTILE PELESULUI".

PASAJ EXTRAS DIN BUCURA DUMBRAVA � "CARTEA MUNTILOR "
Mandrul sir al Bucegilor se ispraveste la miazanoapte cu Omul, Omul
cel nevazut decat de pe anumite puncte de pe poduri, nevazut,
pentruca varful lui lat este centrul unei stele, alcatuita din sase
munti convergenti.

BUCOVINA

2006-12-08T11:33:00.001-08:00

Istoria cuvintelor: BUCOVINA

de George Brancus
sursa: http://www.icr.ro/curierulromanesc/?
module=displaystory&story_id=644&edition_id=5&format=html

In romana, ca si in alte limbi, sunt numeroase nume de locuri redate
prin termeni care denumesc arbori si pomi fructiferi. Iata cateva
exemple: Anina, Aninoasa, Artari, Brazi, Bradet, Bungetul,
Bungetoaia, Carpenisi, Corni, Cornet, Frasinul, Frasinis, Gorunul,
Gornet, Marul, Meresti, Mestecanis, Mesteceni, Nucet, Peri, Plopi,
Salcia etc. La acestea se adauga multe alte derivate, precum si
echivalente create pe baza radicalelor din limbi vecine. In randul
acestora din urma se inscrie si Bucovina, numele vechiului teritoriu
romanesc din Moldova de nord, care provine de la un radical slav buk,
insemnand "fag". Derivatul colectiv bukov e sinonim cu "faget";
bukovina "padure de fagi, faget" e cunoscut in diferite limbi slave
de nord si de est. Bineinteles ca in cazul romanei avem de-a face cu
o traducere a unui derivat autohton Faget, foarte frecvent in
toponimia noastra. Larg raspandite pe tot cuprinsul tarii sunt si
celelalte corespondente de origine slava: Bucovul, Bucova, Bucovat,
Bucoveni, Buceava, Bucovna, Bucoviciov etc. (vezi Iorgu Iordan,
Toponimia romaneasca, Bucuresti, 1963, p. 66-67). Un nume comun buc,
cu intelesul "fag", nu exista in romana, ceea ce inseamna ca toate
aceste denumiri topice sunt, la origine, foarte probabil, traduceri
ale cuvantului fag (din lat. Fagus) si, mai ales, faget (cu un sufix
colectiv latinesc). Asadar, Bucovina va fi fost numita, initial,
Faget, ori Tara de fagi, nume intrebuintate, popular, si astazi.

Aceasta provincie a apartinut Moldovei inca din secolul al XIV-lea.
Mai mult chiar, unii istorici, ca de exemplu, Gheorghe Bratianu
(Traditia istorica despre intemeierea statelor romanesti, Bucuresti,
1980, p. 179 s.u.), cred ca in Moldova de Sus (asa numea D. Cantemir
Bucovina) va fi existat un voievodat "valah" independent inca de la
jumatatea secolului al XIII-lea, deci inainte de descalecatul propriu-
zis al Moldovei.

Acest vechi tinut romanesc are o istorie plina de zbucium.

In 1775, "dulcea" Bucovina, cu vechile ei manastiri si cu mormantul
de la Putna al marelui Stefan, a fost "rapita" de austrieci, care au
stapanit-o pana tarziu, in 1918, cand a revenit Romaniei reintregite.
Dar jumatatea de nord a provinciei noastre a fost apoi anexata la
Uniunea Sovietica (mai exact, la Ucraina) in 1940. Un destin dureros
al frumoasei noastre Bucovine! In 1777, a fost ucis miseleste domnul
Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, pentru ca a protestat fata de
raportul austriac. Dar astazi?!

In secolul al XIX-lea, Bucovina devine locul de refugiu al
revolutionarilor moldoveni. In casa familiei de carturari Hurmuzaki
din Cernauti se intalnesc, in vara lui 1848, Al. I. Cuza, Costache
Negri, Vasile Alecsandri, Al, Russo s.a., care pun bazele unui
comitet revolutionar si editeaza gazeta Bucovina. Kogalniceanu
publica atunci Dorintele partidei nationale, programul in 36 de
puncte al tineretului revolutionar din Moldova, prin care se cerea,
ca scop de maxima importanta, unirea Moldovei cu Muntenia.

In 1860 ia fiinta, la initiativa lui Aron Pumnul, profesorul lui
Eminescu, Societatea pentru literatura si cultura romana in Bucovina,
care tipareste reviste, ziare, brosuri, carti. Cativa studenti, intre
care si Ciprian Porumbescu, intemeiaza societatea "Arboroasa". Un
nationalism fierbinte anima pe carturarii bucovineni in tot sfarsitul
de secol. In acest spirit are loc si organizarea memorabilei serbari
de la Putna, din 1871, prilejuita de implinirea a patru sute de ani
de la ridicarea manastirii. La mormantul lui Stefan s-au adunat
atunci tineri carturari (Printre care si M. Eminescu) din toate
tinuturile romanesti. Sa adaugam ca in 1875 se intemeiaza
Universitatea germana din Cernauti, care avea si o catedra de limba
si literatura romana, al carei prim titular a fost Ion al lui
Gheorghe Sbierea. Tarziu, in 1906, era numit profesor al acestei
universitati marele filolog Sextil Puscariu.

Incheiem aceste randuri cu inflacaratele versuri ale poetului Andrei
Barseanu: "Pe-al nostru steag e scris unire,/Unire-n cuget si-n
simtiri/Si sub mareata lui umbrire/Vom infrunta orice loviri",
insotite mereu de acordurile inaltatoarei melodii a lui Ciprian
Porumbescu.

Re: [n_l] Istoria cuvintelor: BUCOVINA (de George Brancus)

Numele Bucovinei deriva intr-adevar din sl.com. buk si are sensul de padure
de fagi. In documentele medievale din Moldova apar foarte multe mentiuni
ale unor bucovine, pe intreg cuprinsul Moldovei, in special in zonele de
podis mai inalte, care mai pastreaza si azi codri de fag (Dealu Mare la
vest de Harlau, Coasta Iasilor, vestul Colinelor Tutovei, Podisul
Hotinului, unel culmi din Podisul Sucevei. Partea de nord a Moldovei,
decupata de Habsburgi la 1775 nu s-a numit niciodata Bucovina inainte de
aceasta data. Transformarea unui toponim care desemna exclusiv formatiuni
vegetale (mai erau si altele in Moldova medievala, de ex. Carpinis) in
regionim a fost optiunea autoritatilor austriece care au vrut sa elimine
orice amintire a Moldovei (initial i-au spus Moldova austriaca, vezi
I.Nistor etc.). Asa-zisa tara a fagilor este mai degraba o tara a brazilor
in realitate, pentru ca bucovinele medievale fusesera defrisate treptat,
din ele ramanand doar cativa codri (ai Dragomirnei, ai Cosminului, ai
Burdaului sau ai Tzetzinei). Multi nu vor sa inteleaga, chiar la noi, ca
inainte de 1775 acest teritoriu nu avea absolut nici o particularitate care
sa-i asigure un nume aparte. Dimpotriva, austriecii nu au facut decat sa
decupeze cea mai mare parte a tinutului Cernautilor si jumatate din cel al
Sucevei, parti componente ale Tarii de Sus care, in realitatea
administrativa a epocii, nu desemna Moldova de nord cum am cred ci Moldova
de sub munte, din bazinul Trotusului pana in zona Hotinului. Restul
tinuturilor formau Tara de Jos, adica mai joasa (colinara sau de campie), o
a treia parte fiind Basarabia, adica regiunea de la Gurile Dunarii si
Nistrului (vezi Cantemir). A face distinctie intre Moldova si Bucovina este
asadar imposibil, cea din urma fiind subsumata celei dintai. Despre o
istorie a Bucovinei nu se poate vorbi decat intre 1775-1918, inainte si
dupa aceasta se confunda dupa caz, cu cea a Moldovei medievale sau cu a
Romaniei Mari.
I.Muntele , Iasi,

VALEA CERBULUI

2006-12-08T11:32:00.003-08:00

VALEA CERBULUI

PASAJ EXTRAS DIN 1882, CARMEN SYLVA - CARTEA "POVESTILE PELESULUI"

"Intre Omul si Caraimanul se deschide, ca jumatatea unui cerc, o vale
larga, careia-i zic Valea Cerbului, desi cerbii de mult nu mai sunt.
E insa aici un alt lucru, si acesta dainuieste o data cu lumea: cat e
de lung muntele, zaresti razimandu-se de el un intreg sir de uriasi
de piatra cu invederate fete si maini, oarecum ca si niste cioplite
chipuri de zei egipteni."

PASAJE EXTRASE din NESTOR URECHEA � CARTEA "VRAJA BUCEGILOR ", 1926
Iata cum descrie Urechea ca arata Valea Cerbului, in anii 1885

"In Valea Cebului nici urma de case; cerbii, pieriti, de buna seama,
cu multe zeci de ani inainte, nu tulburau linistea acestei poetice
vai, dar, neindoios ca se adapau, fara temere, la izvoarele din
Poiana cu Anini, din Poiana Staneica si din Poiana cu Brebenei, multe
caprioare sprintene, cu iezii lor dragalasi." (Capitolul: Cuvant
inainte )

"Si prin Valea Cerbului, treceam de Poiana Staneica si Poiana cu
Brebenei; apoi, urcandu-ne pe Plaiul Fanului ai Muncelului, ajungeam
in Poiana Costilei, de unde, haidea-haidea, pe cararuia inca
inzapezita pe alocuri, ne pomeniam la Numaratoarea Oilor [�], acolo
unde trebuie sa te strecori intr-o sramtoare intortocheata,
marginita de stanci, loc minunat pentru numaratoarea oilor, socoteala
ce faceam, pazind mai sus la esire. Si daca dadeam de Stanca Parlita,
care infatiseaza un fel de firida adanca, acolo ne era popasul cateva
zile. Apoiu, cu tot tarhatul, la deal, la deal, si alt popas la
obarsia vaii Cerbului, sub Coroana" (Capitolul: Mos Ciulica Graieste )

"Mai incoace de asa numita Stanca Parlita, sub care ciobanii isi fac
culcusul in cele dintai zile ale scosirei cu turmele in Valea
Cerbului, ne-am urcat pe clinul dosnic al Costiei�" (Capitolul: Radu
Plaiesiul ia parte la luptele de pe Valea Prahovei)

"�intr-un loc, la poalele Dihamului, la confluenta apei Morarului si
apei Vaii Cerbului, o cruce inalta peste o piramida de bolovani, cu
inscriptia:"Dulce et decorum pro Patria mori", acoperind sute de
trupuri de ostasi romani" (Capitolul: Radu Plaiesiul ia parte la
luptele de pe Valea Prahovei )

1926, N. URECHEA - Este pomenita stana din Valea Cerbului, de sub
Omul inca de la inceputul secolului, de mai multe ori in cartea
CARTEA "VRAJA BUCEGILOR " (n.n.)

poteca TACHE IONESCU din Bucegi

2006-12-08T11:32:00.001-08:00

poteca TACHE IONESCU din Bucegi

PASAJE EXTRASE DIN "ANUARUL SOCIETATII TURISTILOR ROMANI", 1910,
ARTICOLUL "ASCENSIUNEA MUNTELUI COSTILE"
"Se numeste �Poteca Take Ionescu�, pentru ca a fost facuta cu
cheltuiala D-lui Take Ionescu, fost ministru, si asupra careia voiu
reveni cu o alta ocaziune."

"De la Capatana Porcului, de langa pichet, drumul se bifurca: o mica
potecuta, numita �Poteca Take Ionescu�, ocoleste muntele Bucsoiul,
formand braul lui in toata intinderea sa, trece frontiera in
Transilvania si se termina la cabana din Malaesti, unde se uneste cu
drumul unguresc in sus spre Omul, iar in jos spre satul Rasnov."

PASAJE EXTRASE DIN, NESTOR URECHEA � CARTEA "VRAJA BUCEGILOR ", 1926

"Trecem de el (Pichetul Rosu n.n.) si dam in poteca Tache Ionescu
(construita pe spezele marelui om se Stat, iubitor al muntilor
nostri)" (CAPITOLUL: EXCURSIE IN VALEA MALAIESTILOR SI LA OMU)

"Poteca depe Diham-Bucsoi ducand la casa de adapost Malaesti, purta
numele de Take Ionescu-Weg, fiindca contribuise baneste la
constructia ei" (capitolul: Premergatorii)

PREDEAL

2006-12-08T11:31:00.002-08:00

PREDEAL

PASAJE EXTRASE DIN GEORGE LAHOVARI - LUCRAREA "MARELE DICTIONAR
GEOGRAFIC AL ROMANIEI" , 1898

"In timpurile vechi com Predealul s-a numit Podul Neagului si se
intindea de la Predeal pana la Posada, coprinzand toate satele, care
formeaza actualmente comuna Predealul, apoi teritorul comunei Sinaia
cu catunul Izvorul, precum si Posada si Podul Neagului. Pe atunci
resedinta comunei era la Busteni. La 1864, catunele Posada si Podul
Neagului s-au alipit la Comarnic, si la 1874, catunele Predealul,
Azuga, Busteni si Poiana Tapului s-au dezlipit de Sinaia, formand
comuna Predealul, cu resedinta in catunul Predeal, si mai in urma la
Azuga, unde e si azi."

"Pe la 1852 Predealul devine un punct interesant prin faptul ca vama
Tarei a fost mutata de la Breaza in aceasta localitate, adapostind
vara sute de vizitatori."

"Numirea de Predeal, dupa unii se datoreste cuvantului latinesc
Pr�d�al, care insemneaza mosie, facand parte dintr-un domeniu; iar
dupa altii, aceasta denumire o datoreste cuvantului romanesc "Pe-
deal", ori "Pre-deal"".

"Cea dintai casa (din Predeal, n.n.), se spune, a fost construita de
ciobanul Moise Zangura la 1830; mai tarziu s-a construit hanul lui
Buja (langa cazarma de astazi); iar o data cu constructia soselei
nationale Ploiesti-Predeal, la 1846, si cu mutarea vamei de la Breaza
la Predeal, in 1852, sub guvernarea printului Alexandru Ghica, prin
initiativa arendasului de pe atunci al vamilor, raposatul Lascar
Calenderul, s-a infiintat aici mai multe hanuri si barace ce serveau
de adapost chirigiilor si marfurilor ce intrau si ieseau din Tara
prin acest punct. Dar cu stabilirea calei ferate, toate aceste barace
si colibe taranesti ale unui sat improvizat inslesnind contrabandele
cele mai indraznete au disparut, una cate una, pentru a lasa locul la
constructiuni moderne, publice si private, unele mai palacute decat
altele."

"Daca zapada cade din Octombrie, atunci pe la jumatatea lui Noembre
se topeste si timpul frumos din a doua jumatate a lui Noembre se
numeste de taranii din localitate "Vara Babelor""

Pasul Predeal se mai numea si pasul T�m�s (George Lahovari, 1898).

CLABUCETUL BAIULUI

2006-12-08T11:31:00.001-08:00

CLABUCETUL BAIULUI

PASAJ EXTRAS DIN - "AL TREILEA ANUAR AL BUCEGILOR"� 1928, AUTOR
IORDAN I. TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL. .

" Si in legatura cu aceasta transformare verbala a numelor de munti,
amintim ca insasi termenul de Clabucet, dat muntilor in chip generic,
este in forma lui corecta, Clabucel (A. de Cihag). Cat priveste
Clabucetul Baiului, el nu poate avea decat sensul de Clabucetul ce se
leaga cu Baiul, asa cum este si de fapt."

POIANA COSTILEI (Muntii Bucegi) - marturii vechi

2006-12-08T11:30:00.002-08:00

PASAJE EXTRASE DIN "ANUARUL SOCIETATII TURISTILOR ROMANI", 1910
ARTICOLUL "ASCENSIUNEA MUNTELUI COSTILE"
"In aceasta livada (din Poiana Costilei), spre marginea ei, se afla
instalata o stana a bunului nostru prieten Zarnescu, un roman
neaosdin Transilvania."

"Ca sa urci din Busteni la Poiana Costilei sunt trei drumuri. Unul pe
care l'am urcat noi prin padurea numita a lui Manuc Bey, putin mai
greoiu si nu tocmai placut, al doilea, mult mai agreabil, mai usor,
dar ceva mai lung, se face inaintand ceva mai mult pe vale; se
urmeaza cursul apei pana cand se ajunge in Poiana Vaei Cerbului si de
aci in aceea a Costilei, iar al treilea se ia din Busteni, strada
Vaiei Cerbului, se trece in padure printr'o poteca, se lasa in
stanga, aceea care conduce la Valea Alba, se apuca spre dreapta, se
urca si se coboara doua dealuri si vai adanci si peste o ora si ceva,
se ajunge la poiana. Prin acest din urma drum nu se poate merge decat
pe jos, caii neputand trece prin cele doua vai, fiind poteca astupata
cu copaci trantiti si bolovani colosali. S'ar putea face aci, cu
putina bunavointa, un drum mai practicabil, cel putin pentru
numerosii excursionisti."

"Ma mir, cum nimeni, pana acum, nu a luat initiativa de a construi
aci vreo casuta de adapost, vreun pavilion, unde sa se infiinteze un
mic restaurant, prevazut cu cele necesare pentru inlesnirea
numerosilor excursionisti si vizitatori, cari zilnic se intalnesc pe
aci si mai cu seama ca aci este locul de popas, asa ca s'ar putea
realiza un bun castig pentru infiintatorii unui asemenea mic bufet."

PESTERA SI SCHITUL IALOMITEI

2006-12-08T11:30:00.001-08:00

PESTERA SI SCHITUL IALOMITEI

Nota: corect se numeste Ialomitei, si nu Ialomicioarei cum am mai
auzit (n.n.).

PASAJ EXTRAS DIN 1882, CARMEN SYLVA - CARTEA "POVESTILE PELESULUI"-
Pestera Ialomitei � "Urcand trecatoarea dintre Varful cu Dor si
Furnica inspre cealalta parte a Bucegiului, coboram la Izvoarele
Ialomitei, dintre care unul se iveste intr-o uriasa pestera cu
stalactite. La gura pesterii se afla o mica manastire, asezata acolo
inca din timpurile vechi stravechi; se zice ca pestera nu are fund si
ca un om, intrat odinioara mai adanc in ea, nu s-a mai intors la
lumina zilei nici pana in ziua de astazi."

PASAJ EXTRAS DIN 1898, GEORGE LAHOVARI - LUCRAREA "MARELE DICTIONAR
GEOGRAFIC AL ROMANIEI" -
"Pestera � schit, numit si Izvorul Ialomitei, sau pestera Obarsiei.
Acest schit are hramul S-tii Apostoli Petre si Pavel si s-a zidit
intr-o pestera ascunsa, pe la 1810, de catre Ion Baltac si Serb.
Calatorii nu pot merge la acest schit decat numai calari, de la
Moroieni, sau Pietrosita si de la Sinaia. In pestera sau grota de
langa acest schit, legenda spune ca s-ar fi ascuns de mai multe ori
dacii, in timpul razboaielor cu romanii."

PASAJ EXTRAS DIN 1911, MIHAIL SADOVEANU - ZIARUL "BUCEGII DIN
BUSTENI", 1 DECEMBRIE 1911, "ARTICOLUL PESTERA IALOMICIOAREI"
"Locuinta aceasta intunecata (pestera, n.n.) a adapostit pe cei
dintai oameni, stramosii nostrii goi, saraci si necajiti; prn ea au
trecut randuri, randuri, pribegii neamurilor barbare: au facut in
umbra ei focuri si au poposit pe cei sintai pribegi romani, si mai pe
urma pe cei dintai fugari in lupta cu legile si cu societatea. Si
poate nu de multa vreme schivnici crestini langa manastrioara din
gura pesterii au luat locul preotilor pagani, care aprindeau focuri
si ardeau jertfe pe altare."

PASAJ EXTRAS DIN 1926, N. URECHEA � CARTEA "VRAJA
BUCEGILOR ", "CAPITOLUL: DE VORBA CU STARETUL IERONIM"
Urechea povesteste si o excursie la schitul pestera, din anul 1913,
24 iulie. Interesant pentru cine doreste sa stie cum arata schitul pe
vremea aceea si cum era viata aspra de la schit. In acest capitol
autorul face multe referiri cu privire la vandalii care cutreierau
chiar si pe vremea aceea Bucegii.

COSTILA

2006-12-08T11:28:00.002-08:00

COSTILA

PASAJ EXTRAS DIN 1898, GEORGE LAHOVARI, "MARELE DICTIONAR GEORGRAFIC
AL ROMANIEI"

"Costila a apartinut in vechime familiei Dudescilor. La anul 1804 a
trecut in posesiunea unui locuitor, Baltaretu. Acest munte se
stapaneste azi de M.S. Regele Carol I, si a fost cumparat in Maiu
1893 de la Manuk Bei, pe pretul de 850.000 lei"

PASAJE EXTRASE DIN NESTOR URECHEA � CARTEA "VRAJA BUCEGILOR ", 1926

"Iata, tot pe Costila, niste clipe repezi inierbate
numite "galbinari" (circurile Vaii Albe, n.n.), dupa culoarea roscata-
galbuie a ierbei spre toamna; deasupra galbinarilor se ridica un zid
ametitor (peretele Vaii Albe, n.n.), cu totul drept, si, langa el,
Blidul Uriasilor, a carui curba este formata de un zid uriasincovoait
in semi-cerc." (capitolul: "Privelistea Bucegilor")

"stau si privesc la zidul fantastic al Costilei, iluminat de
coloratii extraordinare, cand se sparg de dansul obuzele nemtilor,
cari produc si ecouri nemaipomenite prin ploaia de bolovani ce
provoaca" � marturie din primul razboi mondial a doctorului Petre
Gold Haret. (capitolul: "Premergatorii")

"Pe Costila ei zaresc acel profil roman indreptat spre cer,
desemnat de creasta, profilul imparatului Traian." - de unde priveau?
(capitolul: "Privelistea Bucegilor")

"La marginea dinspre miazanoapte a Costilei un stei isi repede spre
bolta albastra sageata-i bontita; este Santinela, care aprig
strajuieste spintecatura cea mare a Cerbului, care duce la varful cel
mai inalt al Bucegilor, la Omul." (capitolul: "Privelistea Bucegilor")

PASAJ EXTRAS DIN 1927, MIHAI HARET � ARTICOLUL "IN VARFUL COSTILELOR
PRIN ABRUPTUL PRAHOVEAN". "AL DOILEA ANUAR AL BUCEGILOR", 1927, SINAIA

Mihai Haret reda o excursie pe muntele Costila, facuta de catre
mosNicolae Bogdan, Mihai Haret si fratele acestuia Petrica Gold-Haret
si Nicolae Jilipeanu in data de 2 octombrie 1915. Itinerariul incepe
cu Valceaua Poienitei pana in dreptul Sentinelei, apoi malul drept
al vaii Malinului, Hornul Mic de la Scara si valea Coltilor, firul
vaii Malinului, Poiana Malinului, valea Verde, urmeaza apoi Brana
Caprelor, lasand in stanga Valcelul Prapadit, apoi urmeaza potecuta
care ocoleste orizontal fundul Vaii Seci, apoi din nou Brana Caprelor
pana la sfarsitul ei. Urmeaza o coborare in fundul Vaii Seci si o
catarare pe versantul stang. Dupa patru sute de metrii ajung la
Stancile Lustruite, "care formeaza malul stang al vaii". Apoi drumul
tine tot stanga vaii seci, dupa care coboara in valea Seaca si
urmeaza firul, apoi Creasta Viilor senzatii, apoi Valea Tapului,
Brana cu Jnepeni. Dupa un popas pe Brana cu Jnepeni urmeaza tot firul
Vaii Tapului, brana Mare a Costilei, si obarsiile Vaii Malinului pana-
n varful Costilei.

In acest aricol apar referiri interesante la urmatoarele toponime:
- Valceaua Poienitei � "�nu ne-am oprit nici cinci minute (in
Poaina Costilei, n.n.), ci pornind-o la deal, am inceput urcusul
vagaunei vecine pe dreapta cu valea Malinilor, si caruia MosJilipeanu
ii zicea Valceaua Poienitei"
- Sentinela � "�ajungem pe creasta malului stang al Valcelei
Poienitei, pe la 1650m, cam in dreptul capatanei de piatra numita
Sentinela (1753m)."

- Creasta Viilor Senzatii - a fost descoperita, denumita si
parcursa in premiera in aceasta excursie (2 octombrie 1915)

- Stancile Lustruite � pe versantul stang al Vaii Seci, in
amonte de Brana Caprelor.

Siret

2006-12-08T11:28:00.001-08:00

Originea numelui Siret

Asupra hidronimului Siret, o opinie interesanta si atractiva o are
cunoscutul medievist Stelian Brezeanu. Din cercetarile domnie sale, in
documentele bizantine, prima atestare sub forma Saret apare in sec. VIII si
domnia sa crede ca nu este altceva decat S�rat, adica raul s�rat. Si azim
popular, in Moldova de Jos (unde sunt nascut, pe malul acestui rau) i se
spune S�rete sau accentuat S�retele. Dintre toate explicatiile de pana acum
cea a dlui Brezeanu mi se pare a fi mai pertinenta si corespunde faptului
ca in cursul inferior acest rau este mai mineralizat in saruri de sodiu,
dat fiind ca Trotusul, Putna, Ramnicul si Buzaul, afluentii sai strabat
saliferul neogen subcarpatic (surprinde de altfel multimea toponimelor din
aceste bazine care trimite la caracterul sarat al locului sau apelor :
Slanicul de Tg Ocna, Slanicul de Buzau, Rm Sarat, Valea Sarii, Sarulesti etc.
Numele antic de Hieratos sau Tarantos nu pare a fi decat o deformare a
celui autohton cu semnificatia de rau sarat. Se intelege ca "pretentiile"
maghiare asupra acestui toponim sunt ridicole (adica ar veni de la seretem,
"placut", "iubit", ca asa li s+ar fi parut ungurilor cand au poposit in
Atelkuz (tinutul celor cinci rauri, dintre care Siretul e cel mai vestic)

Numai de bine tuturor

Ionel Muntele

Bucegi

2006-12-08T11:26:00.002-08:00

PASAJ EXTRAS DIN LUCRAREA "MARELE DICTIONAR GEOGRAFIC AL ROMANIEI",
GEORGE LAHOVARI, 1898:
despre toponimul Bucegi - "Priviti din Valea Ialomitei, Bucegii se
vad patati pe langa coastele de langa muchie de o multime de tufise
de jnepi. Poporul numeste huciu, huceag si buceag, un padurisdes si
jos, prin care nu se poate strabate decat cu greu. Cu putinta e ca
cuvantul de Buceag, luat la plural, sa fi dat nastere vorbei ce
serveste sa denumeasca toata seria de inaltimi, ce se infatiseaza
privirei, acoperita cu jnepi."

PASAJ EXTRAS DIN LUCRAREA LUI IORGU IORDAN - "TOPONIMIA ROMANEASCA",
1931, CARE IL CITEAZA PE T. POUCIC CU UN PASAJ DIN LUCRAREA ACESTUIA:
LEXICONUL TERMENILOR ENTOPICI DIN LIMBA ROMANA, 1931, PAGINILE 21:
Bugeacul - (nume de localitati in Constanta, Ialomita, Teleorman) +
Bugeac + "Tara pustie, lipsita de paduri si apa, plina de cai adanci
si dealuri", "Buruieni mari; camp cu ierbarie mare; capita mare"

PASAJ EXTRAS DIN LUCRAREA "TOPONIMIA ROMANEASCA", AUTOR IORGU IORDAN:
"In Dacor. VII ( Revista Dacoromania I urm., Cluj-sibiu, 1921, urm),
pag 114 - 115 se spune ca tema n. top. Buceci (Bucegi) este identica
cu a antroponimicului Bucsa, format de la Bucur, iar in Rev. Cr.
(Revista Critica I urm., Iasi, 1927) XIII3, p. 150 - 151, ca numirea
ar fi o varianra alui Bugeac "un complex de mai multi muschi care
formeaza un covor verde si moale.""

ata ce spunea si Sextil Puscariu despre Bucegi:

"Tot asa e Bucsa, nume de botez �n Tohanul Nou si, �mpreuna cu
Bucsoiu, nume de munti �n Buceci. Ele deriva de la un hipocoristic
Buc sau Bucea, care presupun ca e o scurtare a foarte frecventului
(pe la Bran) nume Bucur. Un derivat al acestora e �nsusi numele
Buceciului, format cu acelasi sufix ca numele comunelor Maneci,
dincolo de trecatoarea Santului, si Moeciu, �n Bran."

(Sextil Puscariu, "Brasovul de altadata", Editura Dacia din Cluj in
1977.)

Buces si Buces-Vulcan

2006-12-08T11:26:00.001-08:00

Seria din care face parte Bucesh este extrem de productiva in
Romania si merita discutii, fie ca deriva de la caz la caz din slavonul buk
(fag), sau din autohtonele buc (regionalism pentru caltzii dce raman dupa
melitzatul inului sau canepei) ori buca (buci la plural) cu un sens mai
ludic. Sunt atatea derivate ca te coplesesc (Bucovat, Buceava, Bucin
,Buchin, Bucosnita, Bucsoaia, Bucova, Bucinisu, Bucesti, Buciulesti etc.).
Deci, curaj...
Bineinteles ca imi este cunoscut Bucesul, am si cateva poze facute acum
cativa ani cand am fost printr-un periplu in zona Bradului...
Numai de bine

I.Muntele

Hotar

2006-12-08T11:24:00.000-08:00

autor: I.Muntele

De acord asupra termenului hotar care si in roman si in maghiara are
acelasi sens, cu aceleasi derivate. Problema este cine de la cine la
imprumutat. Vecinii nostri isi atribuie paternitatea facand apel la un
vocabular comun cu alte populatii fino-ugrice. In acest caz paternitatea nu
este la fel de evidenta ca pentru "oras", derivat, vrem nu vrem din
maghiarul varos.
I.Muntele

Hauas(sh )

2006-12-08T11:23:00.000-08:00

toponimul Hauash - in atentia domnului Mititeanu
autor: Ionel Muntele

Aveti foarte multa dreptate domnule Mititeanu, daca ne gandim la
numeroasele greseli etimologice ale unui mare lingvist de altfel cum a fost
Iorgu Iordan. De ex. pentru dumnealui toponimul H�uash intalnit in Carpati
ar veniu din grecescul haos desi nu tebuie sa stii prea multa maghiara ca
sa+ti dai seama ca vine direct din maghiarul Havas care inseamna inzapezit.
La urma urmei nimeni nu e profet in tara lui

Putna

2006-12-08T11:22:00.002-08:00

Autor: Ionel Muntele

Putna este un toponim de origine paleoslava, intrat de
timpuriu in uzanta locuitorilor din partea de nord-est a tarii. Etimonul de
baza este "put" care si astazi in majoritatea limbilor slave inseamna
"drum", "cale" la care s-a adaugat sufixul "-na", care adjectiveaza
substantivul (se poate traduce daca vreti prin "drumoasa" sau "drumosul".
Raurile care poarta acest nume (Putna vranceana, afluentul Sucevei,
afluentul Moldovei - la vest de Campulung- si afluentul Bistricioarei - la
vest de Grinties-) au fost utilizate din vechime ca artere de penetratie in
Carpatii Orientali, de unde si numele lor. De la acestea si-au luat
ulterior numele si unele sate (oiconime) ca Putna, cu binecunoscuta
manastire, Valea Putnei sau Tg.Putnei (azi disparut), vechea resedinta a
tinutului moldovenesc cu acelasi nume (azi Vrancea). Numele satului Putna
din com. Bolotesti-Vn, este recent, inlocuind numele traditional al
acestuia, Purcelesti, considerat de comunisti ca fiind "peiorativ" desi
avea la baza antroponimul Purcel, purtat de o cunoscuta familie boiereasca.
Orice alte fabulatii cu privire asupra acestui toponim sunt simple speculatii.

Cu respect pentru interesul dvs.
Prof.dr. Ionel Muntele
Univ. "Al.I.Cuza" Iasi

CARAIMAN-VERSANTUL ALBISOARELOR - repere istorice

2006-12-08T11:22:00.001-08:00

Daca tot s-a vorbit despre Caraiman, va aduc in atentie si un text al
domnului Mircea Ordean. L-am postat mai mult in atentia
montaniarzilor de pe aceasta lista, care cunosc indeaproape acest
munte.

AUTORULUI PASAJULUI DE MAI JOS APARTINE DOMNULUI MIRCEA ORDEAN
(TEXTUL A CIRCULAT INITIAL PE LISTA DE DISCUTII COSTILA)

"CARAIMAN-VERSANTUL ALBISOARELOR

Primii oameni care au cercetat versantul nordic al Caraimanului par
sa fi fost vinatorii. Unul dintre acestia, Alexandru Ghica, i-a
vorbit lui Radu Titeica (pe moment observator doar de la distanta al
locurilor) despre incursiunile sale.
Informatiile primite erau insa destul de vagi. In consecinta, R.
Titeica � impreuna cu fratele sau Serban si Ion Cantuniari � a urmat
in vara aceluiasi an (1929) de la "Verdeata" o succesiune de fete cu
vegetatie aferente Albisoarei Gemenelor, din care au traversat
finalmente la "Cota 2016" a "aretei Caraimanului", adica Prispa
Hornurilor din Creasta Picaturii. In aprilie 1930, Serban Titeica a
patruns in ceea ce se va numi Albisoara Hornurilor, pentru ca
ulterior cei doi frati sa urce vara firul ce scoate imediat linga
Cruce.
O noua generatie de alpinisti exploreaza locurile incepind cu
jumatatea deceniului patru. In august 1935, un grup condus de Nae
Dimitriu parcurge, venind din Valea Seaca, Albisoara Turnului. Tot
atunci, N. Comanescu si doi tovarasi coboara de pe Picatura
in "Marele V" si de aici Albisoara strungii. La scurta vreme, prin
intermediul Buletinului Alpin, Nae Dimitriu individualizeaza
toponimic zone din Creasta Picaturii, cit si Albisoarele (care au
primit nume dupa obirsia lor).
Peste un an, Clubul Alpin Roman programeaza deja ascensiuni colective
hivernale pe Albisoara Hornului.
Primele descrieri (uneori vadit superficiale) ale albisoarelor apar
in Bucegii turism-alpinism, de N. Dimitriu si E. Cristea, 1961. Ele
vor inspira si alte lucrari de profil."

MAGURA STREMPENI (Clabucetele Predealului)

2006-12-08T11:21:00.001-08:00

MAGURA STREMPENI � toponimie

nota in atentia montaniarzilor: se vede atat de sub, cat si de
deasupra peretului unde sunt traseele din "Belvedere". Este o magura
destul de mare, care se vede privind spre Bucsoiu, are o creasta
tesita.

PASAJ EXTRAS DIN "AL TREILEA ANUAR AL BUCEGILOR"� 1928, AUTOR IORDAN
I. TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL. .

"La N-Vest de "Capatana Porcului" este culmea notata in hartile
romana si austriaca strempenkopf, careia, unii dintre Rasnoveni ii
zic, romanizandu-i numele, strempenii, dar al carui nume este "Fata
Bucsoiului". Si credem ca acesta este si cel mai vechiu, intrucat mai
gasim numele "Fata Gavanei", muntele situat la Sud de Piatra-Mare,
care se innalta in fata gavanului (tot un termen slav), vaiei situate
la N-Vestul pasului Predelus."

VALEA LEUCA din Clabucetele Predealului

2006-12-08T11:19:00.000-08:00

PASAJ EXTRAS DIN "AL TREILEA ANUAR AL BUCEGILOR"� 1928, AUTOR IORDAN
I. TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL. .

"Leuca, numele vaiei ce vine dela Sud-Vest si se varsa in Raj-noava,
arata aceeas origine slava (A. de Cihac; Elemente slave si maghiare in
limba romana). Localnicii pronunta azi cuvantul accentuand pe u
Leuca, iar nu cum se pronunta corect � lioca.
Numirea acestei vai Leuca provine din perfecta asemanare a cursului
ei, cu lioca carului, adica acea parte a carului, care sprijinita de
manusa prin partea superioara, se imbuca prin partea inferioara cu
osia, impiedecand ca roata sa iasa de pe osie. Dela aceasta vale si-a
luat numele si culmea dela Nord-Vest, cuh

Kalinderu (Busteni)

2006-12-08T11:14:00.000-08:00

Ioan Kalinderu (1840-1913) a fost administratorul Domeniilor
Coroanei Regale pe vremea lui Carol I.

Bratocea, Brasov, Persani, Bucsoiu, Bucegi, Maneci

2006-12-08T11:11:00.001-08:00

Bratocea, Brasov, Persani, Bucsoiu, Bucegi, Maneci

"Precum �n loc de Paraschivita si Ionita zicem Vita si Nita, �n loc
de nanas si matusa, nas si tusa, tot asa scurta si poporul roman - la
origine �n graiul copiilor - un cuvant ca "avunculus", facand din
el "unculus", precum dovedesc urmasele acestuia, francezul "oncle" si
romanescul "unchi". Intr-un grad cu mult mai mare obisnuiau slavii sa
�nuebuinleze forme scurtate de la numele proprii cand voiau sa
dezmierde pe cei ce le purtau. Astfel, din Procopiu faceau Proca, cum
se numeste o familie cunoscuta din Rasnov, din Radoslav aveau Rado,
la noi Radu, din Bratoslav, Brato, la noi Bratu, cu derivatele
Radocea si Bratocea, �ntaiul nume de familie, al doilea nume topic �n
tecatorile Buzaielor. Dar de la Bratoslav mai avem o forma
hipocoristica, Brasa, care e la baza numelui Brasov, precum a
presupus N. Draganu. O formatie analoga are numele comunei din Tara
Barsei, Persani, presupunand un hipocoristic Persa, de la Pero, farma
dezmierdatoare slava de la Petro, adica Petru. Tot asa e Bucsa, nume
de botez �n Tohanul Nou si, �mpreuna cu Bucsoiu, nume de munti �n
Buceci. Ele deriva de la un hipocoristic Buc sau Bucea, care presupun
ca e o scurtare a foarte frecventului (pe la Bran) nume Bucur. Un
derivat al acestora e �nsusi numele Buceciului, format cu acelasi
sufix ca numele comunelor Maneci, dincolo de trecatoarea Santului, si
Moeciu, �n Bran. Cel dintai e derivat de la Man sau Manea, forme
scurtate de la Mamole (Emanuil), iar cel de-al doilea, poate, de la
Moise, nume de asemenea foarte raspandit prin Bran."

(Sextil Puscariu, "Brasovul de altadata", Editura Dacia din Cluj in
1977.)

Cristian si Harman. Valcan, Lupeni, Zarnesti

2006-12-08T11:10:00.002-08:00

comunele sasesti Cristian si Harman. Valcan, Lupeni, Zarnesti.

"Faptul ca topommicele se reduc adesea la nume de persoane explica si
unele numiri slave din Tara Barsei, care mult timp erau obscure.
Precum comunele sasesti Cristian si Harman se numesc asa dupa un
Kristian si Hermann, cunoscuti romanilor din �mprejurime, tot astfel
Vulcanul (prin partea locului �i zice Valcan) nu se datoreste vreunui
vulcan - de care n-avem nici o urma pe aici, ci se datoreste unui
Vulcu (sau Valcu) oarecare. Corespunde deci exact lui Lupeni, nume
dat nu dupa lupii ce erau pe acolo, ci dupa unul Lupu, corespondentul
romanesc al slavului Valk. Si Zarnesti e satul familiei Zarna, nume
dat dupa planta ce poarta acest nume."

(Sextil Puscariu, "Brasovul de altadata", Editura Dacia din Cluj in 1977.)

Simon (Bran)

2006-12-08T11:10:00.001-08:00

Satul Simon din Bran

"In Bran n-au fost niciodata unguri, decat cate un cizmar sau alt
locuitor pripasit printre romani. Daca, totusi, o comuna braneana se
numeste Simon, cauza va fi fost un astfel de ungur, cunoscut �n sat
tocmai pentru ca se deosebea de ceilalti locuitori; si daca cineva
zicea "ma duc la Simon", era pentru braneni atat de bine precizat,
�ncat acest nume a putut deveni al satului �ntreg. "

(Sextil Puscariu, "Brasovul de altadata", Editura Dacia din Cluj in 1977.)

Caraimanul

2006-12-08T11:08:00.000-08:00

Sextil Puscariu termina de redactat manuscrisul lucrarii "Brasovul de
altadata" in 1947. Lucrarea apare la Editura Dacia din Cluj in 1977.

Iata ce spunea Puscariu despre originea toponimului Caraiman:

"Sau luati numele cunoscutului pisc al Bucecilor, Caraimanul. El e de
origine turceasca, insemnand "iman" - adica preot - "negru". Putem
deduce de aici ca pe Buceci erau turci? Nicidecum, ci doar sa
presupunem ca pe acest munte se ascundea de potere vestitul haiduc
Caraiman, care, pe la 1840-1850, bagase groaza in bogatasii din Tara
Barsei. "

Iata ce spune Dr. Napoleon Savescu (cine este interesat de biografia
Domniei Sale gaseste informatii pe Googole) despre prefixul Cara si
despre toponimul Caraiman (sursa - www.dacia.org):

"In mai multe denumiri sau toponime romanesti, accentul in cuvintele
unde este acest sufix "cara" se pune pe ultima silaba: Cara-ion, Cara-
i-man, Cara-cal deci. Asta ar fi o ipoteza a unor oameni care vin din
Basarabia si se uita la niste reguli de gramatica, nu la ceva care
tine de domeniul bancului, de anecdotica, caci noi spunem aici niste
lucruri care s-ar putea sa-i supere pe niste oameni din Caracal.
"Cara", el spune ca este o notiune foarte veche, indo-europeana,
aratand totodata si vechimea locurilor ce poarta aceste nume.
Avem si un Cara-orman, care este localizat in Delta Dunarii, spun eu,
si pe care l-am vizitat prin anul 1979. Localnicii povesteau ca, in
urma cu sute de ani, traiau pe acolo cei mai multi pirati la Dunare-
Marea Neagra. Acolo era un far pe care ei il stingeau noaptea si
puneau felinare aprinse pe coarnele unor boi de langa stanci. De
departe, vasele care vedeau luminile ce se aprindeau si se stingeau,
din cauza ca animalele isi aplecau capul ca sa pasca, veneau in
stanci, esuau si localnicii din Caraoman le jefuiau.
Iata ca tocmai ceea ce s-a discutat pana acum coincide cu ceea ce
voiam si eu sa va spun, adauga Andrei.
Aceasta veche radacina indo-europeana Cara, care si-a pastrat cel mai
bine functia ei lingvistica in limbile slavone (ele sunt tot limbi
indo-europene), inseamna pedeapsa. Deci Cara-i-man inseamna "omul
care pedepseste". Aceasta confirma ceea ce spuneti voi despre locul
acela din Delta Dunarii.

Cara-i-man; Man in sanscrita-vedica inseamna om, chiar un om-zeu, o
zeitate. Caraiman - o zeitate care pedepseste. Intrucat
radacina "car" este foarte veche pe teritoriul romanesc� "

PASAJ EXTRAS DIN CARMEN SYLVA, CARTEA "POVESTILE PELESULUI", 1882
"Caraimanul, intunecat si amenintator, rasare dintre ceilalti munti
cu stancile sale strasnice, dintre care parca s-ar fi dezlipit o
bucata, ramanand atarnata la jumatatea drumului."

PASAJE EXTRASE DIN GEORGE LAHOVARI, LUCRAREA "MARELE DICTIONAR
GEOGRAFIC AL ROMANIEI" , 1898

"Paltinul � izvor, curge din poalale muntelui Caraimanul, [�], langa
soseaua nationala se impreuna cu izvorul numit Casaria, si se varsa
in raul Prahova, pe malul drept, tot in raionul catunului Busteni."

"Caraimanul � pisc, inalt de 2495m deasupra nivelului Marii Negre,
in fata muntelui Babelor, jud. Prahova. Acest pisc pietros si
salbatic, facand parte din masivul Bucegilor, este presarat cu dinti
de stanca de sus pana jos, la Busteni, si este marginit de mari
prapastii. Acest munte are o importanta netagaduita pentru renumitele
lui carieri de piatra. Piatra de Caraiman este mult cautata pentru
consistenta si taria ei."

PASAJ EXTRAS DIN "ANUARUL SOCIETATII TURISTILOR ROMANI" 1910,
ARTICOLUL "LA VALEA ALBA" (despre seaua Caraimanului, n.n.)

"Ajunsi la baza stancei, care termina braul si de unde incepe asa
zisa �Seaua Caraimanului�, de oarece are forma unei sele, luaram
putin repaos, voind in acelastimp a mai privi putin."

PASAJE EXTRASE DIN NESTOR URECHEA � CARTEA "VRAJA BUCEGILOR ", 1926

Stanca Berbecilor � pe Caraiman � "astfel numita fiindca pe ea
petrece noaptea , mai in toti anii, un cioporasde berbeci."
(capitolul: La Busteni, de Paste - Excursiune la stanca Berbecilor pe
Caraiman � )

Cascada Caraimanului este numita Vanturisul Caraimanului iar intr-una
din excursiile lor, eroii cartii o gasesc secata. (capitolul:
Excursie la Braul Jepilor Mici si la Claia Mare)

"Prima excursie facuta vreodata in Valea Seaca a Caraimanului despre
care au ramas marturii scrise este cea efectuata de Mitu (Dumitru
Verescu), fiul boierului Toma Verescu, Dinu (Constantin) Verescu,
varul celui dintai si Nelu (Ionel) Virea. Sub calauzirea lui Sava
Negutoi (vanator vestit din Plaiul Pelesului) si a ciobanului
Ciulica. Acestia au facut in vara lui 1875 o excursie in aceasta
vale" (capitolul: Lamurire)

"Caraimanul! Acest munte se vede mai bine din tot satul, caci satul
Busteni este cladit la poalele lui. Fara indoiala, Caraimanul are o
infatisare neasemanata cu a altor munti. In loc de a-si razleti
steiurile, le este indesat si napraznic; dintr-o opintire puternica
el ies din pamant si-si inalta poporul de stanci. Creasta sa nu are
fantezia vecinei Costila, ci, cu putine salturi, se lasa la stanga,
apoi se suie intr-un pisc, care ascunde Valea Jepilor. Sta Caraimanul
ca un pontif batran, incruntat si impunator, neclintit pazitor al
traditiunilor." (capitolul: Privelistea Bucegilor)

Jepii Mari. Jepii mici

2006-12-08T11:07:00.000-08:00

epii Mari si Jepii Mici din Bucegi

PASAJ EXTRAS DIN - CARMEN SYLVA - CARTEA "POVESTILE PELESULUI", 1882

"Din grupa Bucegiului rasar ca doi colti de uriasi pusi alaturea cei
doi Jipi si privesc indaratnic unul la altul. Printre dansii se
arunca in cascade fioroase Urlatoarea la vale si-si croieste turband
drumul pana la Prahova."

PASAJ EXTRAS DIN , N. URECHEA NESTOR URECHEA � CARTEA "VRAJA
BUCEGILOR", 1926 � CAPITOLUL: "PRIVELISTEA BUCEGILOR"

"Jepii urmatori, mici si mari, au cu totul o alta infatisare. La o
inaltime mai mica decat aceea a Caraimanului, de care Jepii sunt
despartiti prin Valea Jepilor, se desprinde o coama, care merge in
linie dreapta, se ridica de-a lungul unui zid rezemat pe coastele
injnepenite si se indreptewaza oblic spre Valea Prahovei. Apoi
deodata se curma si inchipiueste un mare V, intre Jepii Mici si Claia
Mare. Nu e oare bine numit acest pisc razletit al sirului, a carui
temelie mai apropiata de Busteni se subtie in inaltime, de ia forma
unei clai sau a unei capatani de zahar, pe a carei titila se pare ca
picior omenesc nu poate calca? Claia mijlocie, despartita de Claia
Mare, printr-un adevarat horn, Valea Seaca, este spintecata in
mijlocul ei de un abis, a carui adancime nu o poate masura ochiul.
Claitele se ivesc ca niste copilasi, prin faldurile rochiei de brazi
a Claii Mri si pe cand Costila si Caraimanul sunt putere si maretie,
Jepii infatiseaza ciudatenia Bucegilor.
La stanga, creasta Jepilor Mari alcatuieste o linie putin valuroasa,
inaintand spre Prahova; un amfiteatru este sapat dedesubt, cu
pripoare de iarba, placute si ademenitoare la urcus, iar mai jos,
strapungand piatra, se ivesc cele doua Urlatori, din care cea mare se
arunca in cascada.
La capatul crestei Jepilor Mari, se asterne un podis aplecat spre
Busteni, acoperit ici si colo de jnepeni (brazi pitici tsaratori), a
caror verdeata este impestritata las inceputul verei de pete rosii de
bujori de munte. Deodata aceasta pajiste inalta, pe care privirea o
poate mangaia, fara a se rani prin colti ascutiti, se intrerupe, si o
cascada de piscuri si tutuiuri se repede spre Valea Prahovei; o
navalire de suliti lasa intre el bliduri in forma de mici V; parca ar
fi valurile unui puhoi urias, sleite de un ger geologic impietritor."

PASAJ EXTRAS DIN - CONSTANTIN C. GIURESCU - LUCRAREA "ISTORIA
PADURII ROMANESTI", 1976, EDITURA CERES, BUCURESTI

"Sub muntii Jepii Mici, intre "Urlatori" era (in a doua jumatate a
secolului XIX, n.n.) o padure de mesteceni si multi plopi � e vorba
de specia de plop de munte (Plopus tremula) � Padure numita Plopii
Rudarilor, din pricina rudarilor tarani care veneau aci sa lucreze,
din lemn de plop, albii si alte vase."

Pichetul Rosu (Muntii Bucegi)

2006-12-08T11:05:00.000-08:00

PICHETUL ROSU

PASAJ EXTRAS DIN 1910, "ANUARUL SOCIETATII TURISTILOR ROMANI"

La Capatana Porcului, Baiul Sasului si Rasnoava, acum cativa ani erau
stabilite in niste casute dragute posturi de graniceri, insarcinati
cu paza frontierei; astazi insa nu mai exista decat pichetul din
Capatana Porcului (Pichetul Rosu n.n.); celelalte doua au ars si nu
se mai cunosc nici urmele lor. Oare nu era bine sa fie pazite? Caci
ramaneau case de adapost pentru drumeti la vremuri rele. Si este de
mirare, cum cel dintaiu mai exista, desi intr'o stare aproape
ruinata, asa ca nu te poti servi de el la nimic, decat la un mic
adapost de ploaie sau de timpuri rele.

PASAJ EXTRAS DIN 1926, N. URECHEA � CARTEA "VRAJA BUCEGILOR " �
CAPITOLUL: "EXCURSIE IN VALEA MALAIESTILOR SI LA OMU"

"iata luminisul de subt capatana Porcului, unde sta un vechiu pichet
de granita, cu acoperisde tabla vopsita rosu, de unde ii vine numele
de Pichetul Rosu. I-au ramas numai zidurile."

PASAJ EXTRAS DIN 1931 � VASILE VOICULESCU � "PRIN MUNTI", "BULETINUL
SOCIETATII ACADEMICE DE TURISM"

" �de aici drumul e mai oblu si ne scoate curand in poiana (n.n. �
Pichetul Rosu) dintre Diham si Capatana Porcului, la Poteca Tache
Ionescu. E un loc fara seaman, o evocare din povesti. Daca ne mai
ostenim putin si luam la dreapta, pe vechiul drum graniceresc, urcam
tapsanul Dihamului in varf cu vechea piatra de hotar si cu o
priveliste grandioasa asupra Transilvaniei. Coboram apoi in poteca ce
coteste la stanga si pe un drum lin pe sub stresini de padure de-a
lungul colanului uriasal Bucegilor luam drumul Malaiestilor, pe la
Stana Rosie, calauziti necontenit de semne."

Valea Timocului, Vidin (toponimie romaneasca )

2006-12-08T11:03:00.000-08:00

Autor: Tudor Georgescu

Vreau sa va vorbesc putin despre toponimia romaneasca dintr-o regiune
locuita de romani dar despartita de Tara Mama prin Pacea de la
Bucuresti (1913), pacea incheiata in urma Razboiului Balcanic (nu o
sa vorbesc acuma despre cum Titu Maiorescu, atunci prim ministru, a
semnat pentru pierderea unor teritorii romanesti.). Am sa va vorbesc
despre denumirile catorva oiconime, cu legaturi vechi cu poporul
roman. Am marele regret ca nu pot reda intocmai aparatul lingvistic
folosit in determinarea lor pana in ziua de azi, deoarece multe din
acesti termeni sunt in grafie greceasca, slava sau sarba.
La recensamnatul turcesc din secolele XV si XVI de pe teritoriul
sangealacului de Vidin (reg. Fetislam, Krivina, Crna Reka, Banja,
Timok, Svrljig, Polomie, Zagorje, Vidin) se pastreaza termeni din
perioada paleobalcanica, indoeuropeana (latina, greceasca, romana,
slava), ungureasca, turceasca si a altor nume recunoscute ca fiind
fragmente din limbile unor popoare disparute.
Din vremurile antice, cand au trait triburi stravechi, unde peste
cincisprezece veacuri, odata cu venirea turcilor otomani, s-au format
mai multe unitati teritoriale. Despre materialul toponimic si
continutul etnologic variat, pana la sf. sec. VI d. Hr., vorbesc in
mod direct si denumirile de localitati aparute incepand cu sec. I
dHr, in vremea lui Iustinian, care le-a renovat si a construit noi
castele in regiunea orasului Nis si Prahova.
intre acestea mentionam "Timacum Minus" si "Timacus Maius" din
tribul tracic "timahi"; "Besapara" in Dardania, din tribul
tracic "besi"; denumirea castelului "Delminium" in Dalmatia, de la
tribul "iliric" (numele tribuui "dardan"; Sarmateo (gr.) dupa numele
tribului "sarmat", pe care imparatul Konstantin, in anul 334, l-a
primit in Imperiul Roman. Localitatea "Tayrision" provine din
denumirea tribului celtic "tayri"; "Remesiana", dein denumirea
tribului celtic "remi", "Kavadinus", din denumirea tribului
celtic "cavi"; "Singidunum", din denumirea tribului
tracic "singhi"; "Serdica", din denumirea
tribului "serdi"; "Tricornium", din
denumirea "tricornensi"; "Pincum", din
denumirea "pincensi"; "Megiava", din numele tribului dacic "megeani"
(medi).

Multe din aceste denumiri de localitati (si altele care nu au putut
fi mentionate aici din cauza grafiei grecesti pe care nu o accepta
aceasta lista) , pa langa constructiile onomastice de pe monumente
intaresc autenticitatea acelor oiconime de pe teritoriul sangeacului
de Vidin in acre gasim baze lateine, ca de ex:
"Gajtanino", de la lat. gaitan(um), "pas, zona"
"Gurgusevec" (Timoc = oras Gurgusovac, astazi Knjazevac) din medieval
lat. "gurgus" , "vale, valcea, viroaga, pamant arabil" sau din
lat. "gurgus(tium), "canaba; pivnita, carciuma, coliba"
"Musnik" de la baza mus-/mus-, "catar, magar", exclamatia
muntenegreana "musj", "musjo" care se foloseste la chemarea magarului
are legatura cu alb. "mushk" m. "catar" fata de "mushke", de unde
arom. "musca", "catar"

Voi continua lista altadata.
Numai bine.

Fericet (muntii Apuseni)

2006-12-08T11:02:00.001-08:00

autor: Dinu Mititeanu

Fericet e un catun ("crang" ) apartinand de comuna Horea, fosta Arada. Acolo
s-a nascut Horea.Exista o casa memoriala, pe locul unde a fost casa lui.
langa ea e uriasul Frasin al lui Horea (Gorunul lui Horea e la Tebea, unde e
mormantul lui Iancu si unde am asistat la Slujba de Inviere din 2004 !)
Frasinul si casa se vad de departe, de pe culmea de vizavi, din Saua
Petreasa, pe unde trece traseul marcat ( eu cu Radu l-am remarcat in1988 )
de la Ghetzarul "de la Scarisoara" la Statiunea Muntele Baisorii. Catunul
nu are biserica, dar e una in catunul Costesti ( mai sus cu 30-45 min, de
Fericet fain plasata pe culmea dealului, care ne tot "chema ", vazand-o tot
din Saua Petreasa. Am asistat acolo la Slujba de Inviere din 2002. Atunci am
trecut din nou cu cei Marlene si doua nepoate prin Fericet. Acei oameni
intalniti, satenii de la Inviere- ce ne considerau oaspeti de onoare ca de
fapt in toate satele din Lapus, Maramures, Moldova pe unde am fost de Pasti,
nu-i putem uita.

FERICET- spune Lucia Apolzan, nu vine de la fericire ! Caci numai fericita
nu era viatza motilor. Vine de le FERECET- "lanuri" de ferigi, o pacoste ce
invadeaza unele fanatze.

. Va redau ce am scris pe Alpinet dupa o tura prin M. Banatului si una prin
Platforma Luncanilor : din superba carte "Carpatii -tezaur de istorie-
perenitatea satelor risipite pe inaltimi" a
Luciei Apolzan". Perenitate a existat spun eu doar pana prin anii '50, apoi
au inceput multe sa moara : case, colibe, obiceiuri, traditii, ogoare,
fanatze! In zona Albac-Arada nu, acolo s-au ridicat multe case noi. Cartea
se refera la 3 zone: Portile de Fier,
Platforma Luncanilor, Tara Motilor. Lucia Apolzan nu are cate o statuie in
acele trei zone, dar continua sa traiasca in amintirea si sufletele
oamenilor acelor locuri pe care i-a iubit si care au iubit-o, care ne-au
vorbit despre dansa numind-o "Doamna noastra".
Imi plac muntii, dar imi plac si locuri incarcate de istorie, sa aud istorie
si nume de locuri, legende, intamplari, de la batranii satelor. Si cat am
regretat uneori ca nu aveam un reportofon...
Ture faine tuturor, oriunde mergeti !
Dinu Mititeanu

Etimologia numelor judetelor

2006-12-08T11:01:00.000-08:00

autor: "Bogdan Giusca"

Am inceput sa fac o lista cu etimologia numelor judetelor (observatie:
IANAL - I Am Not A Linguist :-), dar exista cateva despre care n-am
gasit nimic si n-am nici o idee ce inseamna:

Braila
Harghita
Ilfov (slavona)
Maramures
Mehedinti
Salaj (slavona)
Sibiu
Suceava (slavona ?)
Tulcea
Vaslui (cumana)

Aici e lista cu ce am gasit/scris pana acum:
(corectarile sunt binevenite; stiu ca cel putin cateva par a fi
gresite)

- Alba - orasul Alba-Iulia (Balgrad), probabil numit de la culoarea
alba a zidurilor cetatii medievale.
- Arad - orasul Arad, denumit �n secolul XI Urod, dupa numele unui
cavaler ungur, av�nd radacina ur, care �nseamna domn.
- Arges - r�ul Arges, pe vremea dacilor numit Argessos, probabil
�nsemn�nd "stralucitor"
- Bacau - orasul Bacau, pentru care exista mai multe etimologii
posibile: un conducator local numit Bako, fructul strugurelui, care
creste �n vecinatate (baca [1] ) sau chiar zeul Bachus.
- Bihor - probabil din s�rbeste vihor (volbura)
- Bistrita-Nasaud
r�ul si orasul Bistrita - denumire de origine slavona (apa repede)
orasul Nasaud - cuv�ntul german Nussdorf (Satul nucilor)
- Botosani - dupa orasul Botosani, etimologie incerta; posibil de la
regionalismul botos �nsemn�nd capusa [2] ; alte variante ar fi
cuvintele botos [3] sau botosei [4]
- Brasov - denumire de origine slavona
- Braila
- Buzau - probabil de la cuv�ntul buza
- Caras-Severin
- Caras - r�ul Caras - de la cuv�ntul croat Kra� (zona calcaroasa)
- Turnu Severin - probabil de la �mparatul roman Severus, care a
construit un turn pentru a comemora o victorie
- Calarasi - cuv�ntul calaras, corp militar auxiliar �n evul mediu, �n
Tara Rom�neasca [5]
- Cluj - din latina Clusium (castru medieval) nume dat de colonistii
germani (Klausenburg)
- Constanta - orasul Constanta a fost denumit Constantiana de
�mparatul bizantin Constantin
- Covasna - cuv�ntul slavon Cvaz (acrisor, referitor la gustul apelor
minerale din zona)
- D�mbovita - posibil dupa r�ul D�mbovita, cuv�ntul d�mb + sufix -ita,
dar particula -ov ar putea arata o origine slavona
- Dolj - de la slavicul dolu (vale) si r�ul "Jiu" ("Jiul de vale")
- Galati - probabil de la tribul celtic al galilor, care locuiau prin
aceasa zona �n antichitate, fie de la regiunea Galitia; O alta
varianta ar fi din limba cumana gala(t) preluat din arabescul kalhat
(fortareata)
- Giurgiu - orasul Giurgiu, fondat de genovezi �n secolul XIV pentru a
controla traficul pe Dunare; numit dupa Sf. Gheorghe (san Giorgio),
patronul orasului lor natal.
- Gorj - de la slavicul gora (munte) si r�ul "Jiu" ("Jiul de munte")
- Harghita
- Hunedoara - dupa familia Huniad
- Ialomita - dupa r�ul Ialomita, denumire de origine slavona
- Iasi - orasul Iasi, posibil de la populatia sarmatica Iazygi care
locuia �n regiune �n secolul I.
- Ilfov - denumire de origine slavona
- Maramures
- Mehedinti
- Mures - dupa r�ul Mures, cunoscut �nca pe vremea dacilor sub numele
de Maris.
- Neamt - dupa orasul Piatra Neamt, neamt cu sensul de "german",
teutonii construind o fortificatie �n zona.
- Olt - dupa r�ul Olt, cunoscut �nca pe vremea dacilor sub numele de
Alutus.
- Prahova - dupa r�ul Prahova, denumire de origine slavona: prah-
�nsemn�nd cataracta de apa (�nrudit cu cuv�ntul rom�nesc prag) + sufix
-ova
- Satu Mare - "satul mare"
- Salaj
- Sibiu - denumirea �n limba latina Cibinum
- Suceava
- Teleorman - denumire de origine cumana deliorman, �nsemn�nd "padure
nebuna".
- Timis - dupa r�ul Timis, denumit Tibisis de catre romani.
- Tulcea
- Vaslui - denumire de origine cumana
- V�lcea - slava v�lk (lup) sau rom�neste v�lcea (vale �ngusta) [6]
- Vrancea - slava vrana (corb)

La cleste (Clabucetele Predealului)

2006-12-08T11:00:00.001-08:00

LA CLESTE

PASAJ EXTRAS DIN "AL TREILEA ANUAR AL BUCEGILOR"� 1928, AUTOR IORDAN
I. TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL. .

"In apropiere de Forban � catre Sud, pe harta militara romani este
insemnat varful la Cleste 1462 m, care nu este propriu zis un varf,
ci aminteste si el de o fosta tarla.
Numirea de "La Cleste" nu este nici de cum datorita faptului ca
magura aceasta este cuprinsa intre doua vai, Leuca catre Nord si
valea Iadului la Sud, ca intr'un cleste � asa cum ne inchipuim cand
observam harta militara romana, ci la tarla, a ramas multa vreme, ca
semn amintitor, un cleste pentru sare. (Ciobanii numesc cleste pentru
sare trunchiul de copac ingropat in pamant, cu cateva ramuri taiate
scurt, in care intepenesc un bolovan de sare pentru oi).
Varful acesta, notat in hartile militare romane cu numele de "La
Cleste" este in realitate varful "Capatana Porcului", pe care unii il
tin situat mai catre sud, la o departare de aproape 2 km."

Ialomita

2006-12-08T10:59:00.002-08:00

Ialomita - toponimie

IALOMITA

PASAJ EXTRAS DIN 1898, GEORGE LAHOVARI- LUCRAREA "MARELE DICTIONAR
GEOGRAFIC AL ROMANIEI"
"Ialomita a purtat si denumirea de Galbenul sau Gabenita, din cauza apei
sale, care mai in tot timpul este tulbure galbinicioasa; iar in timpurile
mai vechi s-a numit Naparis.

Dupa etimologia d-lui B.P. Hasdeu, numele de Ialomita ar veni de la
termenul slav ialov, care inseamna pustiu, desert, precum era si este inca
in parte campia Baraganului."

PASAJ EXTRAS DIN 1961, IORGU IORDAN - "TOPONIMIE ROMANEASCA"
Ialomita ? ar veni de la cuvantul slav "jalovista + "pamant sterp", care
exista in limba noastra si ca apelativ (ialovita, cu varianta invechita
ialomita de "vaca mare si grasa")"

Forbanul si Orzicarul din Clabucetele Predealului

2006-12-08T10:59:00.001-08:00

FORBANUL

"Calea ferata ingusta urma valea Bradetului, urcand muchia cu acelas nume,
? vecina vaiei ? si asezata la N-Vest de dansa, pana sus, aproape de cota
1323, unde azi, in harta militara austriaca e insemnat varful Forbanul ?
Vorban ? cum zic unii Rasnoveni si care provine din numirea germana (sasa)
Forder-bahn = cale ferata de exploatare, ce-si avea inceputul sus, pe
numita muchie a Bradetului.
La Nord de Forban este punctul zis La Orzicaru, 1225 m care arata numele
unei tarle, stana lui Orzicaru." -

PASAJ EXTRAS DIN "AL TREILEA ANUAR AL BUCEGILOR"? 1928, AUTOR IORDAN I.
TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL. .

Valea Galbenelelor (Bucegi)

2006-12-08T10:58:00.001-08:00

autorul articolului de mai jos este Mircea Ordean, iar articoul este
preluat de pe www.alpinet.org, de la adresa
http://www.alpinet.org/main/articole/show.php?id=92&lng=ro

TOPONIMIE
Valea Galbenelelor (Bucegi)

La mijlocul deceniului al treilea, in timpul cercetarilor care le vor
duce la intocmirea celei dintii harti a abruptului Bucegilor, fratii
Radu si Serban Titeica au deslusit pe fata estica a muntelui Costila
doua vai. Bucegistii antebelici nu le cunosteau, in schimb unii
localnici le strabatusera si foloseau pentru ambele spintecaturi
denumirea generica de Valea Costilei.

Aria cuprinsa sub aceasta titulatura fiind excesiv de intinsa, fratii
Titeica au gasit necesar sa o atribuie doar uneia dintre cele vai, in
speta celei aflata mai la sud pe acest clin al Costilei. Celeilalte i-
au pus un nume lansat de Bucura Dumbrava in Cartea muntilor ed. II-a,
1924) si care privea o vale aflata "pe fetele a doi frati gemeni:
Caraimanul si Costila": "Cui nu-i place, stind drept si uitindu-se in
jos, sa vada satul Busteni tocmai la picioarele sale la o adincime de
vreo mie de metri, acela sa nu se duca in Valea GALBINELULUI".

Nu stim cui apartine cu exactitate acest toponimic, scriitoarei sau
indrumatorilor ei pe acea vale. Intrucit insa in Bucegi localnicii au
atribuit cu precadere denumiri practice (Jepilor, Seaca, Alba,
Caprelor, exceptie facind Malinul, ce nu este insa exclus sa fi fost
botezata un bucurestean dintre cei care au calcat aceasta vale la
inceputul secolului) si mai putin poetice, este de presupus ca "Valea
Galbinelului" s-a nascut in mintea Bucurei Dumbrava si nu a
celor "trei sau patru tarani care vor fi cunoscind locul". Faptul ca
bustenenii consultati de Radu Titeica nu stiau de aceasta denumire
inclina sa dea dreptate ipotezei de mai sus.

Chiar daca descrierea Bucurei Dumbrava era, in ansamblu, saraca in
repere, fratii Titeica au identificat cu destula usurinta valea in
cauza: in Caraiman si Costila de pe o singura vale se vede Busteniul,
Valea Galbenelelor de astazi. Pe parcu rsul acestei artere au reperat
si trecerea "dintr-o parte in alta a vaii" (recte, din firul
principal in cel secundar), printr-un balcon cu jnepeni, amanunt
prezent si el in Cartea Muntilor.

Vreme de doi ani, fratii Titeica pastreaza neschimbata denumirea data
de Bucura Dumbrava; "Valea Galbinelului" apare in descrierea acestei
artere, cit si pe o schita de harta a Caraimanului si Costilei, pe
care Radu Titeica le incredinteaza s pre publicare (toamna anului
1926) in Anuarul Turing Clubului Rom�niei.

Parvenindu-i cele doua materiale, Mihai Haret, presedintele T.C.R.,
le-a apreciat elogios, dar i-a impartasit tinarului autor si o
nedumerire: "De ce Valea Galbinelului ? Eu am auzit pe Jilipeanu
(vestita calauza in abruptul Bucegilor, n.n.) [vorbind de] Valea
Galbenelelor de la florile de munte numite galbenele...". Acordind
credit celui pe care epoca il consacrase drept parinte al
alpinismului rom�nesc, Radu Titeica accepta termenul propus de
acesta.

Paradoxal, cel care ezita apoi, nu stim daca voit sau nu, in
folosirea acestei din urma denumiri este Mihai Haret. In scrise ale
lui din 1926 intilnim, pe aceeasi foaie chiar, atit
forma "Galbenelelor", cit si "Galbinelelor". Aceasta dualitat e
razbate si in harta tiparita, nu si in descrierea vaii, ce a
respectat grafia din manuscrisul lui Radu Titeica.

Amanuntul pare lipsit de importanta, dar, printr-un complex de
imprejurari, ulterior suflarea alpina rom�neasca a ajuns sa
intrebuinteze o alta forma decit cea aleasa de Radu Titeica in 1926.
La originea neasteptatei situatii pare sa se fi af lat faptul ca
alpinistii strabatind abruptul Costilei la cumpana deceniilor trei si
patru abruptul, avind indeobste asupra lor harta, au preluat in
vocabular termenul existent acolo, si anume "Valea Galbinelelor". Din
motive care ne ramin obscure (contemporanii vorbesc de influenta
originii albaneze a protagonistului) aceasta tendinta a capatat dupa
1931 suportul unui om cu mari merite in dezvoltarea alpinismului si a
literaturii turistice de la noi, Nae Dimitriu. Desi in general a
probat competenta in pro blemele tinind de toponimia montana, in
cazul celei mai cunoscute vai din Costila Nae Dimitriu a ignorat, nu
stim cit de voit, atit sugestiile prietenului sau Radu Titeica, cit
si indicatiile academice "la zi" (dictionarul Candrea-Adamescu,
1932).

Ca urmare, dupa multe decenii, in anii optzeci, in principal prin
eforturile lui Niculae Baticu, a fost repusa in circulatie varianta
lansata de cel care a descris si popularizat cel dintii valea (Radu
Titeica avea de altfel sa grafieze toata viata Galbenele). Acestei
pozitii i s-a alaturat ulterior si un alt autor, Walter Kargel.

Autor: Mircea Ordean

Nera (Cheile Nerei)

2006-12-08T10:56:00.002-08:00

Se zice ca demult de tot, cand soarele se intalnea in fiecare zi cu luna, iar
stelele erau aproape sa le culegi cu mana,
traia in padurile de pe aici, un mandru si falnic fecior, puternic ca bradul.
Vanator iscusit, cum altul nu era, el sageta uliul din zbor
si ciuta din fuga. Intr-o buna zi, aflat la vanatoare chiar in inima padurii,
intalni o minunatie de fata cum nu mai vazuse si mult se minuna feciorul de
indrazneala
fetei de-a bate inima padurii, pe acolo pe unde fiarele salbatice erau la ele
acasa; dar mai mult si mai mult s-a speriat cand in zilele celelalte,
intalnind-o, simti cum inima-i bate sa-i iasa din piept. Si-asa, nu dupa mult
timp, numai padurea fu martora iubirii lor curate caci, pasamite, si copila
il indragise din prima clipa. Tatal fetii, stapanul acestor locuri, bagand de
seama ca mai tot timpul copila si-l petrecea in mijlocul padurii, puse iscoade
s-o urmareasca, si cand afla de dragostea dintre padurar si fata, maniat la
culme, trimise potera sa-l aduca in lanturi pe flacau. ca vezi bine, singura-i
copila era petita de boieri, sositi cu alai
sa-i ceara mana, iar fata ii refuzase indragind un simplu flacau fara stare.
Hain la suflet, credea ca, odata intemnitat, copila va uita iubirea-i curata
si-si va alege de mire un boier de neam din cei ce-i tot dadeau tarcoale.
Nici rugamintile, nici plansetul fetii nu-l induplecara, ba mai rau, il arunca
pe flacau intr-o grota din inima muntelui si puse sa i se zideasca intrarea.
Si-n seara nuntii, cand o pala de vant aduse dinspre munte chemarea tanguitoare
a flacaului ferecat, cu lacrimi si jale copila se ruga la zana cea buna s-o
ajute.
La rugamintile-i fierbinti, vazand cat de mare-i era dragostea, zana cea buna o
transforma intr-o suvita de apa cristalina pentru a se putea strecura din piatra
in piatra
spre inima muntelui; si fata a inceput sa-si caute iubitul si-n ajutor sa-i vina
sfredelind temnita de piatra. Trecura ani si ani, si Nerganita, cu dragostea-i
nestinsa, stra-
punse muntele catu-i de mare, patrunse in cele mai tainice unghere si-n cele mai
ascunse cotloane pana cand in fatza nu-i mai ramase decat campia larga.
Si intelegand ca drum de inapoiere nu-i, lasa sa-i rataceasca unda in campie,
purtandu-i povestea de iubire iar marturie peste timpuri ramasera cheile ce
spinteca muntele, grotele ce impanzesc pretele, lacurile cristaline adunate din
lacrimile varsate.

Odata ajuns in cheile Nerei (caci aceasta este legenda lor, dragii mei) ai pasit
in tara legendei imbracata in parfumul ametitor de liliac salbatic si-n fosnetul
misterios al
padurilor nestrabatute.

preluare "Povestea de dragoste a Nerganei" Dan Pasere, Biblioteca
Montaniardului- Intocmita de Emilian Cristea, nr 23

Raluca Voinu
ARVO Telecom
tel/fax: 242 08 79; 243 16 35
www.arvo.ro

Izverna (comorile Izvernei)

2006-12-08T10:56:00.001-08:00

Comorile Isvernei

Fiecare munte are pesterile sale si fiecare pestera are o comoara. Sau cel putin
o legenda despre o comoara. Sub virful lui Stan si Piatra Mare se afla pesterile
cu comorile lui Tudor Vladimirescu. In Valea Tesnei si sub Piatra Cosutei sunt
comorile lui Duncea. La Topolnita se afla rezervele de aur ale dacilor. La
Cernavarf este ascuns tezaurul printului sarb Obrenovici. Iar pestera Isverna,
zice-se, gazduieste un depozit de argint al Imperiului Austro-Ungar, ascuns din
ordinul imparatesei Maria Tereza.

Cand scafandrii Grupului de Explorari Subacvatice si Speologice si-au facut
aparitia la Isverna,cu ani in urma, echipati cu casti, franghii, barci
pneumatice si costume de scufundare, convingerea localnicilor a fost de
nezdruncinat: astia au venit sa caute comoara. Intr-un fel aveau dreptate, caci
Isverna este o adevarata nestemata a pesterilor romanesti. Nu pentru ca ar avea
cine stie ce cristale sau stalactite, nici pentru dimensiunile galeriilor ei,
care nu impresioneaza. Din pestera iese, insa, un rau subteran de o puritate rar
intalnita.

Speologul scafandru dispare sub "clopotele verzi" care filtreaza feeric lumina
proiectoarelor subacvatice.
La 15 metri adancime sifonul strabate un pasaj orizontal, apoi urca intr-un
canion ingust. Urmatorul sifon este cel "galben", numit asa din cauza unor
pelicule galbui care captusesc peretii. Aproape de capatul pesterii se afla
marele Sifon Negru.
Aici s-a oprit inaintarea scafandrilor, dupa un parcurs intortocheat de peste
400 de metri si adancimi ce depasesc 40 de metri. Rezervele limitate de aer,
frigul patrunzator, pericolul narcozei si al accidentelor de decompresie fac din
Isverna o piatra de incercare a speologilor scufundatori. Aici si-a oprit
inaintarea nu numai Florin Paroiu, veteranul roman al scufundatorilor in
pesteri, dar si elvetianul Bolanz, unul dintre cei mai experimentati scafandri
ai lumii, precum si o echipa de "asi" ai clubului britanic din Westminster.
Obarsiile de cristal ale Isvernei, ascunse in inima Muntilor Mehedinti,
reprezinta inca o provocare, un pisc inca neatins al lumii subpamantene. [...]

Comuna Isverna este o pitoreasca asezare de munte, unde traditiile si portul
specific sunt inca vii. In cea de-a treia zi de Paste, aici exista un obicei: pe
paraul pesterii pornesc la vale, prin luncile abia trezite la viata, dovleci
uscati cu lumanari aprinse inauntru, pentru pomenirea celor dusi spre alte zari.
O procesiune tacuta de lumini se indreapta spre Dunare. Pamantul de aici nu este
prea roditor, dar oi harnice transforma puritatea poienelor in cas, pe saturate.
Iar mierea de salcam a lui Gheorghita Izverceanu nu are seaman pe lume. In zona
se afla si alte nestemate ale carstului mehedintean. Poienele de sus ale
Isvernei, sub Varful lui Stan, reprezinta un peisaj miraculos. Intre peretii
abrupti de calcar se afla depresiuni orizontale, inierbate, unde fagi nodurosi
si batrani iti dau senzatia ca te afli intr-un imens parc suspendat. Pesteri
sunt pretutindeni. Una dintre ele este Curecea, langa comuna Balta, un tunel
natural foarte spectaculos, de doi kilometri lungime, ce se poate traversa cu
usurinta in doua ore. Pestera Podului, lacul Zaton si Podul lui Dumnezeu de la
Ponoarele se afla si ele in apropiere si pot fi usor vizitate. Pornind pe drumul
de sub munte ce leaga obarsiile Motrului de Dunare vom intalni si alte surprize.
Dar despre ele si legendele tesute in jurul lor vom povesti alta data.

(articolul complet cu fotografii il puteti gasi pe site-ul ICI Romania)

preluare www.speologie.ro

Raluca Voinu
ARVO Telecom
tel/fax: 242 08 79; 243 16 35
www.arvo.ro

Toponime bisericesti

2006-12-08T10:55:00.001-08:00

am gasit informatiile de mai jos la adresa
http://www.itcnet.ro/history/archive/mi1997/current6/mi54.htm

"Termenii de episcop si episcopie au aparut in limba romana, ca
neologisme, in sec. XVIII, odata cu influenta bizantino-fanariota.
Dar s-au pastrat pana in ziua de astazi si compusii lui piscup, in
onomastica si toponimie: Piscupetii, Piscupescu etc.
De altfel, intalnim si in Italia meridionala termenul piskopo, in
neograca piscopos, iar in portugheza bispo.

Inainte de crestinarea popoarelor vecine (bulgarii in 865, sarbii in
879, rusii in 988), straromanii erau crestini, avand bisericile lor
(latinul basilica), cu preuti (lat. presbiterum) si cu piscupi, deci
cu o organizare bisericeasca autohtona.

Vechimea crestinismului la romani este atestata si de sfintii martiri
de pe aceste locuri. Astfel, la Niculitel, jud. Tulcea, au fost
descoperite in 1971 scheletele a patru martiri crestini din sec. IV,
Zotikos, Attalos, Kamasis, Philippos (Magazin istoric, nr. 3/1990),
care, prin hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane,
din 20 iunie 1992, sunt sarbatorita la 4 iunie.

Alti sfinti martiri de origine traco-daca sunt Dadas sau Dada, din
satul Ozovia, din sudul Dobrogei, decapitat la 28 aprilie 304,
Argeus, mort la Tomis in 324, Quinedus (sau Chinedus, Cindeus), de la
sfarsitul sec. III si inceputul sec. IV.

Sfantii martiri daco-romani de la Dunarea de Jos marturisesc si ei
despre o Biserica martira in aceste regiuni, inainte de libertatea
religioasa acordata de sfantul Constantin cel Mare, prin edictul de
la Milan din 313.

Despre vechimea organizarii bisericesti romanesti, in Transilvania de
data aceasta, vorbesc si toponimele Ramet, Rimet, Remetea s.a.
intalnite in judetele Alba, Bihor, Harghita, Mures, Maramures, Timis,
Satu Mare, Caras Severin, Bistrita-Nasaud. Ele indica vechi asezari
monahale, ramase in traditia orala a populatiei din aceste locuri.

Originea cuvantului ramet este in latinescul eremitus care, la randul
sau, provine din grecescul eremi , care insemna loc solitar, desert.

Existenta eremitilor (singuraticilor) este cunoscuta de pe la
sfarsitul secolului IV si inceputul sec. V, cand episcopul Teotim al
Tomisului a elaborat o scrisoare speciala pentru acestia si pentru
cenobiti (cei care traiau viata monahala in comun in manastirile din
Scyathia MinorDobrogea).
Avem deci dovada eremitilor rametilor pe teritoriul tarii noastre
inainte de termenii de monah, calugar sau manastire, venite prin
filiera slavo-bizantina."

Matei Laudoniu

Constanta (orasul)

2006-12-08T10:48:00.000-08:00

"�naantichitate,aConstantaas-aanumitaTomis,aapoiaConstantianaasiaConstantea,aiar
ulterioraKustendgea(Kiustendje).aAcesteatoponimeareflect�aistoriaafr�m�ntat�aa
acesteiaregiuniacareaaaavutanumiriadeaoriginiadiferite:atraco-getice,asciticea,
celtice,agrecesti,aromane.aCercet�rilea�ntreprinsea�naprezentanuaauaputut
stabiliacuaexactitateaorigineaanumeluiaTomis.aCercet�rileamaiavechiaexplic�
origineaanumeluiapeabaz�aunoralegendeasiatraditii,a�naschimb,aceleamaianoiacaut�
s�adovedeasc�aorigineaaTomisuluiapealiniealingvistic�.aTomis,aaveaa�nc�adin
antichitateadou�aexplicatiiacuacaracterapopular,aambeleadeaordinamitologic.aUna
careaconsideraac�a�ntemeiereaaorasuluias-aradatoraaunuiaerouaeponinaTomos,aalta,
careaapartinealuiaOvidiu,a�nserat�a�naversurileasale.aElaarat�ac�adenumireaade
Tomisaaaexistata�ncaa�nainteadeavenireaacolonistiloragreci.

Origineaaacestuianumeaestealegat�adeafrumoasaaMedeea,acareafugindadeape
t�rmurileaColchidei,a�mpreunaacuaiubitulaeiaIason,asi-arafiat�iata�nabuc�ti
frateleapeanumeaAbsyrtosasial-arafiaaruncata�namarea�nadreptulaConstanteiade
ast�zi.aDeaatunciaiaseaspuneaTomisaacestuialoc,afiindc�a"oasor�ape-alas�uafrate
l-aat�iat".aAltiacercet�toriaconsider�ac�anumeleaderiv�adealaaverbula"tamo"a(a
t�ia)asiaprobabilaorasulaTomisaaaluataaceast�adenumirea�naamintireaaacelei
�nt�mpl�rianefericiteadintreaMedeeaasiaAbysrtos.aNumeleaCapuluiaMidia,
pronuntareabizantin�apentruaMedeea,aconstituieaunaecouaalaaceleasialegende.
Cercet�rileamaianoiaexcludaexplicatiaamitologic�aaanumeluiaTomisasia�nclin�
pentruaaal�muriadup�aformaapeninsuleiaConstanta,apeacareaY.aWeissaoaaseam�naacu
unacutitadeacizmarie,acarea�nagrecesteapoart�adenumireaadea"tomens".aFilologul
francezaPhillipon,arelu�ndap�rereaaaustriaculuiaTomachek,aajungealaaconcluziaac�
numeleaesteadeaorigineatrac�asiaaafosta�mprumutatadeagreciacuasensulade
umflatura,aprotuberant�.aAstfel,a�naindianaaveche,a"tumaros"a(obez),a�nalatin�
"tumeo"a(m�aumflu),a"tumulus"a(movil�)asia�nagreac�a"tymbos"asaua"tymos"a(movil�
funerar�).aSeapareatotusiac�anumeleaorasuluiaTomisaarafiainspiratadeaforma
peninsularaaat�tadeacaracteristic�avetreiasale,a�nasensuladeaumflatur�,
proeminent�,aasaacuma�naadev�raapareamicaapeninsul�acaaunicaelementadearelief
careamodificaaaspectulaaproapearectiliniuaalacoasteiadobrogene.

Datorit�aunoraconditiiasocialaeconomiceasiapolitice,atopiculaTomis,acareaavea
larg�acirculatiea�naantichitate,a�ncepeas�adispar�adinadocumenteleavremii,amai
alesadup�asl�bireaaputeriiaromanea�naDacia,afiinda�nlocuitacuanumeleanoua-
Constantiana.aNumeleaacestaaseapareac�aestealegatadeaoaperioad�adearelativ�
linisteasiarefacereaeconomic�adinatimpuladomnieialuiaConstantinacelaMare
(306-337),ac�ndaorasulaseadezvolt�,adevenindaoacetateaputernic�.aNumeleanou,
Constantiana,ascrisauneoriaConstantia,asauaConstantza,a�ncepeas�aapar�atotamai
des.aSubaacestanumeasea�nt�lnesteaorasulapeah�rtilealuiaPedroaViscontiala
�nceputulasec.aalaXIII-leaaiarapeahartaageografic�aaaluiaSuter,adinaanula1690,
apareasubadenumireaadeaConstanta.aEpocaadominatieiaotomaneasi-aapusaamprenta
asupraaorasuluiaConstantaacareacap�t�aunanouanume:aKustenge.a�naaadouaajumatate
aasecoluluiaalaXIX-lea,adup�ar�zboiuladeaindependent�anational�,aorasulaprimeste
dinanouadenumireaadeaConstanta.a"

preluareahttp://www.virtualgrx.home.ro

RalucaaVoinu
ARVOaTelecom
tel/fax:a242a08a79;a243a16a35
www.arvo.ro

[Non-textaportionsaofathisamessageahaveabeenaremoved]

Cimpoiul lui Caraiman

2006-12-08T10:47:00.000-08:00

De la Adriana Barbu
"Caraimanul, munte urias- spune legenda- rasare dintre ceilalti
munti intunecat si amenintator. Din el s-a deslipit o bucata de
stanca ce sta atarnata ca un cimpoi. Este cimpoiul pietrificat al
unui vrajitor, Caraiman care locuia in munte. Cand sufla el din
cimpoi toata natura inverzea si inflorea. Familia ii era compusa din
multi copii ce-l iubeau mult cand erau mici . Crescand, au inceput
sa se certe pentru avere. Caraiman, ca sa-i impace,facu la capatul
vietii parte egala fiecaruia, iar cearta se inteti si mai mult intre
cei lenesi si cei harnici. Parintele se intrista si plinse asa de
mult, incat lacrimile se scurgeau in rauri pana la mare.Copiii,
deveniti oameni mari s-au revolat impotriva tatalui si, pe cand
acesta dormea, au vrut sa-i smulga cimpouiul. Deodata se dezlantui o
mare furtuna incat nu se mai putea vedea nici cerul , nici
pamantul . Caraiman doarme si astazi cu cimpoiul subtioara. Este
blocul de stanca ce se vede la jumatatea muntelui. Cateodata pe
vreme de furtuna cimopoiul incepe sa se umfle si canta de rasuna
toata valea Prahovei."

Legende geografice romanesti, Ed pentru turism, Bucuresti, 1974,
pag. 105. extras din Carmen Sylva, Povestile Pelesului

Cerdacul (m-tii Bucegi)

2006-12-08T10:46:00.002-08:00

CERDACUL OBARSIEI DIN MUNTII BUCEGI

Cerdacul Obarsiei, Cerdacul Vaii Cerbului, sau, mai simplu, Cerdacul,
este un perete care strajuieste obarsiile Vaii Cerbului. Ajunsi in
dreptul lui, mergand spre Omul, avem doua variante de a continua
traseul, pe deasupra (traseul de iarna), sau "pe sub Cerdac", traseul
de iarna.

O veche marturie despre aceste doua variante am gasit in "ANUARUL
SOCIETATII TURISTILOR ROMANI" 1910, pe care il redau mai jos.

Mentionez faptul ca in vechile anuare, reviste, chiar si in Vraja
Bucegilor a lui Nestor Urechea am gasit denumirea - Coroana Vaii
Cerbului, pentru ceea ce noi astazi numim Cerdacul.

" Ajungem la poalele muntelui Obarsia. Aci sunt doua cai de a merge
spre Omul: una pe braul Obarsiei si alta aproape de varful ei. A
merge acum in toiul noptii pe brau ar fi fost o imprudenta, caci
drumul e greu, fara nici o potecuta, ci numai cu ochiul se poate
conduce, si cum nu puteam vedea din cauza beznei groase, furam siliti
a urca spre varful Obarsiei."
(PASAJ EXTRAS DIN "ANUARUL SOCIETATII TURISTILOR ROMANI" 1910)

Odobesti (Valcea)

2006-12-08T10:46:00.001-08:00

Originea denumirii Odobesti, jud. Vrancea

informatie preluata de la adresa
http://www.vacantesicalatorii.ro/revista/showart/?nr=45&articleID=65

"Referitor la originea denumirii �Odobesti" apar mentionate
in �Marele Dictionar Geografic al Romaniei" explicatii semantice ce
scot la lumina informatii despre provenienta exacta a numelui. In
aceasta lucrare Lahovari arata ca denumirea de Odobesti vine de la
traducerea cuvantului �vale" - �odoaba" sau de la un cioban vrancean
pe care l-ar fi chemat Odoaba, despre care se povesteste intr-un
document datand din anul 1840."

Tarcaului (muntii)

2006-12-08T10:45:00.001-08:00

Autor: Adriana Barbu

Denumirea de "Tarcau" dupa cum explica filologii( N. Iordan- Nume
de locuri romanesti din R.P.R., ed Academiei R.P.R. 1952) ar veni de
la " tarcat", pestrit; gresia de Tarcau prezinta intercalatii
feruginoase. Dupa toate probabilitatile, in faza initiala muntii au
primit numele de la apa Tarcaului care-i strabate in partea nordica
si nu invers.

zvorul de Borcut, Maramures

2006-12-08T10:39:00.000-08:00

Autor: Olga Khan

Am citit in articolul din ziarul local din Sighetu' ca s-a pomenit si
de "uitata" demult localitate "Izvorul de Borcut", si premierul
Nastase era interesat in a-l vedea asa cum este azi in stare mai rea
decat o ruina antica greceasca.

Numele localitatii n-a ajuns niciodata pe un loc prim pe nici o harta
insa a vazut si zile mai fericite in timpuri dinainte de '89. Pentru
prima oara l-am vizitat in Iunie 2004, un vechi prieten din zona la
insistenta mea ne-a condus la locul aproape neumblat si m-am simtit
in pielea lui Cristofor Columb (pe scara mult mai mica)! cand am avut
de abandonat masina si mers pe deal prin apa curgand la vale ca nu
urca masina in noroi de 50 cm cel putin, numai un 4X4. Padurea este
asa cum l-a lasat natura, nu urma de turisti inca, numai locali daca
au chef sa bea din apa sarata din izvorul abandonat. E pe risc
personal de a se apropia de sursa de apa si cu niste intrumente
rudimentare de te miri ce-i aia !!! dar tot am scos cateva galeti de
apa si le-am imbuteliat si carat dupa noi prin romania. Uitind in
izvor apa pare verde-gri la culoare dar la suprafata e transparenta,
nu este nici un miros specific pe linga un view de plans al unei
cladiri frumoase pe vremuri, iar mica fabrica nu mai are nici
acoperis usi sau geamuri. Candva un trenulet ducea apa imbuteliata
la vale spre vanzare, azi de buruieni nu se mai vede nicicalea ferata.
Am facut poze la ruina si vreau sa le postez (dar nu azi)sa vedeti ca
mai sint comori pierdute, uitate si aproape nedescoperite de marele
public in romania.

Nu stiu cum intra in categoria nume_de_locuri cuvintul Borcut, pentru
ca provine din cuvinte unguresti romanizate sa fie mai usor de
pronuntat, cred dar nu sint sigura.

Borcut = bor + cut - cuvinte maghiare

bor = vin, original "borviz" = apa minerala si cut/kut = fantina/putz
sau izvor = Izvor de apa minerala, iar apa s-a vindut pe vremuri sub
numele de Borcut.

Gasesc foarte interesant topic-ul grupului, prilej de a cunoaste
romania si mai bine prin culisele sale private, apreciez invitatia si
mult succes.

Olga

Sinaia

2006-12-08T10:38:00.000-08:00

Manastirea Sinaia a fost construita in anii 1690 � 1695 din
initiativa si prin stradania marelui spatar Mihail Cantacuzino (fiul
postelnicului Constantin Cantacuzino si fratele domnului Serban
Cantacuzino), dupa modelui manastirii Sf. Elena de pe muntele Sinai,
pe care o vizitase cu putin timp inainte.

PASAJUL DE MAI JOS ESTE UN EXTRAS DIN LUCRAREA "MARELE DICTIONAR
GEOGRAFIC AL ROMANIEI", 1898 A LUI GEORGE LAHOVARI.

"In timpurile cele mai vechi, tinuturile comunei Predeal (n.n. � care
cuprindea si actualul teritoriu al Sinaiei) erau acoperite cu paduri
seculare, necalcate de picior de om. Primii locuitori, in muntii
Prahovei, au fost scutelnicii care au fost insarcinati cu paza
manastirei Sinaia, la anul 1695. Acesti primi locuitori s-au stabilit
mai intaiu la Izvor si Sinaia, apoi la Busteni, si abia la inceputul
secolului al XIX-lea s-au intins pana intre Prahove si mai pe urma
(1830) pana la Predeal."

PASAJUL DE MAI JOS ESTE UN EXTRAS DIN MIHAI HARET - ZIARUL "BUCEGII
DIN BUSTENI"

(Nota lui Haret. Datele acestui articol ne-au fost in intregime
comunicate de raposatul Arhimandrit Mitrofor Nifon Popescu, de
fericita memorie, fost staret al manastirei Sinaia, decedat la 9
fevruarie 1909 si care m'a onorat chiar de copil, cu o parinteasca si
aleasa amicitie)

"Pe la 1828-1830, adica acum un secol, in tot cuprinsul Sinaiei de
azi, exista un singur catun, Izvoru, cu 24 familii de contribuabili
ce aveau 20 care cu 2 sau 4 boi. Drumul Prahovei zis si Drumul
Domnisorilor, larg abia de 3 la 4 m, traversa in lung aceasta modesta
aglomeratie pe care o parasea in partea ei nordica, coborand in
Prahova pe aceiasi panta ca si azi, dar care atunci era ca si o
rapa.
Pe Valea Iancului unde e azi banca "Albina" adica la coltcu drumul
Prahovei care urma cam traseul strazei Carol, era un han zis al
manastirei si numit hanul lui Iancu fiind tinut de un oarecare
Ianculescu, vestit prin sotia sa, femee frumoasa si cu temperament.
Acest han, trecand din tata in fiu, a fiintat de pe la 1780 pana pe
la 1870 cand existenta sa numai avea rost. Autorul acestor randuri a
cunoscut pe ultimul descendent foarte degenerat, al frumoasei
carciumarite, iar Valea Iancului de la acest Ianculescu isi trage
denumirea. Pana acum cativa ani, pe malul drept al Vaii Iancului, se
mai putea vedea un rand de meri batrani plantati pe la 1830, de un
oarecare Ioan Bunea din Breaza-de-sus in onoarea Ienculesei, pe care
o curta. Si profesorul Vaillant a cunoscut pe Ienculeasa.
La Gura-Padurei a existat � dar numai vre-o zece ani � un han,
asemenea zis al manastirei, tinut de un oarecare Gheorghe Seringa din
Grind (Transilvania), care se mutase de pe Setu, unde pana la 1835
tinuse un han de drum mare la coltcu Valea lui Bogdan, nu departe de
gara Valea Larga pe drumul Comarnicului. Numitul Seringa a parasit pe
la 1845 meseria de hangiu, facandu-se chirigiu de oarece avea acum
car cu sease boi, vaci si oi cu lapte. Ceva mai tarziu, pe la 1848
s'a angajat cu anul ca carausal manastirei impreuna cu un oarecare
Moise Bucur Bogoslovu originar din Izvor. Ei aduceau la manastire vin
din Valea Negovenilor (Viile Calugaresti) unde la 1731 Michai
Racovita confirma sborul a patru joi de la targul ce se facea acolo;
porumb si malai de la moara Bobolia, sare de la Slanic, postavuri si
diverse alte articole de la Brasov si Ploesti, iar intr'acolo carau
branzeturile cari prisoseau calugarilor si pe cari le desfaceau unde
puteau. Acesti doi chirigii au facut toate transpoartele de la
constructia bisericei noi a manastirei Sinaia.
Gheorghe Seringa si familia lui au fost primii locuitori ai catunului
Gura-Padurei. Hanul lui, parasit in 1845, ca si casa lui, erau pe
stanga Prahovei, caci pe acolo trecea drumul Prahovei, adica chiar pe
unde sunt si azi spre Poiana - Tapului, ultimele case din partea
aceea.
In afara deci de locuintele din Izvor, de hanul lui Iancu, ca si de
manastire cu dependintele ei, calatorii de acum o suta de ani, nu
intalneau pe intreaga aceasta intindere de mai bine de 5 km nici o
alta casa, nici un alt adapost, afara doar de stanile numeroase la
epoca de care vorbim dar cari erau in afara de drumul mare. Cu
inceperea secolului trecut si pana catre jumatatea lui, ba chiar si
dincoace, viata pastorala insotita de transhumanta era atat de
infloritoare in cat dupa traditiile ce ne-a fost posibil sa culegem,
erau prin partea locului opt stane si casarii, numarand la un loc
3.000 � 4.000 capete de oi, in afara de cele cari pe Bucegii propriu
zisi erau aproape tot atat de numeroase ca si azi.
Pe locul casei strasman, sus pe Furnica, chiar sub platoul
Vanatorilor care atunci era varf de munte (vezi M. Haret � Castelul
Peles), a fost pana pe la 1865 stana manastirei Sinaia, care-si
trimetea laptele la fabricat jos in Valea Casariei, la casaria
situata chiar pe locul unde azi sunt constructiile de pilira,
neterminate, ale lui Pasare. Mai sus ceva, pe Valea Lupului cam prin
dreptul vilei Teiseanu, manastirea avea si o tarla de sterpe.
In poiana Iancului, pe unde serpueste azi la deal str. Bratianu intre
vilele Sabba Stefanescu si Dattelkremer, se afla stana lui Ianculescn-
hangiul, iar pe platoul, ocupat acum de Spitalul Sinaia, era stana
Izvorenilor. Comarnicenii aveau si ei patru stane sau tarle pe locul
ocupat azi de Sinaia si anume : una in poiana lui Oppler peste Peles,
alta pe Setu, a treia o tarla cam pe unde sunt azi, carierele de pe
calea Codrului si a patra intr'o poiana mare si frumoasa la dreapta
funicularului Costinescu si numita "poiana lui Moise" azi invadata de
padure. Ruinele acestei stane au subsistat pana in adolescenta
noastra, adica pana prin 1905.
Circulatia intre aceste bordee si stane era destul de activa vara, si
numeroase poteci batute se intretaiau in toate sensurile prin imensa
livada ce ocupa locul Sinaiei de azi, patata�dupecum am aratat� de un
singur palc de padure mai important. Unele strazi din Sinaia, urmeaza
chiar traseul acestor batrane poteci.
Una din ele si cea mai importanta era chiar drumul Varfului-cu-Doru
si al strungei. Ea incepea din drumul Prahovei, chiar din punctul
unde se desprindea ramura care prin Drumul Dracului urca la
manastire, adica din dreptul bacaniei Gh. T. Dumitrescu, suind in
sus, pe unde trec azi strazile Lascar-Catargiu, Varful-cu-Doru,
Furnica, apoi pe sub stana strasman continua pe str. Davila, si str.
Furnica, pe langa casa Brandussi raspundea sus in calea Codrului unde
incepe azi la Varful-cu-Doru drumul vechi pe plai. Vezi: M. Haret,
Castelul Peles. Alte poteci, nu ne-a fost posibil sa le deslusim. In
orice caz, fapt cert este ca manastirea Sinaia se afla in afara de
drumurile de circulatie, astfel ca ermitii, locuitorii ei, nu aveau a
fi deranjati la fiecare trecere de calator. Se intelege deci ce viata
tihnita duceau sfintii parinti in mijlocul Naturei primitive si cat
trebue sa fi regretat ei linistea trecuta."

am ramas la 294

2006-12-04T08:43:00.001-08:00

toponimul Dorna....in Hateg si in tinutul Dornelor

2006-12-04T08:42:00.003-08:00

toponimul Dorna....in Hateg si in tinutul Dornelor.

In PLAIURI CARPATINE [1984], Ion Conea spune in capitolul DESPRE tINUTUL
DORNELOR urmatoarele legat de acest toponim:

Dorna e un cuvint vechi romanesc, care traieste si azi in tinuturile de
munte; in Tara Hategului, de pilda, inseamna viltoare sau Virtej intr-o
apa curgatoare, deci ceea ce e genunea in alte parti ? adica locurile mai
adinci din cursul unei ape si in care aceasta apa face bolboroase in loc,
invirtindu-se, inainte de a porni mai departe. si Dorna se cheama si riul
Tismana, de la izvor si pina in dreptul manastirii cu acelasi nume, numai
de la manastire inainte numindu-se si el asa: Tismana, fiindca pina aci,
cum am spus, Dorna ii spune. Deci Dorna e un nume ce tine de apa si
inseamna adincitura, apa adinca, dupa care, prin extindere, pare sa fi
ajuns a insemna in genere: loc adinc sau adincit. Sa lasam acum Hategul si
Tismana de la capatul de sud-vest al muntilor nostri; sa ne purtam
privirile mintii repede in lungul Carpatilor si sa ni le oprim tocmai spre
capatul lor de miazanoapte: acolo unde, in inima lor, isi dau intilnire
hotarele Moldovei, Maramuresului si Transilvaniei. Nicaieri ca acolo nu
sint asa de largi Carpatii nostri; se risipesc, in adevar, pe o latime de
130?140 km in siruri care inchid intre ele vai si depresiuni din vechi
locuite.
Pleci cu trenul din Bucuresti, prin Brasov, si te opresti tocmai la
Toplita, pe Mures. De acolo, pleci spre nord ? pe valea Toplitei pina
dincolo de confluenta cu apa cea cu nume frumos a Voivodesei. De acolo,
intr-o jumatate de zi, esti sus ? pe Muntii Calimanului, unii dintre cei
frumosi ai Romaniei. Ajungi mai intii, la virful Dragusului . Treci apoi
pe Ratitisul - pe la 2 000 m, pentru ca dupa doua ceasuri sa te afli pe
Pietrosul, la 2 100 m. Pregateste-ti sufletul si gindul, inarmeaza-ti-le
cu puterea de a gusta si intelege privelistea pe care n-ai s-o uiti
niciodata: e aceea care se culca sub privirile tale, impletita din munti,
paduri si vai ? si scaldata toata in lumina soarelui de vara ? drept spre
miazanoapte: e bazinul Dornelor, marea cetate interna a Carpatilor.
Bazinul sapat de ape in creierii muntilor. E tara cea inalta a Dornei, o
minunatie geografica, adevarat leagan suspendat..., cu un trecut de viata
independenta recunoscut din stramosi de domnii Moldovei. Ai inaintea ta
unul dintre cuiburile de veche vita romaneasca de munte si una dintre
bijuteriile geografice romanesti, una dintre nestematele pamintului si
istoriei romanesti. Uiti de cerul de deasupra ? si te duci cu gindul in
trecut, pe firul istoriei autohtone.
Spunem ca vorba dorna ? ca nume comun ? inseamna in Hateg adincitura
intr-o apa curgatoare. Vezi aici ce adincitura e tara Dornei si o vezi cit
de plina e de ape: Bistrita Moldoveana o uda, venind de la hotarul cu
Maramuresul; Neagra, sarul si Sarisorul o scalda venind dinspre sud si
iesind inaintea Bistritei la Vatra Dornei; Dornele, cu Cosna si Desna
marite, o imbratiseaza dinspre apus, aducindu-i pe vale boare de munte
dinspre tara Nasaudului. Muntii Calimanului spre sud, ai Birgaului spre
vest, ai Rodnei si ai Bucovinei spre nord si ai Bistritei spre est ?
iata-i hotarele. Acum doua sute de ani un invatat german a facut o
calatorie amanuntita, cu scopul de a ridica harta in Carpatii Olteniei. De
pe. Paring el noteaza, intre altele: ?privind spre apus, ai sub ochi,
sapat ca o uriasa groapa intre munti, bazinul Petrosanilor". Cit il
cuprinzi cu ochii, e tot un sat: asa de plin e de locuinte omenesti. Te
uiti de pe Pietrosul la tara Dornei si, fara sa vrei, cuvintele
invatatului german iti vin in minte si spui dupa el: cit o cuprinzi cu
ochii, tara Dornei pare un singur sat ? acolo jos pe fundu-i; asa de multe
si continui se risipesc in ea locuintele omenesti

Nedeia - Nedei

2006-12-04T08:42:00.001-08:00

In lucrarea lui Ion Conea - PLAIURI CARPATINE din 1984, capitolul NEDEI,
PASTORI, NUME DE MUNTI, am gasit un material cat se poate de interesant
despre toponimul Nedeia, si semnificatia acestuia in bazinul hidrografic
al Raului Mare, in "Muntii Clopotivei". Aveti materialul mai jos. Matei
Laudoniu

"...Dar vom parasi stinele, pentru a ne ocupa de problema nedeilor . Vom
urmari si cerceta aceasta problema in lumina urmatorului fapt: in Muntii
Clopotivei, sint trei munti care se numesc asa ? Nedeia, dar pe care azi
nu se tine nici o nedeie si nici nu s-a tinut cindva, de cind tin oamenii
minte. ?Noi nu le-am apucat si nici batrinii nostri nu spuneau sa le fi
apucat; ba spuneau tocmai ca nu le-au apucat nici ei". Cindva, totusi, ele
trebuie sa se fi tinut. Ca sa intelegem si sa putem trata cu folos acest
foarte interesant subiect, e bine sa vedem mai intii, cu totii, ce sint
nedeile. Sa ascultam pe Ion Pop Reteganul: ?Nedeia e o sarbatoare
stralucita, zi mare de bucurie, impreunata cu jocuri, praznice si
prinzuri, la care alearga cunoscutii si neamurile, chiar si din cele mai
indepartate sate si cu totii impreuna se ospata.
E probabil ca nedeile sint de origine tare veche. Se poate ca sint zilele
solemne de bucurie ale vechilor romani in onoarea zeilor patroni, caci
chiar si acum nedeie se face aproape in fiecare sat la ziua patronului
bisericii parohiei (hramul bisericii).
Cu o saptamina inainte se incep pregatirile de lipsa (= necesare) pentru
nedeie. Casa se varuie frumos, toate mobilele se spala curat si se pun in
ordine. Curtea (ocolul) se matura frumos ca o oglinda. Se aduc ramuri de
stejar, frunza verde, flori etc. si se impodobeste casa si curtea cu ele.
Barbatii isi pregatesc vesminte noi... femeile asemenea... De alta parte,
neamurile din alte sate ce voesc a lua parte la nedeie asemenea-si
pregatesc toale (vestminte) noi si frumoase. in ziua de nedeie, dis de
dimineata, aflam pe buna econoama in jurul vetrei, ocupindu-se cu
pregatirea mincarilor. Se matura casa frumos... Se pune in mijlocul casei
masa cea lunga, jur imprejur cu scaune de lemn... Se poate ca vreun ?gost"
(oaspe) a si sosit; dupa urarile si salutarile indatinate il pun la o masa
si-l imbie cu vinars. Gostii mai modesti nu se duc de-a dreptul la casa,
ci la birt. Altii se duc la locul de nedeie, care in multe sate e pe cimp,
unde nedeia e vara. Aci (= pe cimp) e nedeia intr-adevar. Lautarii (sint
vestiti cei din Banat si intre acestia cei din Dalei) zic cum stiu ei mai
frumos.
Se formeaza hora, dantul, ardeleana, pe picior, Cirligul, briul etc. Vin
si negustori de pita, turte, rozele etc., asa incit pe unele locuri nedeia
seamana cu un tirg mic. Pe vremea amiazului, cei alesi sint toti chemati
la prinz.
Sa intram in o casa... Ne cuprind cu vorbele cele mai dulci: fii bun,
treci la masa; mincarile-s cam slabe, dar din inima curata; bautura
putina, dar cu voie buna; fii bun, sezi... Caracteristice sint la astfel
de ocazii toasturile, care se rostesc sezind si constau in aceea ca-si
poftesc unul altuia si la toti cite bunatati toate.
Petrec astfel pina pe la orele doua, cind apoi ies cu totii de la masa si
se duc la nedeie... Aici, o multime importanta de tarani, ca un riu lat
ale carui valuri umflate de vint unduia murmurind... Din departare se aude
tropoitul feciorilor ce joaca Cirligul... Acum se incep chiuiturile...
Feciorii si fetele din deosebite sate isi formeaza jocuri si danturi si,
prin chiuituri si jocuri, se silesc a se intrece unii pe altii.
Ostenindu-se de joc, se pun pe cintate, se iau la lupta. Seara, pe la cina
mare sint invitati iarasi de catre bunii sateni la masa. E de mirare
multimea de popor ce se aduna peste zi. Cu toate ca cei de prin satele
vecine se dusera acasa spre a veni miine iarasi, totusi ramin peste noapte
cite patru, cinci sute de prin satele mai indepartate, care se duc numai a
doua, ori a treia zi... Dupa cina, batrinii ramin pe la case si se culca;
tinerii merg si joaca mai toata noaptea"..."

Techirghiol (legenda lacului)

2006-12-04T08:39:00.002-08:00

...o legenda despre lacul Techirghiol pe care am gasit-o pe site-ul
www.techirghiol.com

"... se spune ca un batran olog si orb a ajuns odata cu magarul sau, din
greseala, in malul acestui lac. S-a chinuit batranul ore in sir sa iasa
din noroiul mirositor, dar bidiviul incapatanat nici ca voia sa se miste,
malul acela exercitand o tainica atractie asupra sa. Mare a fost insa
mirarea si bucuria batranului cand, iesind din lac, si-a dat seama ca
ochii sai puteau distinge din nou o geana de lumina, iar picioarele sale,
de multa vreme neputincioase, incepusera sa-l asculte. Cat despre
inteleptul sau bidiviu - plagile urate de pe spate i se vindecasera, iar
corpul sau parca traia o noua tinerete. Aflandu-se despre aceasta
vindecare, puhoi de oameni au ajuns pe malul acelui lac, scaldandu-se si
ungandu-se cu namol pentru a-si gasi tamaduire. Si cate minuni nu se
petrec acolo - ologii incep din nou sa mearga, oasele intepenite isi
redobandesc tineretea, femeile isi recapata fertilitatea, iar bolnavii de
piept isi gasesc tamaduirea. "

Suta (Shutza) Seaca

2006-12-04T08:39:00.001-08:00

Din ce scrie Iorgu Iordan in Toponimia Romaneasca, Editura Academiei Republicii Populare Romane, pag 128, Suta Seaca are ca tema svonul suh- "uscat, sec". Vezi si Sohodol, Susita, etc. De asemenea Susita (Shushitza) s-a nascut, prin asimilatie din Susita (Sushitza, deci fara Sh), care la randul sau s-a trasnformat Suta (Shutza): "i" neaccentuat a disparut, astfel ca Susita (Shushitza) a devenit Susta(Shustza), iar apoi Suta (Shutza).

Suta (Shutza) Seaca, spune Iordan, "este, deci, o tautologie, careia ii gasim o paralela, foarte interesanta in Suhuluiului Sec, una dintre cele doua ramificatii ale paraului Suhuluiului (Galati)"

Deci, Suta Seaca insemna de fapt...Valea Seaca Seaca...:), caci Susita, parintele toponimului Suta inseamna "...paraul care seaca vara, torent..."

Dealu Mare, Valea Calugareasca, Urlati, Ceptura, Tohani

2006-12-04T08:37:00.002-08:00

Am gasit textul de mai jos la adresa: http://prahova-
wine.ro/vineyard.php. Foarte interesante repere toponimice, dupa
parerea mea.

"DEALU MARE: Scurt istoric

Asezata in inima tarii, Dealu Mare este o podgorie a carei istorie
isi are inceputul in epoca geto-dacica. Se pare ca insusi soiul de
struguri Gordin, specific podgoriei si-ar trage numele de la cel al
generalului roman Gordinius, comandant al unei legiuni romane
stabilit pe aceste meleaguri in secolul al II-lea. Ceva mai tarziu,
prin secolul IV, in aceasta podgorie, regele vizigot Atanaric si-a
ascuns comoara, cunoscuta ca "tezaurul de la Pietroasa", iar uneltele
de lucrat via, vasele si ustensilele necesare procesului de
vinificare, gasite pe teritoriul actualei podgorii constituie dovezi
ale unei vechi indeletniciri a locuitorilor de pe aceste meleaguri.
Incepand cu secolul al XV-lea, existenta viilor este atestata prin
documente, tranzactii comerciale si succesiuni de averi.
Centrele viticole ale podgoriei Dealu Mare: Valea Calugareasca,
Urlati, Ceptura, Tohani au o toponimie ce are legatura cu vinul.
Valea Calugareasca isi trage numele de la o crama din secolul al XIV-
lea, care a a apartinut unor calugari; Ceptura de la tura, "tura"ce o
faceau barbatii noapte de noapte la cepul butoiului (in acele vremuri
vinul se vindea la drumul mare, din butoaie) iar despre Urlati -
Nicolae Iorga noteaza ca-si trage numele tot de la vin, mai precis de
la continuarea efectelor lui, de la starea rezultata – "un urlet de
bucurie".
O dezvoltare foarte importanta a viticulturii are loc in perioada
secolelor XVI – XIX, pana la invazia filoxerica. Refacerea viilor
distruse de filoxera a inceput la putin timp dupa dezastru si in 1893
statul infiinta prima pepiniera viticola din tara. Tot in podgoria
Dealu Mare a fost constituita cea ma veche scoala de viticultura si s-
au efectuat primele cercetari in domeniu."

Matei Laudoniu

Filaret (Bucuresti)

2006-12-04T08:37:00.001-08:00

dealul (autogara, lacul, etc...) Filaret din Bucuresti

(text preluat de la adresa
http://www.episcopiaargesului.as.ro/catedrala_neamului.html)

"Parcul Carol a fost al Bisericii, deci proprietatea Mitropoliei
Tarii Românesti înca de la sfârsitul sec. XVIII, fiind îngrijit de
mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793) al carui nume a ramas pâna
azi în toponimia locului - dealul si lacul Filaret. "

Matei Laudoniu

Valea Slanicului (legende)

2006-12-04T08:35:00.000-08:00

Legende de pe Valea Slanicului

(text preluat intocmai de la adresa
http://ziar.clubromantic.ro/nr7/cultural7.htm)

"Daca am lasa la o parte faptul ca in jurul lacului Meledic s-au
gasit un silex si cateva varfuri de sageti de piatra (neolitice) -
obiecte mute, dar mult graitoare ca regiunea n-a fost stearpa de
locuitori, daca am presupune ca aceste dovezi nu sunt indestulatoare
in a ne reda vechimea si continuitatea locuirii acestor arii, atunci
nu ne-am putea lamuri atatea numiri legate de locuri: munti, varfuri,
dealuri, vai, paraie etc., care apartin stramosilor indepartati si
care ne confirma categoric cum s-au suprapus straturile de
civilizatie, apartinand si celor mai vechi locuitori si celorlalti
care au venit si s-au asimilat cu bastinasii.
Daca celelalte urme ar fi ramas acoperite de pamant sau cenusa
vetrelor arse, in desele roiri de neamuri, pe care acest colt de tara
din sud- estul unghiului carpatic a avut sa le indure secole intregi,
ca si restul Tarii, totusi faptul ca numele legate de locuri se
pastreaza si azi, folosindu-se de la copiii care ganguresc pana la
batranii ninsi de vreme, in mare majoritate oameni de obarsie, e semn
ca numirile sunt vii, continue, ca oamenii se innoiesc, dar numirile
raman.
Si graiul acesta viu, prins de aceste locuri, e moment tot asa de
pretios ca silexurile, varfurile de sageti, ceramica si alte urme,
care intamplator ies la iveala. Mai mult inca, numele de locuri
confirma continuitatea si persistenta vietuirii pe vechea vatra
stramoseasca. Obiectele sunt ulterioare momentului viu, istoric -
CUVANTUL.
In hotarele comunei Manzalesti se gasesc 13 sate, 154 toponime si 213
antroponime. Chiar numele comunei are la baza una din legendele
Manzalestilor. Candva, pe aceste meleaguri a trait un mos care avea
doi feciori. Pe unul il chema Manea, de la care se trage numele
satului Manesti, iar de la celalalt nume a ramas porecla. Fiind
flacau, a mers ziua-n amiaza mare la Groapa cu Argele, unde femeile
teseau panza de in si canepa. Vazandu-l, acestea au luat blidele cu
manjeala (un amestec de flori de nalba cu tarate de grau, cu care se
ungeau firele sa nu se rupa) si l-au manjit si alungat. Numele i s-a
pierdut, insa de la porecla se trage numele localitatii. Edificatoare
sunt versurile cantecului: "Mai, voinice, voinicele / Ce cati ziua
prin Argele?".
Frumoasa legenda a satului Ciomagi confirma mentiunea din 3 februarie
1522 despre Menedic, cand "Radu Voievod" intareste lui Neagu,
fratilor lui si fiilor lui, stapanire peste Plaiul Peceneaga si de la
Menedic in sus, pana la Cheie asa cum, candva, daduse Stefan cel Mare
feciorilor Vrancioaiei in stapanire Muntii Vrancei.
In dealul Bumbarului, la "Copacul Hotului" traiau sapte frati intr-o
casa cu sapte camere: 4 cu iesirea spre rasarit si trei cu iesirea
spre apus. Cand au patruns tatarii in tara, cei sapte frati au invins
o ceata tatareasca, aici, in Dealul Ciomagului, cu ciomege de stejar
si, drept rasplata, au primit stapanirea despre care am amintit.
Urmasii poarta numele de Ciomag sau Ciomaguta, iar, satul locuit de
acestia - Ciomagi, in prezent Satul Vechi.
Legenda fostelor comune Manesti, Goidesti si Lopatari vorbeste despre
capitanii lui Negru Voda- Manea, Goidea si Lopatarea, care au invins
hoardele tataresti pe aceste locuri si au primit rasplata stapanirea
lor, locurile luand numele oamenilor. Frumos suna si versurile
portului anonim depre acestia in legenda "Capitanii lui Negru- Voda":
PODUL MANDRELOR, loc inalt ce domina Valea Slanicului, a ramas in
constiinta oamenilor ca locul unde Maria Sutina aduna tarancele,
sotii ale mosnenilor, si torcea. "Navalind turcii in tara, au patruns
pe Valea Slanicului pana la Meledic. Privind spre Podul Mandru, rau
se sperie, caci confunda furcile de tors cu pusci puse in bataie si
se retrag".
Mos Oprea Dinicu Raghina, care purta plete, precum si nepotul sau mos
Gheorghe Dinicu, care coborau din mosnenii Raghinesti, povesteau cu
mult talc si frumoase imagini faptul ca stramosii lor au fost
plaiesii lui Vlad Voievod (1532-1535). Satul le poarta numele:
Raghinesti.
Tot de la ei au ramas si legendele despre satul Beslii. Un capitan
turc – Besleaga - asezat aici ca sa stranga darile, are legaturi
amoroase cu o romanca, ce a nascut un baiat poreclit "Besliu".
Denumirea este atestata de Dimitrie Cantemir in "Descrierea
Moldovei": "In secolul XVII beslii stateau sub comanda unui besleaga,
care avea doi capitani". Tiktin mentioneaza ca "in vreme de pace ei
aveau sarcina de a mentine ordinea in tara, erau, deci, un fel de
jandarmi", iar academicianul Iorgu Iordan in "Toponimia romaneasca"
mentioneaza: "Besliu (odinioara), calaret (militar) turc de
nationalitate tatara".
Si toponimicul Valea Cotoarei isi are legenda sa. O parte din beslii
s-a retras in zona aceasta, unde existau paduri, fanete, livezi si
pasuni. Dornici de a mari suprafata de pasuni au taiat padurea pe ras
si au ramas numai trunchiurile copacilor (cotoarele).

DE LA LEGENDA LA ADEVAR: TESUTUL LA ARGEA

Traind in mijlocul celor ce fauresc permanent noi frumuseti, fie ele
de factura economica, sociala, culturala sau spirituala, nu poti
ramane indiferent atat timp cat acestea se rasfrang ca o raza
luminoasa spre adancurile existentei milenare a poporului nostru.
Comuna Manzalesti, asezata pe Valea Slanicului, la poalele Carpatilor
de curbura, a conservat prin locuitorii ei atat portul popular, cat
si o serie de mestesuguri ca: olaritul, rotaritul, darstitul,
moraritul etc.
De altfel, toponimul "Manzalesti" are si o explicatie legendara care
atesta o preocupare straveche a tarancilor - tesutul la
argea. "Groapa cu argele", toponimie care atesta existenta industriei
casnice mosnenesti, era un loc asezat in padure, unde soarele nu
patrundea ziua intreaga. Femeile lucrau aici, deoarece iarba era
curata si umbra deasa mentinea umezeala pentru ca tesatura sa se bata
mai bine.
Argeaua era o groapa construita in pamant in care incapeau razboiul
de tesut si femeia care lucra la el. Se tesea panza de in si de
canepa. Pentru ca firele sa se pastreze moi si panza sa iasa batuta,
se manjeau cu "manjala" - o coca obtinuta prin firberea taratei de
grau cu nalba.

LEGENDA CANEPII

Mai barbate fii cuminte
Ia canepa si o vinde
Si lasa cu-n pret mai jos
Ca eu lunea nu lucrez.
Martea tin de sarbatoare
Miercurea de fata mare
Joia pentru dobitoace
Vinerea nu se mai toarce
Sambata la periat
Aoleu m-am speriat.
Plec-ai pe un drum
Si nimerii p-al cu carciuma
Cand acolo ce sa vezi,
Sac cu calti
Aoleu, bata-l Dumnezeu
Nici aici nu scap de el
Intru-n casa sa ma-nchin
Dau peste oale cu vin
Cu vin cald si cu vin rece
Beau de frica si nu-mi trece.

Livia Popa (heidi)"

Matei Laudoniu

Brebu (jud. Prahova)

2006-12-04T08:34:00.000-08:00

ORIGINEA DENUMIRII COMUNEI BREBU (jud Prahova, n.n.) SI A SATELOR
SALE
(text luat intocmai de pe http://brebu.go.ro/denumiri.htm)

"Secolele s-au scurs, generatiile s-au innoit continuu. Cum arhivele
si cronicarii au aparut mult mai tarziu oamenii s-au intrebat,
firesc, cine le-au fost inaintasii, astfel au inventat legendele. Cum
romanii sunt neintrecuti in materie de legende, brebenii nu puteau
face exceptii. Cea dintai legenda privitoare la toponimia comunei
Brebu este legata de brebi, animale rozatoare care traiau odinioara
pe podisul brebean, asemanatoare castorilor. Se stie, dupa cum
confirma si legenda, ca pe teritoriul comunei Brebu „se gaseau multi
brebi, dar care au disparut odata cu palcurile de padure si de
pasune, ce se gaseau pe podisul Brebului." A doua legenda referitoare
la originea denumirii, o reprezinta existenta multor brebenei in
crangurile lui, si in imprejurimi, brebenelul fiind o floare ierbacee
de padure. Aceasta supozitie este confirmata si de „Marele Dictionar
Geografic al Romaniei", care spune „ca numele comunei Brebu provine
de la niste flori: brebenei sau brebeni ce cresteau pe campul unde se
gaseste azi comuna Brebu." N. Mailat, in articolul sau „Epoca lui
Matei Basarab (1632-1654). Palatul voievodal cu manastirea Brebu –
Jud. Prahova" spunea ca „Brebu si-a luat numele de la florile mandre
si mirositoare, brebenei sau brebeni", mentionand apoi ca numele de
brebenei provine de la verbena, o denumire latina pentru asezare Daco-
Romana. O a treia varianta a denumirii comunei Brebu ne spune ca
primul stapanitor al acestor locuri sa fi fost un anume „Breab", iar
comuna si-a luat numele de la el. Dintre aceste trei versiuni, cea
mai plauzibila pare sa fie prima, „breb" fiind si cel mai aproape ca
scriere, parere sustinuta si de N. Iorga in studiul sau „Romania cum
era pana in 1918" unde afirma ca numele de Brebu provine „nu de la un
stramos Brebu, care n-ar fi gresit alegandu-si locul aice, pentru el
si tot neamul sau loc de salasluire, ci dupa un breb, un castor, rar
animal, spre pieire, vrednic sa fie pomenit astfel." in sprjinul
acestor afirmatii vine un pasaj din articolul scris de Doctorul
Docent Radu Calinescu in revista „Natura": „Toate localitatile
noastre, care au denumiri in legatura cu „breb" (pe slovena castor)
sau cu „hod" (pe ungureste castor) ca de pilda Brebuna, Brebunari,
Brebeni, Brebu etc. sunt in stransa legatura cu existenta de
odinioara in aceste locuri a castorului". Satul Brebu Megiesesc i se
mai spune si „Siliste" din cauza ca partea de sud mai ales a acestui
sat era pana mai acum 100 de ani, nelocuita. Satul Podul-Cheii a
capatat numele de la podisul pe care se gaseste si care e situat
intre confluenta Doftanei cu garla Valea Rea, numele podisului venind
de la Cheia Brebului care se gaseste la N-V de podis, asezata de
apele Doftanei in stanca ce leaga acest podis de culmea de vizavi, o
ramura din culmea Baiului, Garbova. De Podul-Cheii, ca mosie, se
vorbeste in cartea de judecata data de Mihai Viteazul, la 20 august
1596 prin care intareste ca propietari in Brebu pe popa Fratean si
fiul sau Baico, in care spune „si iar a cumparat Baico, din toata
partea lui Oancea, de la Podul-Cheii oricat se va alege…". Dupa cum
stim, satul nu exista cand a venit Matei Basarab, pe locurile
acestea, iar batranii spun ca la 1864 nu numara decat 9 familii, cu
toate ca au fost impropietariti 14 locuitori, iar la 1898 numara 110
suflete (Arhiva de Stat Ploiesti – Tabele de impropietarire de la
1864. vezi Doc 11 si 7 si marele dictionar geografic al Romaniei
editat 1989, vol I litera B si P) Satul Pietriceaua si-a luat numele
de la culmea muntelui cu acelasi nume, cumparat de stramosii
pietricenilor de la „… Ram si Neagu…". Despre acest munte se vorbeste
intaia oara in 1518 intr-un document dat de Neagoe Basarab, domnul
tarii Romanesti, prin care intareste stapanirea lui Dragomir sluga si
a fetei sale Neacsa asupra anumitor mosii intre care si muntele
Pietriceaua. (Arhiva de Stat Bucuresti – sector istoric – Catalogul
documentelor Tarii Romanesti, doc nr. 258) Numele satului vine de la
pietrele din Galme, ce pareau a se pravali peste sat. inainte, partea
de sus a satului era plina de astfel de pietre, cu timpul ele fiind
folosite de oameni in gospodarii, sau acoperite de pamant. in
trecut, satul era inconjurat de o padure de stejari, "pe care abia ii
cuprindeau doi oameni", padure ce a disparut acum mai bine de 20 de
ani. Se pare ca inainte cu 100 de ani de atestare documentare a
Brebului satul Pietriceaua exista deja. Dinspre Brasov au aparut
ciobani, numiti mocani, care gasind acest taram bun pentru adapostul
vitelor, s-au asezat aici mai intai in partea de sus, coborand apoi
si spre vale. De aceea gasim si in prezent aici multi ciobani si
oameni cu numele de MOCANU. Satul dateaza de 600-700 de ani. Din
documentele studiate, se pare ca in 1310, un Vlad Viteazu este
improprietarit chiar pe varful Barbesului al muntelui Pietriceaua cu
pamant, pentru vitejia lui. Din Vlad se naste numele de Lungu pe care
si preotul satului il poarta si de care este mandru considerandu-se
urmas al lui. Satul este asezat bine, numai in bataia soarelui, pe
tot timpul zilei si seara, cand luminile sunt aprinse daca cineva s-
ar uita de pe Galme i s-ar parea un cer cu bolta in jos. De pe culmea
satului se vede Ploiestiul, Baicoiul si Campina. Alaturam acestor
frumuseti si sunetul placut al clopoteilor de la gatul animalelor ce
se intorc de la pasune, dinspre padure si izlazuri. Ocupatia
principala a satenilor este astazi, ca si in trecut, cresterea
animalelor, cu toate ca unii au locuri de munca. Harnici fiind, pe
cheltuiala pietricenilor s-au construit scoala generala de 8 ani,
dispensarul si caminul cultural. Pietricenii, cand este nevoie sa
sara in ajutor cu bani sau munca pentru ei, nu se dau inapoi. Drumul
de legatura dintre Brebu si Pietriceaua se mai numeste si Valea
Lupului. Acolo au fost lupte intre Matei Basarab si Vasile Lupu.
Matei Basarab, ca sa-si apere zona unde voia sa ridice manastirea,
taia cu soldatii stejarii imensi si-i punea in calea ostii lui Vasile
Lupu."

Cioclovina

2006-12-04T08:33:00.000-08:00

In cartea Toponimia Romaneasca (Bucuresti, 1962), Iorgu Iordan spune urmatoarele referitor la localitatea din Hateg:

"cioclovina = ciocloava (Dictionarul Limbii Romane Moderne, Bucuresti,1958)"

Matei Laudoniu

Posada - intrebare si raspuns

2006-12-04T08:28:00.002-08:00

Re: Posada

Geo Scripcariu wrote:

Cate Posade stiti (in afara celei de pe Valea Prahovei)? Care (unde
exact) e cea din istoria medievala, cea legata de Mircea-cel-Batran?
Ce
dovezi sunt in cest sens?

Geo Scripcariu

.........................................

Geo, m-am uitat prin cateva carti de istorie pe care le am acasa, ca
sa-mi pun putin ordine in idei, si mi-am mai improspatat putin
cunostintele despre batalia de la Posada. Dupa cum o sa vezi mai jos,
istoricii sunt rezervati, dar aproape toti sunt de acord ca armata
ungara nu s-a retras prin culoarul Rucar-Bran, si cu cu atat mai
putin prin Valea Prahovei, care pe vremea aceea era insotita un codru
de nepatuns.

Eu daca as fi fost Carol Robert de Anjou m-as si intors acasa tot
prin Lovistea :), in nici un caz pe drumul Rucarului, ca sa nu mai
vorbim de Valea Prahovei. Multi dintre cei de pe lista aceasta au
mers ceva prin Romania si cred ca pot aprecia alternativele lui Carol
Robert. Legat de cea de-a doua intrebare a ta, "ce Posade mai stiti
prin Romania", trebuie sa dau o fuga pana la Biblioteca Academiei,
cred ca sunt multe sate si diverse locuri numite asa...

In 1330, lucrurile s-au desfasurat cam asa:
Regele Basarab era vasalul regelui maghiar Carol Robert de Anjou,
care il numea pe Basarab "voievodul nostru". Nemultumit si

ingrijorat de politica externa activa pe care Basarab o ducea pe cont
propriu la sud de Dunare si in Rasarit, Carol Robert,

luand drept pretext ocuparea de catre Basarab a unor teritorii
socotite apartinand Coroanei, incepe o incursiune impotriva

lui Basarab, pe care il socoteste de data
aceasta "razvratit", "nesupus", "necredincios". Intentia lui Carol
Robert era sa-si

impuna in toate privintele autoritatea de suzeran. El intra in
Muntenia, reocupa Severinul si respintge cererile de pace ale

lui Basarab , care promitea recunoasterea suveranitatii, plus o
despagubire speciala de 7000 marci (75 kg aur). Basarab era

dispus chiar sa-l trimita pe fiul sau la Curtea Regeasca, drept gaj
al credintei sale. toate aceste conditii erau foarte

avantajoase pentru regele maghiar. Carol intra in Tara Romaneasca,
ajunge pana la Arges, in fata certatii, dar in acest

moment armata sa era deja istovita, caci dupa obiceiul din totdeauna
al tinuturilor noastre, voievodul muntean facuse parjol

in fata dusmanului. Ostasii sufereau de "foamea cea mare", dupa
expresia cronicii unguresti. In cele din urma Carol da

porunca de intoarcere, fara sa fi angajat o lupta decisiva cu oastea
romanilor. La intoarcerea in Ungaria armata sa este

surprinsa de armata lui Basarab intr-o trecatoare, lovita din toate
partile de ostasi care pravalesc bolovani de pe munti, pe

cand calea dinainte este taiata de bolovani rostogoliti de-a
curmezisul. Romanii ocupasera inaltimile si inchisesera cu

santuri de pamant ambele iesiri, pravalind bolovani si copaci taiati
si tragand cu sagetile in gramada. Macelul in care piere

toata floarea nobilimii maghiare tine 3 zile. In aceasta batalie p-a
pierdut pecetea regelui. Regele insusi, ca sa scape si-a

schimbat hainele cu unul din credinciosii sai, si abia a putut iesi
neobservat din valmasagul de acolo. Dezastrul e

pomenit in mai multe surse, intre care si o cronica pictata cu
miniaturi in culori - Chronicum Pictum.
Batalia de al Posada si anul 1330 reprezinta sfarsitul sezeranitatii
maghiare si aparitia primului stat roman independent.

PARERILE ISTORICILOR PRIVIND LOCALIZAREA BATALIEI:

Neagu Djuvara: O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri de
Neagu Djuvara, Humanitas, 1999
- destre trecatoarea respectiva: "Inca neidentificata cu siguranta,
dar cunoscuta in istoriografie cu numele

gresit "Poasada""

Vlad Georgescu: Istoria Romanilor de la origini pana in zilele
noastre, Humanitas, 1989, Printed and bound in Germany
- pomeneste de locul numit "Posada", fara a insista asupra
subiectului.

Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu: Istoria Romanilordin cele
mai vechi timpuri pana astazi, Ed. Albatros, Bucuresti,

1971
- "Nu se stie sigur unde s-a dat aceasta memorabila lupta. Unii
istorici cred ca ea a avut loc intre Campulung si Bran, la locul
numit "Posada". Dar de la Cetatea Argesului (sub Castro Argias) unde
ajunsese armata ungara,

drumul cel mai scurt la intoarcere nu e prin Campulung, Bran, Brasov,
ci prin Lovistea, si apoi Valea Oltului, spre Sibiu. E mai probabil
ca lupta sa fi avut loc pe aici, asadar intre Curtea de Arges si
Sibiu, probabil prin Lovistea"

Dictionar Enciclopedic Roman, Ed Politica, Bucuresti, 1965 si
Enciclopedia Geografica a Romaniei, Ed. Enciclopedica, Bucuresti,
2002
- "loc neidentificat, probabil prin Lovistea"

Istoria Romaniei, Academia Republicii Populare Romane, Editura
Academiei Republicii Populare Romane, Bucuresti, 1962-
- "Lupta s-a dat intr-un loc al carui nume nu e indicat de izvoare,
el este cunoscut insa in istoriografie

sub numele de Posada, care inseamna de fapt loca intarit, si e situat
probabil pe drumul de iesire din Tara Romaneasca in

Lovistea"

Simion Teodor, Culoarul Rucar-Bran - O poarta in Carpati, Editura
Sport-Turism, Bucuresti, 1990
- "O atentie deosebita i se acorda topicului Posada, localizata de
unii cercetatori intre Rucar si Podul

Dambovitei, la Plesa Posadei - cu intelesul de loc ingust, periculos,
greu de strabatut, unde s-ar fi desfasurat celebra

batalie de la 1330..."

Bibliografie:

Neagu Djuvara: O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri de
Neagu Djuvara, Humanitas, 1999
Vlad Georgescu: Istoria Romanilor de la origini pana in zilele
noastre, Humanitas, 1989, Printed and bound in Germany
Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu: Istoria Romanilordin cele
mai vechi timpuri pana astazi, Ed. Albatros, Bucuresti,

1971
Dictionar Enciclopedic Roman, Ed Politica, Bucuresti, 1965
Enciclopedia Geografica a Romaniei, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 2002
Istoria Romaniei, Academia Republicii Populare Romane, Editura
Academiei Republicii Populare Romane, Bucuresti, 1962
Simion Teodor: Culoarul Rucar-Bran - O poarta in Carpati, Editura
Sport-Turism, Bucuresti, 1990

Scãrile lui Vodã (Vrancea)

2006-12-04T08:28:00.001-08:00

In mijlocul muntilor Vrancei, spre fundul apei Nãruja, se aflã
piscul cu numele " Scãrile lui Vodã".
Povestea spune cã, în timpurile vechi, ªtefan cel Mare, rãtãcins
prin codri cu o ceatã de oºtaºi a ajuns în golul Verdelui, într-o
poianã mare ºi frumoasã, unde ceata marelui voievod se puse a se
hodini.
Dar vodã, având nevoie de sã cerceteze cât mai bine împrejurimile,
pentru a ºti în ce loc se aflã ºi nu se trezi înconjurat fãrã veste
de duºmani, s egândi sã urce pe creasta muntelui Pietrosul, cel mai
înalt vârf din apropiere.
ªi fiindcã muntele era stâncos ºi coasta din cale afarã de
prãpãstioasã, oºtenii au sãpat niºte trepte pe zarea piscului, pânã
ce vodã ºi ai sãi s-au putut ridica în vârf.(...).
De atunci piscului i-a rãmas numele de " Scãrile lui Vodã".
( Simion. Hîrnea- Nãruja, în Albina, revista enciclopedicã
popularã, Bucureºti, 1934, nr 35, p.6)

Cucurbata = bostanul-pipeta

2006-12-04T08:24:00.000-08:00

Cucurbata = bostanul-pipeta

Motii de acum vreo 30 de ani mai stiau cu siguranta ce inseamna cucurbata.
Cucurbata / curcubata este un bostan cvasi-cilindric, a carui lungime poate
depasi 1 m, si care spre unul din capete are o umflatura aproape sferica.
Daca se perforeaza la capete pentru a se goli de seminte si se lasa sa se usuce
bine, devine o unealta foarte utila in gospodarie- un fel de pipeta gigantica.
Motii imerseaza capatul lung in butoiul cu vin, apoi aspira pentru a umple sfera
si tin degetul etans pe orificiul superior. Gravitatia face restul...

EI
Dinu Mititeanu wrote:
Despre Cucurbata am citit undeva ca numele ar veni dupa asemanrea cu un
pepene/ bostan numit in latina cucurbita, nume care a ramas in unele zone
din Ro. Ar trebui sa intrebam motii daca cunosc acest termen. Dar a
intrevenit o inversiune de pronuntie si a devenit Curcubata, nume folosit
acum si de localnici.

Costila (Muntii Bucegi)

2006-12-04T08:22:00.000-08:00

Chiar daca la inceput este vorba de Baiului, am postat acest text
pentru ca ne explica in primul rand toponimul Costila, munte foarte
drag multora dintre noi.

"Pentru acest munte Baiu, stapanit vreme indelungata de Rasnoveni,
cari l'aveau danie dela "d-lor jupan Udristi" si jupan Toma
Postelnicul, din anal 1593 s'a purtat un proces care a tinut cateva
decenii. E interesanta plangerea boerilor proprietari cari aratau ca
Rasnovenii s'au intins si dincolo de Baiul, stapanind si alti
munti, "al dumnealui raposatul Nicolae hanu Dudescul se numeste
Gostila, ai nostri Cretulesti se numeste Clabucete Baiului si a lu
raposatul Raducanu Paleologu sa chiama Coltii Morarului si a lu meu
medelniceru Grigorie se numeste Valea Cerbului si o bucatica de locu
din Predeal, tot al meu medelniceru; Luminate Doamne, din Predeal,
pana in Valea Cerbului este cale de trei ceasuri"( V. A. Urechia.
Istoria Romanilor, vol. VI. pag. 827—833. ) (Nici o exagerare nu este
in masurarea distantei din Predeal la valea Cerbului N. A.).

FAPTUL INSEMNAT PENTRU CARE AM REPRODUS ACEST CITAT AL PLANGERII
BOERILOR ESTE NUMELE DE GOSTILA, CARE NU POATE FI DECAT COSTILA DE
ASTAZI. Gostila e un termen slav, derivat probabil din go(r)stina,
gostina, gostila, ceea ce inseamna impozit pe berbeci sau porci (Daco-
Romania, 1924, Cluj, pag. 836), (jus montanum), adica aici, pe acest
munte, era locul unde se lua dela ciobanii pastori, impozitul pe
berbeci."

PASAJ EXTRAS DIN - "AL TREILEA ANUAR AL BUCEGILOR"– 1928, AUTOR
IORDAN I. TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL. .

Peleaga, Cucurbata/Curcubata, Scaritza

2006-12-04T08:20:00.002-08:00

Intr-o carte a geografului Ion Simionescu, scrie ca peleaga = oaie de pe
care a cazut lana

Despre Cucurbata am citit undeva ca numele ar veni dupa asemanrea cu un
pepene/ bostan numit in latina cucurbita, nume care a ramas in unele zone
din Ro. Ar trebui sa intrebam motii daca cunosc acest termen. Dar a
intrevenit o inversiune de pronuntie si a devenit Curcubata, nume folosit
acum si de localnici. Apropo, scrisesem de Scaritza. M-a intrebat candva un
localnic pe acolo "Mergeti la Scarisoara? ". M-am mirat de intrebare si l-am
intrebat ce nume e asta , cum ii spuneti de fapt? "- Pai noi Domnule il stim
de Scaritza, dar domnii spun ca se duc la Scarisoara..."
Si uite asa, in loc ca domnii sa adopte numele corect de la localnici, se
poate produce si fenomenul invers...
Dinu Mititeanu

Piatra Craiului (crucea de pe varf)

2006-12-04T08:20:00.001-08:00

Crucea de pe varful Pietrii Craiului
Pe la inceputul secololui al XIX-lea, istoricul sas Meriemburg
spunea ca in vremea sa era pe virful acestui munte o cruce mare de
piatra cu o veche inscriptie ilirica ce merita a fi descifrata.Ea a
disparut. In locul crucii disparute cineva a pus in loc trei cruci
mititele de lemn( nu se stie ince scop). In anul 1932,aici a fost
adusa o cruce inalta de stejar de aprox.3,5 m, la indemnul
proptopopului Vasile Stoicane.In jurul locului unde se afla crucea s-
a nascut urmatoarea legenda:
" Se spune ca in vremurile de demult a fost o seceta cumplita, care
a parjolit iarba, a uscatfrunza pomilor si oamenii au avut mult de
patimit.Lumea toata era disperata, se ruga , dar nimic nu se
intampla.Atunci, o femeie sarmana din sat urca zilnic muntele, in
virful caruia s eruga lui Dumnezeu sa daruiasca oamenilor
ploaie.Intr-o zi, ea nu s-a mai intors in sat.Apoi a avut loc o mare
minune.Baierile cerului s-au descatusat si a plouat trei zile si
trei nopti la rand.(...)Oamenii n-au uitat-o pe acea sarmana
femeie.Au urcat toti muntele sa o caute.Au gasit-o in genunchi, cu
palmele a ruga si ochii indreptati spre inaltul cerului, dar
moarta.I-au facut,acolo sus, in virful muntelui o groapa sapata in
stanca si i-au pus la capatai o cruce.Din acele vremuri se zice ca s-
a nascut obiceiul , ca , de cate ori e vreme de seceta, satul, cu
preotii in frunte, sa urce la crucea acelei femei, sa se roage lui
Dumnezeu sa le trimita ploaia cea datatoare de viata"

Ion Lepadatu, Vechi asezari barsene- Orasul Zarnesti

PS
Tot in aceasta carte am intalnit verbul "a descebalui", folosit de
locuitorii varstnici cu sensurile de; a afla, a se lamuri, a
descifra o taina.Poate cineva sa aduca mai multe informatii despre
el? Multam fain

Ohaba de sub piatra

2006-12-04T08:16:00.000-08:00

Vreau sa va propun pentru astazi urmatorul subiect - toponim - OHABA;
amintindu-ne de satucul Ohaba de sub Peatra de la poalele Retezatului.
Cuvantul "ohaba" este de origine slava. S-a impamantenit la noi in
vremea evului mediu si are legatura , dupa cum vedea, cu
rpoprietatile din acea vreme. In Moldova termenul "ohaba" apare o
singura data, in documentul din 29 noiembrie 1443, prin care Stefan
Voievod, unchiul lui Stefan cel Mare, intareste manastirei Moldovita,
vama, sate si mori. Aici citim: "sa fie acestei manastiri in
si in , nestricate niciodata in veci, si cu tot venitul." (M.
Costachescu, "Documente inainte de Stefan cel Mare", vol II, p-. 187-
188). In schimb in Tara Romaneasca termenul a avut o mare raspandire
ai apare in diferite acte: acte de danii si intariri de danii, actele
de vanzare, intariri de testamente, la infratire de mosie, la
constituire de dota, la danii intre particulari etc.
In limba rusa "ohaba" apare prima data la anul 968, intr-o cronica
kieveana, cand kievenii i-au vrbit principelui Sviatoslav, care si-a
lasat pamanturile sale si s-a dus sa se "ingrijeasca" de pamanturi
straine la Dunare; moment in care kievenii principelui erau sa fie
cotropiti de pecenegi. Acestia au spus despre principe ca s-a "retras
OHABIV" (despre aceasta forma a cuvantului in cauza A. vaillan spune
ca este o forma noua a participiului trecut; in "Manuel de viuex
slave"). In "Letopisetul Lavrentievskaia", A.A.Sahamatov sustine
ca "ohabiti-sea" inseamna "a se lepada".
In lucrarea "Materiale pentru un dictionar al limbii ruse vechi dupa
monumente literare" (1902), Sreznevski da urmatoarele sensuri
cuvantului "ohabiti-sea": 1). a parasi, a lepada, 2). a se ascunde,
3). a inceta, 4). a renunta, 5). a se retrage, a lipsi.

Din verbul acesta , "ohabiti sea", a derivat cuvantul "ohabeni" (cu
accent pe "a", atentie la citire!!n.n.), care inseamn o parte dintr-
un oras sau dintr-o cetate, inconjurata de un zid special.

Se poate afirma, pe aceste baze, ca "ohaba" este substantiv, format
din verbul "ohabiti sea". Ca substantiv "ohaba" insemna "un lucru, la
care s-a renuntat de la care acela ce are dreptul s-a retras".

Acuma revenind la citatul de mai sus, care "intarea manastirii
Moldovita....", reiese ca prin "ohaba" domnitorul renunta la dreptul
sau de a retrage pamantul boierului in anumite cazuri.
(aici trebuie cunoscute sistemul de guvernare in acea vreme,
ierarhiile sociale si statutul taranilor etc.)
Mai simplu, daca putem spune, "ohaba" nu se confunda cu imunitati.

Dat fiind faptul ca in Tara Romaneasca termenul "ohaba" a fost
intrebuintat pe scara larga, iar in Moldova a fost ca o rara
exceptie, acest lucru de arunca o lumina asupra raporturilor care
existau intre domni si boieri. Boierii Tarii Romanesti au reusit sa
capete de la Domni renuntarea la retract, (vezi DEX, n.n.), adica
ohaba,, ceea ce mai apoi a devenit un obicei constant, in vreme ce
in Moldova, puterea domnilor era mult mai autoritara.

In ce priveste acuma satul de la poalele Retezatului, spuneti-mi voi
ce credeti..........?

Tudor Georgescu

P.S.: Bibliografie:Vl. Dali, "Dictionarul interpretativ al limbii
velicoruse vii", 1914, col 2002
I. Bogdan, "Documentul Razenilor din 1484 si organizarea armatei
moldovene in secolul al XV-lea, Buc., 1908
i. Bogdan, art. "Ohaba, ohabnic", in rev. "Convorbiri literare", XL.,
1906, p. 295-299.

Capatana Porcului (masivul Bucegi)

2006-12-04T08:13:00.002-08:00

Capatina Porcului din masivul Bucegi este dealul in spatele caruia se
afla cabana Poiana Izvoarelor. "Clabucetul" mai degraba decat dealul,
caci din punct de vedere geografic, peisagistic si geologic se afla
nu in Bucegi, ci in Clabucetele Predealului.

Toti montaniarzii care bat Bucegii stiu acest clabucet. Cum ajungem
in Poiana Pichetul Rosu venind dinspre Poiana Izvoarelor, ni se
infatiseaza pe dreapta padurea devastata de pe versantul vestic al
Capatanii Porcului. Ani de zile m-am intrebat ce s-a intamplat acolo,
trecand spre Malaiesti sau Omu.

Incendiu? Defrisare nu parea, caci brazii erau daramati de la
jumatate.

Cred ca multi si-au pus intrebarea ce s-a intamplat acolo, pe
Capatana Porcului.
Pai cam asta pare sa fie...

"...Capatana Porcului, unde in toamna anului 1916 a fost un cumplit
bombardament de artilerie, ale carui urme se vad si azi si unde, in
fiecare an, in Maiu, coprinele in floare, albesc patand placut
verdeata ierbei infratite....."" (I. Tacu)

Mai jos aveti extrase din articoul lui IORDAN I Tacu (INSTITUTOR-
DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL) din "AL TREILEA ANUAR AL
BUCEGILOR"– 1928, in care autorul ne mai spune ceva: cum ca ar fi o
greseala toponimica, si Capatana Porcului este de fapt in alta parte.

Nu stiu alti "bucegisti" ce vor zice, dar mi-e greu sa numesc
clabucetul cu pricina altfel decat Capatana Porcului. Poate imi
reviziuesc atitudinea totusi...voi ce parere aveti? :)

"Vom starui in deosebi asupra acestei greseli toponimice.. "Capatana
Porcului" e azi un nume cunoscut, de catre foarte multi — in special
bucuresteni — cari n'au nici o legatura cu turismul.
Scriitorul N. Kiritescu, autorul piesei "Un erou" face ca Tuluca
Peles, eroul, sa apese asupra acestui nume Capatana Porcului, unde in
toamna anului 1916 a fost un cumplit bombardament de artilerie, ale
carui urme se vad si azi si unde, in fiecare an, in Maiu, coprinele
in floare, albesc patand placut verdeata ierbei infratite.
Unii afirma — in special locuitori din Busteni — ca varful Capatana
Porcului ar fi cota 1594, din culmea Baiului, la Nordul careia se
gasesc cota 1589, varful Baiului.
De unii dintre acestia a fost informat si d. Nestor Urechia care, in
articolul sau "Dihamul" din "Al doilea anuar al Bucegilor",
serie: "Dupa un sfert de ora de urcus, dela picioarele Dihamului, ai
de ales drum in trei directii: la stanga, pe poteca Take Ionescu,
care te duce sub partea varfuita numita "Capatana Porcului", la
pichetul graniceresc zis Rosu, etc.
Tocmai acest "pichet Rosu" a facut sa se mareasca confuzia si sa se
numeasca varful — cota 1594, situat la S-Vest de Dihamul,
drept "Capatana Porcului", care in realitate este situata la M-Est de
Dihamu, adica in partea opusa.
In lucrarea mea "Predealul" am notat "Capatana Porcului", acolo unde
ea se afla in realitate, unde mi-a fost aratata de Predeleni, si de
cei doi buni cunoscatori ai regiunei, pe cari i-am citat mai sus. In
acelasloc mi-o confirma si padurarii actuali din Rasnov.
De unde pnovine greseala? Sa cautam a o lamuri!
Ridicarea topografica a hartii militare romane, a regiunei ce ne
intereseaza, s'a facut in 1897. O harta provizorie la scara 1:50.000
s',a tiparit la 1900, in care harta, la cota 1594, figureaza si
denumirea de "Capatana Porcului".
Revizuirea topografica se face in 1902 si'n harta militara romana, la
scara 1:100.000, editia din 1914, Capatana Porcului notata la 1900,
la cota 1594, nu mai apare, notand in schimb, acolo unde ea este in
realitate cota 1473 N.E. de Dihamu — varful "La Cleste", care este
cum am spus, locul unei tarle.
La 1897 "pichetul Rosu" nu exista, din care cauza nici nu se afla pe
harta. Exista insa un pichet graniceresc la poalele
adevaratei "Capatana Porcului", unde este punctul de legatura intre
Baiul si Clabucetul Baiului.
In urma cand s'a ridicat "pichetul Rosu", confuzia s'a marit,
datorita faptului ca langa "Capatana Porcului" spre S de ea exista un
pichet; denumirea de "Capatana Porcului" se da acum cu mai multa
siguranta si cotei 1594, la sudul careia era un pichet: "Pichetul
Rosu".
Dar anterior ridicarei hartii romane, s'a facut, pela 1853, harta
austriaca a regiunei, revizuita pela 1880, cu ocazia delimitarei
frontierei. Dupa una din aceste harti austriace reproduce I.
G. .Babes—in lucrarea sa Din Plaiul Pelesului, harta Predealului.
In harta reprodusa de Babesla cota 1594 este notat "Tarla Berbecului"
iar "Capatana Porcului" este aratata ceva mai spre Vest decat e in
realitate, cam acolo unde se afla azi notat — si'n harta romana si'n
cea austriaca — Aschenkopf — Magura Cenusie — sau numai Magura, cum
zic Romanii.
Daca in editia ultima a hartii romane din 1914, "Capatana Porcului"
este eliminata, datorita faptului ca se constatase confuzia, in
editia hartii austriace revizuita pe teren in nov. 1916, "Capatana
Porcului" este insemnata acolo unde ea se afla in realitate, cota
1473, dela poalele careia isi are obarsia Valea Iadului, unde se
leaga Clabucetul Baiului, cu muntele Baiul.
M'am intrebat care sa fie semnificatia numelui de "Capatana
Porcului"? Explicatia ce mi-a fost data de un satean ca, prin cele
doua pete de vegetatie arborescenta, asezate aproape simetric in
partea vestica ca doi ochi, ea ar capata infatisarea unei capatani de
porc — nu mi se pare verosimila.
Inchin a crede ca, pe aici trecand hotarul despartitor intre
Rasnoveni si Predeleni, o capatana de porc salbatic, destul de
numerosi in trecut, fixata intr'un anumit chip, va fi servit ca punct
de reper al hotarniciei.
Iar mai tarziu, cand capatana de porc n'a mai existat, magura a
continuat sa se numeasca "Capatana Porcului". Ea era versantul estic
impadurit si dela baza ei pornesc vaile: Leuca si Iadului, care-si
poarta apele pe un strat calcaros, formand, — mai ales valea Iadului —
mici caderi de apa."

Matei Laudoniu

Originea numelui Cozia

2006-12-04T08:13:00.001-08:00

Articol aparut pe site-ul http://salvamont.org, site
gãzduit gratuit de Alpinet.org - ghidul tãu montan. Autor: Cristi
Pitulice. Poti vedea acest articol la URL-ul:
http://salvamont.org/main/articole/show_ro_id_327.html

Originea numelui Cozia - Autor: Cristi Pitulice

Acest toponimic are o arie de raspandire relativ vasta, dar
cel care ne intereseaza pe noi este acela referitor la Masivul si
Manastirea Cozia, ambele situate in N-E judetului Valcea la iesirea
Oltului din defileul cu acelasi nume, intr-o regiune bine inpadurita.
In privinta originii si evolutiei acestui topomin exista 2
ipoteze principale formulate de Iorgu Iordan pe de o parte, si Emil
Petrovici pe de alta parte. Trebuie amintit faptul ca acestea 2 au
fost formulate acum mai bine si aproape o ½ secol.
Iorgu Iordan sustine ca “ Sinonim cu Nucetul este Cozia:
celebra manastire intemeiata de Mircea cel Batran, ce se chema la
inceput , dar deja in actul de la 1387dat de ctitorul ei,
figureaza actualul nume – Cozia a carui tema este Turca: KOZ – NU=
CA.
Nu – I vorba insa de un cuvant turcesc propriu zis (adica osmanliu),
fiindca pe la sfarsitul sec. XIV nu puteau exista in limba noastra
astfel de elemente lexicale, ci de unul peceneg sau cuman.”
Emil Petrovici este convins ca “numele Cozia este
incontestabil slav: KOZA - CAPRA”
Dupa parerea noastra ipoteza lui E. Petrovici isi pierde
vaalbilitatea din urnatoarele motive:
1.Pentru ca acest nume (de sorginte slava) sa prinda radacini
adanci in acele loc era necesar ca numele sa-I fie atribuit cu o buna
bucata de timp inainte jumatatea sec XIII(cel putin ž de secol sau un
secol ) deoarece populatia vlaha era deja cristalizata si bine
individualizata in nordul Olteniei atat in sec. VI cand si-a facut
aparitia cel de al 2-lea val migrator ( avarii, slavii si bulgarii).
2.In secolele VIII – XIII invaziile salve au continuat tot pe
aceleasi directii ca si la inceput si anume pe culoarul Siretului
spre Pen. Balcanica si prin Campia Panoniei spre coasta Adriaticii
(R.F. Yugoslavia), ocolind in buna masura teritoriul tarii noastre. E
adevarat, in decursul secolelor VI - XII au existat numeroase
incursiuni in teritoriul Carpatic dar acestea s-au lovit de
formatiunile prestatale si statale surprinzator de bine organizate si
au fost subliniem incursiuni; putinele grupuri slave care s-au
statornicit aici au fost rapid asimilate. Deci fondului lexical
autohton (de pe Valea Oltului) fie nu s-a modificat, fie s-a
modificat extrem de putin in nici un caz neducand la crearea de
toponime majore precum Cozia.
3.Substantivul “capra “ este irelevant si neconcludent in =
a
stabili o caracteristica a unei astfel de zone, aceasta fiind, pe de
o parte, bine impadurita deci neexistand pasunile adecvate
intretinerii unui numar importane de capre, iar pe de alta parte
regiunea are alte elemente mult mai importante care o poate
caracteriza. Acesta, de altfel, fiind unul din cele mai serioase
argumente
4.Trebuie subliniat si faptul ca ultimele valuri slave care ar
fi trecut pe aici (asa cum am mai amintit este putin probabil) in sec
X-XIII ar fi gasit aici o populatie cumana stabilita aici la mijlocul
sec X.
Asadar prin prisma acestor argumente consideram ca numele de
‘Cozia’ nu are nimic in comun cu limba slava, legatura vazuta de =
Emil
Petrovici fiind pur intimplatoare.
In ceea ce priveste provenienta turca a toponimului Iorgu
Iordan se apropie cel mai mult de adevar, dar printr-o subtila
nuantare savantul se delimiteaza de natura problemei Exista si aici
cateva argumente care vin in sprijinul ipotezei conform careia Cozia
nu este de origine turca propriuzisa.
1.Imperiul Otoman devine limitrof spatiului romanesc abia la
sfarsitul sec.XIV ( in anii 1388-1389 otomanii au atacat prima oara
frontiera sud-estica romaneasca – deci dupa ctitorirea Manastirii
Cozia!)
2.Singurele contacte intre romani si otomani inainte de de
sfarsitul secolului XIV au fost numai in scurtele conflicte din
peninsula Balcanica.
3.In ceea ce priveste originea turcica propriuzisa “KOZ” &=
#150;
“NUCA”, la prima vedere este plauzibila; inca si azi, la peste 60=
0 de
ani diferenta, la iesirea Oltului din defileu se pot intilni
insemnate intinderi de nucete acestea dainuind in toponimia
locala :La nucet, Nucetel, etc. Insasi locul pa care a fost ridicata
Manastirea Cozia se numea inainte de ctitorire “La Nucet”.
4.Din punctul anterior se intelege ca exista denumirea de “La
Nucet” exista inca din sec. XIV si aceasta a fost folosita oarecum in =

paralel cu denumirea Cozia – asa cum vom demonstra mai jos. Asadar nu =

exista nici o posibilitate ca sa se adopte o denumire – care intr-
adevar reprezinta relitatea locului – venind dintr-o limba efectiv
necunoscuta atunci pe teritoriul romanesc si mai mult primele
contacte turco-romane au fost dupa anul 1387.
In concluzie exista foarte putine sanse ca provenienta
toponimului “Cozia” sa fie din limba turca chiar se poate afirma =
ca
este mai putin verosimila decat ipoteza slava.
In ceea ce priveste cea de a trei-a ipoteza - originea cumana
a topominului – se impun de la inceput cateva precizari cu privire la =

originea si existenta cumanilor pe teritoriul romanesc.
Cumanii, ca si pecenegii, triburi de origine turanica – fac
parte din cel de al 2-lea val migrator, dar spre deosebire de
pacenegi care si-au facut aparitia in anul 987 si s-au stabilit in
stepa panonica, cumanii si-au facut aparitia mai tarziu, in anul
1057, si s-au stabilit intr-o regiune ce cuprindea “ toata Moldova si =

tara Munteneasca”. Dovada ca acesti migratori se intindeau pana la
vest de Olt sunt 2 toponime: Cumanii si Vadul Cumanilor. (A. D.
Xenopol). De asemenea conform cercetarilor istorice “in Moldova si
Muntenia se aflau vreo 33 de numiri care amintesc de numele cumanilor
si sunt cunoscute de la documentele de la 1247 si din bula papala din
1234 ca Muntenia si Moldova purtau numele Cumania .”
Despre statornicia lor pa aceste meleaguri A. D. Xenopol
afirma urmatoarele:” Cumanii au parasit de mult barbaria primitiva;
ca unii cumani isi trimiteau chiar fetele la Constantinopol, unde ele
se crestinizau, si ca aceasta religie le devenise atat de iubita,
incat fiica unui rege se calugareste…”
Asadar putem afirma fara echivoc ca si teritoriul din zona
Masivului Cozia se afla sub stapanire cumana in sec. XI - XIII. Deci
numele de Cozia poate fi foarte bine de provenienta cumana.
In ceea ce priveste originea stricta a denumirii : COZA –
COZIA, aceasta ar fi foarte posibila deoarece Coza se traduce prin
Foc, fenomen ce poate reprezenta o carcaterisitca a locului, si inca
una foarte evidenta. Este foarte posibil ca focul sa fi cuprins
padurea din Defileul Oltului si ca urmare sa poarte un nume
semnificativ.
Pentru a sintetiza iata argumentele ipotezei procumane:
1.Regiunea a fost sub stapanire cumana incepand cu sec. XI.
2.Desi au fost neam migrator acestia s-au statornicit pe
aceste locuri.
3.Denumirea de “Cozia” este foarte aproape de cuvantul cum=
an
“coza”.
4.Coza - foc reprezinta un fenomen care este foarte probabil
sa fi avut loc, fiind de asemenea o caracteristica reprezentativa a
locului.
Desi la prima vedere aceasta ipoteza sustine tezele maghiare
conform carora romanii (vlahii) au venit pe aceste locuri ulterior
cumanilor, acestea sunt infirmante de existenta numelui Cozia ca
toponim major (impus de populatiile cuceritoare ) care a circulat in
tanden cu toponimele minore - “Nucet” – in speta si de hidro=
nimul
“Alutus” – “Oltus” – “Olt” care a r=
amas neschimbat in ciuda faptului
ca populatiile cumane au aparut in postura de cuceritori, deci
elementul romanesc era foarte pronuntat.

Autor: Cristi Pitulice

Muntele "Dihamul" din masivul Bucegi

2006-12-04T08:12:00.001-08:00

PASAJE EXTRASE DIN GEORGE LAHOVARI, LUCRAREA "MARELE DICTIONAR
GEOGRAFIC AL ROMANIEI" , 1898:

- "Raiul Sasilor sau Dihamul, padure particulara, supusa regimului
silvic inca din anul 1883, pe mosia Muntele Raiul Sasilor sau
Dihamul, pendinte de comuna Sinaia, pl. Pelesul, jud. Prahova."

- Dihamul, sau Baiul – "e situat intre Valea Morarului, Clabucetul
Baiului si muntele Tarla Berbecului. Este cunoscut pentru padurile de
fag, pentru nenumaratele sale stane de oi, pentru bogatele sale
pasuni sti locuri de fanete. Acest munte a fost daruit bisericei
romanesti din Rasnov (orasel langa Brasov, in Transilvania) de fratii
Udriste si Toma Postelnicu, la aprilie, 1550. Actul de danie
hotaraste ca:
Locuitorii Rasnovului sa aiba dreptul d'a trimite vitele lor la
pasune in munte, neimpiedicati de nimeni, intocmai cum s-au folosit
si parintii lor, iar din banii dupe vite sa se indestuleasca biserica
romaneasca d'acolo din Rasnov cu cele de lipsa: lumanari, tamaie,
untdelemn, caci asa este oranduit chiar de parintii donatorilor.
Hrisovul acesta se pastreaza in original in arhiva bisericei
Rasnovului; este intarit de toti domnii Tarei, purtand si iscalitura
proprie a lui Mihaiu Vteazul (1595)
Din cele coprinse in acest document reiese fara indoiala ca dania a
fost de fapt facuta cu mult inainte de anul 1550. D-l Gheorghe Proca,
profesor din Rasnov crede ca Dihamul a fost daruit bisericei din acel
orasel, de parintii fratilor Udristi, cam pe la anul 1485, data cand
s-a construit din material brut biserica veche de acolo."

PASAJ EXTRAS DIN 1910, "ANUARUL SOCIETATII TURISTILOR ROMANI" -
("ASCENSIUNEA MUNTELUI COSTILE", 1910:
Astfel urcand usurel, ajungem la muntele «Dihamul» pe coasta caruia
este frontiera tarei. Aci, la gol, se gaseste si o stana de manzari,
cum si poteca cea buna construita de graniceri. In partea dinspre
Predeal, poteca ocoleste putin coasta Dihamului. Pe acest drum, d.
Mack, administratorul mosiilor regale, a captat un izvor cu o apa
atat de buna, cum rar se gaseste prin munti si aceasta este de un
mare folos, caci multa lume de prin Sinaia si Busteni vine prin
aceste locuri placute si usoare.

1927, N.URECHEA - DIHAMUL - "AL DOILEA ANUAR AL BUCEGILOR", 1927,
SINAIA:
Dupa Nestor Urechea Dihamul, "nu e pe potriva Bucegilor" fiind mai
degraba legat de Clabucetul Baiului decat de "lantul Bucegilor". Ii
salveaza in compensare, imaginea, considerandu-l "gradina Bucegilor".

Crucea eroilor de pe Caraiman

2006-12-04T08:11:00.000-08:00

CRUCEA EROILOR DE PE CARAIMAN

A fost ridicata la initiativa reginei Maria, care in urma unui vis a
avut ideea construirii unui monument al tuturor eroilor din primul
razboi mondial, care sa poata fi vazut de la o distanta cat mai mare.
Astfel, pentru constructia monumentului a fost ales varful secundar
al Caraimanului, deoarece, daca s-ar fi construit monumentul pe varf,
nu ar fi fost vizibil decat din apropiere, de pe platou. Monumentul a
fost realizat efectiv de catre Cultul Eroilor, fiind mobilizati si un
mare numar de tineri. Materialele au fost carate cu magari, dar si cu
rucsacii. Constructia a inceput in 1926 si s-a terminat in august
1929. La inceput iluminatul monumetului s-a facut cu ajutorul unui
generator si al unor becuri. Pana in 1989 s-a tras un cablu electric,
iar in 1990 s-a terminat instalatia electrica.

PASAJ EXTRAS DIN– REVISTA "MUNTII CARPATI", ANUL 1, NR.1, SEPTEMBRIE,
1997, "CRUCEA" – "POVESTEA UNUI VIS DE MUNTE" – AUTOR MIRCEA
DUMITRESCU

Targoviste (invazie de de "Targovisti" in Europa!)

2006-12-04T08:10:00.000-08:00

Targoviste - In intreaga Europa este o adevarata invazie de orase cu un nume apropiat.

"Cautind Targovistea pe internet veti fi dat probabil peste site-ul www.expedia.com care ofera informatii dar mai ales harti ale localitatilor din lume. Noi am dat incercind sa vedem Targovistea si am avut surpriza sa constatam ca aceasta toponimie nu e asa unica precum am fi sperat noi targovistenii. Nu numai ca mai exista in tara o localitate cu acelasi nume, ce e drept una mai mica si nu tocmai cunoscuta, dar in intreaga Europa este o adevarata invazie de orase cu un nume apropiat mai mult sau mai putin.
Asa ca iata ceea ce am gasit :
Tîrgoviste - judetul Timis - România. Desi am incercat sa aflam mai multe despre aceasta localitate, probabil o comuna, nu am reusit. Asa ca vom continua sa cercetam.
Turgoviste-Bulgaria. Un oras diferit de cel care, aflat in nordul Bulgariei, este deja binecunoscut si mai ales este inscris pe lista oraselor infratite cu municipiul nostru. Acesta se afla la granita cu Serbia, in care am mai gasit si alte localitati sa zicem infatite ca nume
Trgoviste-Serbia. Locuitorilor actualei republici Serbia le-a placut destul de mult acest nume astfel incit in aceasta tara am gasit doua localitati botezate astfel.
Prima in sudul tarii iar a doua in nordul Serbiei.
Torgovische-Rusia. Rusii au fost si ei cuceriti de sonoritatea acestui nume astfel ca si ei poseda o Torgovische in regiunea Novgorod si o alta in regiunea Perm.

Torgovitsa-Ukraina. Recordul absolut in domeniu este insa detinut de ucraineni. Ei au nu mai putin de cinci localitati botezate astfel: Torgovitsa in regiunea Ivano-Frankivs'k...Torgovische in regiunea Volyns'ka... inca o Torgovitsa in regiunea Gherkas'ka... si idem in aceeasi regiune Volyns'ka.
Aici avem ceva rezerve intrucit cele doua localitati se afla foarte aproape una de alta dar acordam credit site-ului www.expedia.com si implicit aplicatiei Microsoft care ofera hartile astfel ca, daca ei mint, atunci si noi o facem. Daca nu, atunci asa este si nu putem decit sa ne miram de cit de mult le place ukrainenilor numele acesta.
Ultima dintre cele cinci localitati ukrainene se afla in regiunea Chernivhivs'ka."

Gasiti intreg materialul (foarte interesant si argumentat de harti) la:
http://www.dambovitanet.ro/pagini/despre-tgv/alte-tgv.html

Matei Laudoniu

Galati - din toponimia judetului

2006-12-04T08:09:00.004-08:00

TOPONIMIE GALATEANA - Paul Paltanea

"Toponimia judetului Galati este cercetata din februarie 1979, in
cadrul unor anchete efectuate de domnii profesori Grigore Racariu si
Valentin Turlan de la Universitatea "Dunarea de Jos" pentru Tezaurul
toponimic al Romaniei, Moldova, elaborat de Institutul de Filologie
Romana "Alexandru Philippide", Iasi. O parte din rezultatele acestor
anchete au fost publicate de dl Grigore Racariu, Toponimia comunei
Frumusita, judetul Galati, 1982.
Cercetarile de toponimie istorica, Nume de sate disparute din bazinul
Barladului si Siretului (Limba romana, (LR), 1984/6, 1986/1.5,
1987/5) si Sate disparute de pe Valea Gerului (Danubius, XIII-XIV,
1992, in colaborare cu dl Valentin Turlan) le continuam acum cu
explicarea denumirilor pe care le pastreaza actualele unitati
administrative: comunele cu satele componente si orasele. Discutia va
avea in vedere ordinea lor alfabetica.
BARCEA, com., cu satul Podoleni.

Barcea, sat, este atestat la 26 septembrie 1706 (Catalogul
documentelor moldovenesti (CDM), V, nr. 604). Iordan (Toponimia,
p.53) asaza toponimul in categoria celor ce au intelesul de balta. Se
poate avea in vedere apelativul barc, "lunca plina de balti, mlastini
si ape curgatoare" (T. Porucic, Lexiconul termenilor entopici din
Basarabia, 1931, p.36) + sufixul ea. La originea lui barc sta
romanescu bara (Dictionarul Limbii Romane, (DLR), I, 1, p.488).
Explicatie care concorda cu zona inundabila din marginea de apus a
satului, creata de revarsarile Barladului.
Daca luam in seama faptul ca numele anterior al satului s-a format de
la un patronim, Trohan, putem admite ca si Barcea are la baza tot un
onomastic, atestat in Moldova, tinutul Iasi, in iunie 1607: "Agafiia,
fata Barcei" (DIR, A, XVII, II, p.108, nr. 132).Pentru acest nume,
Dictionar onomastic romanesc, (DOR), 1963, p.192, noteaza intelesul
de "femeie proasta".
Satul se numise, mai inainte, Tohanesti (toponim atestat la 3
noiembrie 1632, DRH, A, XXI, p. 297 nr. 239), derivat din onomasticul
ortodox Trofim (in greaca "nutritor"). Prin contaminare cu Tofan s-a
format Trofan. In textele vechi, labiala f, urmata de vocala, se
transforma in h (hierul, hiara, hirea etc., vezi Sextil Puscariu,
Limba romana, II, 1994, p.253). Deci Trohan (onomastic folosit in
documente la 10 mai 1604, DIR, A, XVII, I, p.153 nr. 217, in tinutul
Iasi) + sufixul esti = scoborator din Trohan. Pentru sufixul escu,
plural esti, (vezi Christian Ionescu, Numele de familie romanesti, in
LR, 1990/3, p.243).

Podoleni, sat, este atestat la 3 aprilie 1632, DRH, A, XXI, p. 13-14
nr. 14. Toponimul are la origine onomasticul Podolean, folosit pe
teritoriul judetului Galati inainte de rastimpul 1593-1594, DIR, A,
XVI, III, p. 91-92 nr. 115. Iordan explica toponimul prin "oameni
originari din Podolia" (Toponimia, p.280; DLR, VIII, p.927. Podolia
este partea de sud-vest a Ucrainei, despartita de Moldova prin raul
Nistru). Miron Costin aminteste in Poema polona de "rutenii fermieri
din Podolia" asezati de Dragos Voda in Moldova. Cronicarul ii
mentioneaza si pe cei care mai traiau in tinutul Iasi inainte de
iulie 1684 (Opere, 1958, Editie P.P. Panaitescu, p.233). DOR, p.330
deriva pe Podolean din substantivul pod, fara a preciza semnificatia
onomasticului.
La 8 iunie 1677 (ANDIC, M-rea Neamt, XXV/11, 12) satul Podoleni se
numea Barladeni. Schimbare toponimica folosita, cu intreruperi, multa
vreme. In 1868 se vinde mosia Podoleni, "numita actualmente
Barladeni" (ANDIC, Doc.ist., MCCXCI/250). Toponimul Barladeni este
forma plurala a onomasticului Barladeanul, "locuitor la malul
Barladului". Iordan trece toponimul in grupa celor ce
indica "originea locala" (Toponimia, p.295. DLR, I, 1, p. 500 sustine
ca provine din numele orasului Barlad, cu sufixul gentilic ean. Nu
trebuie uitat numele raului, care este anterior celui al targului.
DOR (p.204) afirma ca numele orasului si raului Barlad "pare" sa fie
la origina un nume de persoana.
(Va urma)

Satul Smulti este atestat la 15 iulie 1448 (DRH, A, I, p. 327 nr.
280, in text "Zmultii pe Suholui"). Numele lui este de origine
onomastica. Explicatie sustinuta inca din 1913 de catre I.N.
Gheorghiu, "Smultii isi are numele de la un Znultul" (Cateva
observari asupra judetului Covurlui, in Anuar de geografie si
antropogeografie, 1911-1912, p. 38). M. Costachescu a admis ca satul
si-a luat numele de la "un stravechi Smultu" (Documentele
moldovenesti inainte de Stefan cel Mare, II, 1932, p. 329). Opinie
folosita si de Sorin Geacu, Smultii, 1998, p. 121.
Amintirea intemeietorului se mai pastra la 1 septembrie 1681 in
toponimul Valea Zmultului (ANDIC, M-rea Adam, VIII/2; S. Geacu,
Smultii, p. 121, cu anul gresit 1661). Fiii unui alt Zmultul traiau,
la 29 iunie 1961, in satul Strasinesti, com. Bogdanesti, jud. Vaslui
(Catalogul documentelor moldovenesti, IV, 1970, nr. 1384).
Numele de grup Smulti s-a format de la Smultul, desprins din verbul a
smulge, fapt care l-a determinat pe I. Iordan sa admita ca toponimul
a derivat din sensul reflexiv al acestui verb "a/se/da la o
parte", "a/se/indeparta", "a/se/dezlipi", "a/se/desparti" (Toponimie
romaneasca, p. 321). Sugestie care, evident, nu convinge. Nu se poate
admite nici parerea lui I. Jiglau, ca cei care s-au stabilit in acest
loc "au fost multi si zmulsi" din locurile lor de bastina (Monografia
comunei Smulti, 1993, p. 30). Lamuririle onomasticului ne-o ofera
sinonimia "a smulge"= "a smuci" (Luiza Seche, Mircea Seche,
Dictionarul de sinonime al limbii romane, 1982, p.905). Participiul
trecut al acestuia din urma, "smuncit", ca adjectiv, are intelesul
de "aiurit", "bezmetic", "nebun", smintit", "zanatic", valori
semantice valabile si pentru adjectivul smuls, smult, structura
prezenta, cu alte nuante, in versul eminescian (Dictionarul limbii
poetice a lui Eminescu, 1966, p. 198).
Documentul din 15 iulie 1448, pe care l-am mentionat, este un hrisov
al domnitorului Petru al II-lea (dupa 23 februarie 1448 - inainte de
martie 1449) prin care daruieste si intareste lui Cernat ploscar si
fratelui sau Steful, pentru ca "ne-au slujit drept si credincios", un
mare numar de sate din zona de astazi a judetului Galati. Bogata
danie oferita rasplatea sprijinul dat domnitorului de catre cei doi
frati, "adevarate slugi credincioase", in luptele purtate impotriva
nepotului Roman al II-lea, fiul fratelui Ilias. Cateva dintre aceste
sate au fost in imprejurimile Smultilor, evolutia lor istorica si
administrativa fiind influentata de prosperitatea economica a
asezarii de pe valea paraului Suhurlui, cu care se vor unifica in
secolul XIX. Le prezentam in ordinea indicarii in document.
Milesti, sat, ("mai jos/ de Smulti/, unde este jude Uliu", in
document). Toponimul Milesti era in folosinta la 14 martie 1502, cand
se vinde "a patra parte din satul de pe Soholui, anume Milesti, unde
a fost Milea Uliul" (DRH, A, III, p. 494 nr. 276). Amintirea
institutiei judetului, conducatorul obstei satesti, este un argument
pentru existenta satului in perioada prestatala. Satul a fost in
partea de sud a Smultilor, unde este Dealul si Valea Milestilor
(Moise Pacu, Dictionar geografic al judetului Covurlui, 1893, p. 122;
M. Costachescu, Documentele, II, p. 329. S. Geacu propune zona
Dealului Holm (Smultii, p. 132). Numele satului de la cel al
judetului Milea, o prescurtare a onomasticului crestin Emilian (DOR,
p. 109) intregit cu sufixul esti (P. Paltanea, V. Turlan, sate
disparute de pe Valea Gerului, judetul Galati, in Danubius, XIII-XIV,
1992, p. 222). Celalalt nume al judelui, Uliul, mai era folosit la 13
noiembrie 1620 (DIR, A, XVII, IV, p. 340 nr. 610) si la 5 aprilie
1625 (Ibidem, V, 42 nr. 44) in sate din sudul tinutului Putna. Satul
Milesti este inregistrat in tinutul Covurlui, ocolul Mijlocului, 1774
(Moldova in epoca feudalismului, VII, II, p. 105-106). Sat, ocolul
Prutului, 1833, si contopit cu Smulti, 1838. Toponimul dispare dupa
anul 1887 (TTRM, I, 1, p. 721).

Hidronimul Suholui sau Suhurlui s-a format din radacina slava
suh, "uscat", si sufixele de origine cumana ir si lui (Gh.
Ghibanescu, Surete si izvoade, XV, p. VI; I. Iordan, Toponimia, p.
128). Radicalul slav este, de fapt, o traducere a hidronimului
romanesc, de origine latina, Saca, Seaca (C. Cihodaru, Date
toponimice relative la procesul de romanizare a populatiei dintre
Carpati, Dunare si Nistru, in Anuarul Institutului de Istorie, Iasi,
XX, 1983, p. 378). Valea Saca de la Smulti este amintita la 30
ianuarie 1692 (DJAN, Galati, Curtea de Apel Galati, sec. II-a, 1865,
dos. 8, f. 264).
Dabesti, "selistea Dabestilor" in document. Nesemnalata de S. Geacu
in Smultii. Entopicul "seliste", de origine slava, indica o mai veche
vatra de sat disparut. Dabestii fiind creat in tot perioada
prestatala. A fost in partea de apus a satului Urlesti, com. Corni
(DJAN, Galati, Tribunalul Covurlui, tr. Iasi, 1869, dos 104, f. 94.
Tot aici, f. 99, un plan al mosiei Dabesti). Intr-un document din 13
mai 1804 se precizeaza ca mosia Dabesti este "aproape" de Smulti
(Uricariul, XX, p. 319-320). DRH, A, XXII, p. 377 l-a localizat
gresit, "la obarsia Gerului, langa Draguseni". TTRM, I, 1, p. 336 l-a
situat la nord de satul Corni. Numele satului de la onomasticul de
origine sud-slava, Dabo, diminutiv al lui Dabija, "sa fii
sanatos", "sa traiesti" (I. Iordan, Dictionar al numelor de familie
romanesti, 1983, p. 164; Paltanea, Turlan, Sate, p. 221). Un Daba
traia, la 17 februarie 1668, in satul Danceni de langa Sendreni
(ANDIC, Marea Brazi, XXVI/1). Tema personala Daba s-a completat cu
sufixul esti. Presupunerea lui M. Costachescu (Documentele, II, p.
330) ca toponimul ar putea proveni din bulgarul daba, "stejar" nu se
poate admite. Toponimul Dabesti se mai folosea, pentru mosie, la 30
decembrie 1879 (DJAN, Galati, Curtea de Apel Galati, sec. II-a, 1880,
dos. 6, f. 2v)."

(Articol al domnului Paul Paltanea aparut in Viata Libera, cotidian
independent, poate fi gasit si in arhiva revistei la URL-ul:
http://www.sisnet.ro/viatalibera/arhiva/2948/Cultura.htm)

Busteni - descriere pentru anul 1885

2006-12-04T08:09:00.003-08:00

Busteni - descriere pentru anul 1885 –

"Nici calea ferata, care incepuse sa umble cu sase ani mai inainte, nu tulbura pacea locului, toata harnicia sa inchipuindu-se de doua trenuri indreptate spre Ardeal si alte doua coborand spre Bucuresti; gara, firste ca era in Busteni, dar o gara scunda, ce s-ar fi poreclit mai bine "garisoara""

PASAJ EXTRAS DIN CARTEA "VRAJA BUCEGILOR ", N. URECHEA, 1926 – "CAPITOLUL: CUVANT INAINTE"

Matei Laudoniu

Posada (toponimul)

2006-12-04T08:09:00.001-08:00

Posada -
"Toate locurile numite astfel sunt situate in apropiere de vechea granita cu Ardealul si serveau , pe vremuri, ca trecatori, iar unele dintre ele hiar ca statiuni vamale (dupa informatiile date de DG, DG= Marele ditionar Geografic, George Lahovari, n.n.). M. Sanzianu, RIR IV, pag. 306 urm. Inregistreaza pentru posada diverse sensuri: "post (de garda)", "suburbie (dare sau angarie)", "casa (pichetul) de paza la un loc obligat de trecere, fie el poteca de munte, fie peste apa ", "prestatie (de ex. Lucru la poduri si straja in locuri obligate)", "taxa ce se incasa de la cei ce foloseau trecerea". Toate aceste sensuri sunt oarecum rezumate astfel: "taxa ce se platea la trecerea prin potecile de munte, peste ape, si , probabil, la intrarea in orase , precum si prestatia la lucrarile privitoare la suburbii si la locurile obligate de trecere: peste munte su peste ape. Por. (T Poucic - Lexiconul termenilor entopici din Limba Romana, 1931, paginile 21, 69, citat de Iorgu Iordan in lucrarea "TOPONIMIE ROMANEASCA", n.n.) Posada : "locul de odihna al calatorilor", p. 56, "loc ses pe un deal, unde a fost demult o asezare omeneasca. Locul unde este sau a fost o carciuma .""

PASAJ EXTRAS DIN 1961, IORGU IORDAN – "TOPONIMIE ROMANEASCA"
Matei Laudoniu

Defileul de la Posada - marturie de la 1802!!!!!!

2006-12-04T08:08:00.001-08:00

Defileul de la Posada, al Oratiilor* cum se numea in scrierile de al inceputul seculului XX reprezenta, la inceputul secolului al XIX-lea, o stramtoare aproape de netrecut.
Istoricul Dionisie Fotino povesteste o intamplare (traducere din greceste de G. Sion, N.A.) din anul 1802, cand au trecut prin valea Prahovei, in drum spre Brasov, mii de oameni, fugiti din Bucuresti de groaza faimosilor rebeli turci – Pasvangii, trecand, bineinteles, prin defileul de la Posada. Fotino a fost "partasal acestei intamplari", dupa spusele lui Nestor Urechea, cel care a scris un articol despre aceasta marturie in ziarul ""BUCEGII DIN BUSTENI"", 15 decembrie 1912, articol care se numeste "PRIBEGIA CEA MARE DIN ANUL 1802 PRIN VALEA PRAHOVEI". Textele citate in acest mesaj sunt extrase din acest articol.

In Bucuresti, la aflarea vestii ca banditii au intrat in Oltenia, si ca se indreapta spre Capitala s-a produs o panica generala, in special in randul boierilor, care incurajati si de domnitorul Mihai Sutu sa plece care incotro, au parasit in masa Capitala, indreptandu-se spre Campina, cu gandul de a trece prin Valea Prahovei, spre Brasov.
"Pe 15 mai 1802 s-au ridicat boierii si locuitorii din Bucuresti cu familiile lor, ", in numar de peste 70000 suflete. Toti isi inchideau casele si ieseau din ele plangand si dandu-le adio cel de pe urma…"

"…cu totii s-au sculat sa apuce drumul Brasovului. Drumul acesta este insa unul singur, stramt, stancos, neregulat, prapastios si pe unele locuri inspaimantator si periculos. Pe asemena cale mergand poporul, deodata se incise drumul (de sigur la Oratii – nota lui N. Urechea,n.n., Defileul Oratiilor = Defileul de la Posada, n.n) sfaramandu-se cateva carute si trasuri greu incarcate, se gramadira trasurile cele din urma una dupa alta si astfel, neputand da nimeni nici pe alaturi, nici inainte, nici indarat, se facu o inspaimantare generala, ca si cand i-ar fi gonit dusmanul cu sabia si cu tunul. Rasetele unora si bocetele altora, tipetele oamenilor si zgomotul torentelor alcatuiau niste rasunete fioroase; caci, intr-adevar, locul era atat de periculos, incat un pas gresit al unui animal ar fi prapadit o trasura, un pas gresit al unui om l-ar fi costat viata. Dupa multa nevoe si batae de cap, in fine, caravana a trecut stramtoarea si a ajuns la manastirea Sinaia, unde a petrecut noaptea."

* - (asa il numeste si George Lahovari in lucrarea "Marele dictionar geografic al Romaniei" , 1898, N. Urechea in Drumul Brasovului, nume ce venea de la Valea Oratii, care este intre Valea Lui Bogdan si Valea Conciului n.n.),

Matei Laudoniu

Omu (cabana) - mtii Bucegi

2006-12-04T08:07:00.000-08:00

CABANA OMU

PASAJ EXTRAS DIN ARTICOLUL "LA MUNTELE OMUL" – "ANUARUL SOCIETATII TURISTILOR ROMANI", 1910 - o impresionanta marturie despre casa Omu, n.n.

"Aceasta casa este formata din doua odaite si un caminar, in care se afla instalate cate o mica soba de fier. Ea serva ca adapost excursionistilor. Pazitorii sai sunt obligati de a avea in permanenta o cantitate suficienta de lemne, apa si daca s'ar putea si ceva de-ale bauturii.
Vantul sufland cu furie, tot fumul ce esea din arderea lemnelor, nu putea esi afara pe horn, ci-l respingea indarat, asa ca toata odaita noastra fiind plina de fum, ne orbea de tot si pentru aceasta eram nevoiti din cand in cand a deschide fereastra spre a mai goni fumul afara. Puterea vantului era asa de mare, incat parea ca are sa darame casa pe noi, iar bietul mosneag, pazitorul de aci, nu a incetat pana la ziua de a intretine focul. Ploaia, insotita cate odata chiar cu fulgi de zapada, isbea in geamurile si obloanele ferestrelor. Desi eram in noaptea de 3 spre 4 Iulie, iarna insa aci era in toata puterea, iar noi inghesuiti in odaie, ascultam vuetul vantului ingrozitor si sgomotul provocat de ploaia ce cadea pe casa.
Nu-si poate cineva inchipui o noapte de iarna petrecuta in varful unui munte de 2511 metri altitudine ! Caci desi, dupa cum am spus mai sus, era 3 Iulie, iarna era in toata puterea ei, temperatura poate ca ajunsese la 2 — 3 grade, daca nu si mai jos, caci pamantul inghetase; vantul si vuetul ce-l producea era asa de intens, incat baga fiori chiar in cei mai curagiosi; ploaia amestecata cu zapada izbea groaznic in ferestrele casei, iar intunerecul era asa de mare, incat iti dai cu degetul in ochi, dupa cum spune Romanul, si in acest loc, unde vazduhul fierbea ca intr-un infern, singura noastra casa era adapostita si iluminata de flacarile focului, bine alimentat, si de slaba lumina a lumanarilor aprinse in interiorul ei. Parea ca o barca parasita in mijlocul valurilor unui ocean infuriat. Era ceva teribil, ingrozitor, dar frumos si demn de a admira natura si in furia grozaveniilor sale.
Credem ca ar fi bine ca aci sa se transporte cateva saltele de paie, dupa cum se afla mai jos in valea Malaesti (Transilvania) si in schimbul a unei mici taxe sa se plateasca cheltuelile facute si astfel toti vizitatorii sa-si poata odihni mai comod membrele obosite. Speram ca rugaciunea noastra va fi satisfacuta de onor."

Valea Prahovei

2006-12-04T08:06:00.002-08:00

PASAJE EXTRASE DIN CONSTANTIN C. GIURESCU - LUCRAREA "ISTORIA PADURII ROMANESTI", 1976, EDITURA CERES, BUCURESTI

"Pe Valea Prahovei, intre Busteni si Azuga, era un loc numit Codru Adanc; traditia locala stie ca haiducul Pletea care atinea calea aici, carelor si negustorilor ce treceau spre sau dinsprse Brasov. Sub munte este si azi Poiana lui Pletea. Informatia este data de Adrian Ghinescu, originar din Poiana Tapului."

"In jurul unui sau unor herastraie s-a format cu timpul un catun, apoi un sat; …la fel intamplat in Busteni, care dintr-un loc unde se depozitau bustenii a devenit astazi un oras"

"In 1883, fratii Schiel infiinteaza la Busteni o fabrica de mucava si carton, materia prima fiiind lemnul (Istoria Romanior in date, p. 247)"

"Bustenarii din Prahova arata indeletnicirea de altadata a locuitorilor lui: cei ce faceau busteni."

Bucsoiul (muntele)

2006-12-04T08:06:00.001-08:00

BUCSOIUL

PASAJ EXTRAS DIN TEXTELE DOMNULUI MIRCEA ORDEAN CARE AU CIRCULAT PE LISTA DE DISCUTII COSTILA:

"Poteca turistica ce incinge muntele Bucsoiul pe fata sa estica a fost amenajata la 1899 din banii omului politic Take Ionescu, drept legatura mai lesnicioasa intre Pichetul Rosu si Prepeleag (unde lega de drumul Omul-Bucsoiul Mare-Casa Malaiesti, cea dintii, de la cota 1570 m).
Primii turisti care au patruns sistematic in abruptul estic al Bucsoiului au fost Radu si Serban Titeica, in deceniul trei. Ei au parcurs intre altele Valea Bucsoiului, partea inferioara a versantului sudic, "poteca romaneasca" si Valea Rea. Interventiile toponimice ale acestora sint minime (Valea Rea, poate Coltul strimb), lacuna completata din birou de Mihai Haret: Vilceaua Rasarita, Vilceaua Bucsoaia, Sistoaca Crapata, Vilcelul Putoi (sic!), Vilcelul Indracit.
Explorarile fratilor Titeica au fost completate aproape zece ani mai tirziu de Alexandru Beldie, care a cercetat Briul Mare, vilcelul Portitelor si vilcelul Grohotisului, rezultatele muncii sale vazind lumina tiparului prin intermediul Buletinului Alpin . Aceste informatii au constituit baza paginilor aferente din monografia "Bucegii turism-alpinism" de Nae Dimitriu si Emilian Cristea, 1961, cind apar denumiri (nu si descrieri) precum Vilcelul Furcilor si Vilcelul de sub Virf. In ce priveste ghidurile ulterioare, ele nu aduc mai nimic nou. Suna a birfa, dar aceasta e realitatea."

Matei Laudoniu

am ramas la mesajul 107

2006-12-01T12:39:00.000-08:00

Ada-Kaleh paradisul pierdut?

2006-12-01T12:34:00.001-08:00

textul de mai jos este copy/paste de pe URL-ul -
http://www.vacantesicalatorii.ro/revista/showart/?nr=48&articleID=22

Ada-Kaleh paradisul pierdut?

De 34 de ani zace scufundata sub apele Dunarii. Atmosfera originala
si plina de pitoresc a ramas doar o amintire in inimile celor care au
avut sansa sa viziteze aceasta oaza musulmana din mijlocul apelor
romanesti. Multi au sperat ca, prin stramutarea principalelor
monumente pe insula Simian, se va pastra macar o parte din insula ce
avea sa dispara inghitita de ape.

Insula Ada-Kaleh a fost unul dintre elementele pitoresti ale
sectorului Portile de Fier ce au trebuit sa fie sacrificate pentru un
scop de o importanta covirsitoare: aparitia lacului de acumulare.
Ridicarea nivelului apelor a imbunatatit simtitor navigatia pe
Dunare, caci astfel au fost eliminate obstacolele naturale din albie,
dar in acelasi timp a modificat ireversibil peisajul natural si
antropic al zonei.
Pozitia insulei a constituit in acelasi timp o sansa si o nesansa,
caci tocmai conditiile specifice din aceasta regiune odinioara
salbatica au dus la formarea insulei din mijlocul Dunarii, apoi la
fortificarea ei si, in cele din urma, la amenajarea pentru locuire
civila de catre populatia turceasca.
Exista citeva legende legate de trecutul istoric al insulei. Numele s-
ar parea ca vine de la o preafrumoasa fata. Se mai spune ca aici ar
fi fost legendara tara Hesperia a lui Geryon (personaj identificat cu
Gruia din mitologia romaneasca). Legenda mai povesteste ca din
aceasta insula Hercule ar fi adus si plantat in templul lui Jupiter
un maslin, si tot aici argonautii au descoperit uleiul de masline, pe
care l-au dus in Elada. Cert este faptul ca insula a fost intotdeauna
considerata un punct strategic, fiind fortificata inca de pe timpul
lui Iancu de Hunedoara. Din unele surse istorice s-ar parea ca
cetatea de pe insula data chiar mai de timpuriu, de pe la 1390.
Cetatea stelata care putea fi vazuta pe insula pina la scufundarea ei
a fost construita la 1717 de catre Eugeniu de Savoia, la acea vreme
fiind una dintre cele mai puternice cetati din Europa. La scurt timp
dupa terminarea constructiei, cetatea a fost cucerita de turci. Dupa
primul razboi mondial, insula a revenit Romaniei, dar administrarea
ei a fost autonoma, conducatorul fiind un guvernator. Cetatea
fortificata ocupa aproape in intregime insula (care avea o lungime de
circa 1750 m si o latime de circa 500 m), fiind prevazuta cu
bastioane si cazemate legate intre ele de tuneluri si galerii
boltite, executate in caramida. Accesul in cetate se facea printr-un
sir de porti cu ancadramente de piatra fatuita, in stil baroc. Spre
sfirsitul secolului al XIII-lea, insula a fost amenajata pentru
locuire civila de catre populatia turceasca, care si-a construit case
in curtea interioara a cetatii, folosind caramizi scoase din zid,
adesea locuintele fiind suprapuse peste cazemate. In timp, insula si-
a pierdut functia militara, iar pitorescul ei s-a nascut tocmai din
aceasta intrepatrundere intre arhitectura civila si cea militara. In
interior existau doua strazi ce reprezentau scheletul asezarii.
Vegetatia submediteraneeana care s-a dezvoltat intre timp pe insula a
sporit si ea farmecul locurilor. In secolul al XIX-lea, populatia
musulmana a construit aici o moschee cu elemente decorative din
barocul tirziu. Minaretul a fost adaugat in secolul XX. Covorul
persan enorm, care era o curiozitate a moscheei - fiind lung de 15 m
si cintarind 500 kg - era un dar al sultanului Abdul Hamid II. Astazi
poate fi admirat la Moscheea din Constanta. In cimitirul turcesc se
afla si mormintul unui "facator de minuni". Pe linga aspectul
pitoresc pe care-l capatase insula, comunitatea turceasca de aici
reprezenta o atractie in sine, prin faptul ca locuitorii isi
desfasurau activitatile tipice lumii din care veneau, traind si
muncind ca intr-un mare muzeu viu. Viata autentica de pe insula
atragea din ce in ce mai multi vizitatori, prefigurindu-se astfel un
turism ce ar fi avut o mare amploare astazi, cind Ada-Kaleh ar fi
fost cu siguranta unul dintre locurile minunate ale Romaniei. Aici se
gaseau cafenele si mici restaurante, o fabrica de tigarete, precum si
moscheea ce putea fi vizitata. In pravalii, vizitatorii gaseau
dulciuri si bauturi traditionale turcesti: halvita, halva, rahat,
sugiuc, dulceata de smochine si de trandafir, precum si braga. In
cafenele se pregatea cafea la nisip, iar pe insula se fabricau si
tigaretele de Ada-Kaleh, destul de renumite. Turismul era doar in
stadiul de inceput, dar se dezvolta continuu: pe malul sting al
Dunarii exista deja o halta denumita Ada-Kaleh; transportul pe Dunare
era asigurat de localnicii-barcagii, imbracati in costume
traditionale. Pe insula nu existau hoteluri, fapt ce nu reprezenta
insa o problema in ceea ce priveste cazarea, caci se putea innopta la
localnici, contra cost; vizitatorii preferau gazduirea in casele
turcesti - forma incipienta a turismului rural - caci erau atrasi
tocmai de aceasta comunitate ce-si pastra un mod de viata autentic,
la doar citiva kilometri departare de civilizatia romaneasca.
In anul 1970, apele lacului de acumulare, format in spatele barajului
de la Portile de Fier, au acoperit insula Ada-Kaleh, impreuna cu
ostrovul Ogradena, citeva localitati si vechea sosea ce serpuia in
lungul Dunarii. Si orasul Orsova a fost afectat de aceste uriase
transformari infaptuite de om, dar aici locuitorii au ramas in cea
mai mare parte pe locurile natale, mutindu-se cu trei-patru km mai la
nord, in noua Orsova pe care au construit-o la gura Cernei. In
schimb, comunitatea musulmana ce a populat insula Ada-Kaleh a parasit
pentru totdeauna originalul ei habitat, emigrind in Turcia si
Constanta, si foarte putini spre Orsova sau Drobeta-Turnu Severin.
Astfel, atmosfera autentica a insulei s-a destramat, iar incercarea
de a o reconstitui, prin stramutarea unora dintre monumente pe insula
Simian de linga Drobeta-Turnu Severin, a fost un esec. Principalele
monumente (moscheea, bazarele si altele) au fost transferate pe
insula ce avea sa le fie noul camin. Cimitirul turcesc, situat in
afara zidurilor cetatii, si monumentele funerare sculptate in piatra
au fost demontate cu scopul de a fi stramutate, fapt ce nu a mai fost
realizat. Prin asta se urmarea reproducerea cu fidelitate si
pastrarea atmosferei de pe insula, dar rezultatul nu a fost conform
cu planul initial: lipsea elementul de baza, si anume locuitorii
acestor vestigii, cei care au dat viata universului pitoresc
dinauntrul cetatii, cei care si-au pus amprenta pe tot ceea ce a
insemnat aceasta insula.
Pe insula Simian a fost refacuta, pina la urma, doar partea vestica a
cetatii, in schimb partea sud-estica, mai greu accesibila si aproape
invizibila de pe malul romanesc, e si in prezent nerefacuta.
Proiectul initial urmarea si incurajarea dezvoltarii unui turism de
agrement pe Insula Simian, astfel ca la baza zidurilor cetatii au
fost construite o faleza de agrement cu plaja si loc de scaldat,
precum si un strand deschis. In final, spatiul de agrement nu a avut
succesul scontat, deoarece portiunea de scaldat s-a dovedit a fi
periculoasa din cauza curentilor fluviali (au avut loc si accidente
fatale). In prezent, tot ceea ce a mai ramas din insula Ada-Kaleh
sint vestigiile de pe Insula Simian, precum si obiecte ce au
apartinut odinioara comunitatii tucesti, raspindite prin colectiile
muzeelor din tara. Din pacate, accesul pe Insula Simian nu este
liber, iar cetatea nu poate fi vizitata, caci primaria locala - desi
doreste includerea insulei in circuitul turistic - are putina putere
administrativa asupra ei.
Acum vechea atractie este o insula submersa, care si-a pierdut deja
forma initiala, in zecile de ani in care Dunarea a depus in continuu
aluviunile transportate. Fundatiile vechilor case ce au ramas pe
insula alcatuiesc un oras fantomatic, vizitat doar de pestii care si-
au gasit adapost intre ruine."

Ada-Kaleh

2006-12-01T12:30:00.000-08:00

Ada Kaleh - autor: Tudor Georgescu

Cati din romani au auzit de Ada-Kaleh? (Am intrebat mai demult
diversi amici dac stiu de Ada-Kaleh, si au ridicat din umeri:eram
curios sa vad daca se cunoaste insulita aceasta).Un mic paradis in
mijlocul Dunarii, situat intre Varciorova si oraselul Orsova. O
insulita de numai 1750 m lungime si 400-500 m latime. Am fost
fascinat de mult de aceasta insulita, si inca sunt, insulita , care,
dupa cum, probabil stim, a fost inundata odata cu creearea Barajului
de la Portile de Fier. Insula a fost locuita in majoritate de
musulmani, dupa cum arata si numele ei "Ada-Kaleh" (nume care in
turca inseamna "Insula Cetate" sau "Fortareata Insulei", informatie
luata din articolul "Ada-Kaleh" al lui A> P. Codreanu, aparut in
Calendarul TCR-ului din 1935, vol. II). Exista o intreaga istorie a
acestei insulite nemaipomenite, in Anuarele geografice, in manualele
scolare de Geografie si Istorie de pana in perioada comunista, in
cronicile ziarelor din perioada devierii cursului Dunarii, in vederea
construirii marii hidrocentrale si a bartajului de la Portile de Fier
(jurnale mai ales din Severin, Orsova....in general din Banat). Ce
vreau sa va mai spun este ca aceasta insula, Ada-Kaleh, pe langa
rolul strategic jucat in istorie, dupa ce a fost trecuta si de
partea Turcilor, si a Austriecilor, si a Ungurilor (dupa incheierea
razboiului de la 1877-1878 a fost cedata Austro-Ungarilor) la 1919,
prin dorinta locuitorilor ei ea a fost integrata Romaniei. Pe insula
se aflau alei umbrite de castani, iar strazile care traversau insula
erau pline de bazare (unde se comercializau margele, bratari,
dulceata, rahat, inele , ciubuce, parfum de trandafir), exista o
fabrica renumita de tigari (fumatorii batrani de pe malurile Dunarii
isi aduca aminte), si o scoala de meserii unde fetele invatau tesutul
de covoare, croitoria si menajul.

Am fost de curand la Orsova (sa fie vreo 6 saptamani de atunci), intr-
o excursiune "de serviciu" sa-i spunem, unde am stat trei zile. Am
fost pentru a treia oara cu vaporajul la Cazanele Dunarii (Mari si
Mici), ne-am scaldat in Dunare, desi apa era foarte rece, da' nu am
putut rabda, am stat de vorba cu oameni de-ai locului, cum am mai
facut-o in excursiile prin zona Banatului. Am vazut Capul lui Decebal
sapat in stanca, de dimensiuni impunatoare. Nu m-a surprins deloc
cand, iarasi, am auzit de la oameni ca Ada-Kaleh este atat de vie in
amintirea lor. Sa nu uitam ca Barajul de la Portile de Fier a fost
terminat la inceputul anilor '70 (asa imi aduc aminte). Si nu
neaparat batranii locurilor isi amintesc cu placere de insula Ada-
Kaleh.
Daca sunteti interesati de povestea acestei Insule, sau de locurile
superbe ale Severinului, Orsovei, Baziasului, mergeti; cazare se
gaseste la preturi nu foarte mari, la oameni in gazda. Se pot face
plimbari cu vaporasul pe Dunare. Baile Herculane se afla foarte
aproape, si chiar din malul Dunarii sunt trasee marcate (de exemplu
cel pe la Domogled, inspre Muntii Mehedintiului), inspre Muntii
Mehedintiului, Aninei, Almajului, unde va asigur ca veti
descoperi "altfel" de frumuseti ce se ascund printre desele paduri de
foioase.

In loc de incheiere, vreau sa stiu cine are cunostinte despre vechiul
oras Orsova, scufundat odata cu ridicarea Barajului de la Portile de
Fier.

Numai bine!
Tudor

Bucegi - toponimie

2006-12-01T12:29:00.001-08:00

PASAJ EXTRAS DIN LUCRAREA "MARELE DICTIONAR GEOGRAFIC AL ROMANIEI", GEORGE LAHOVARI, 1898:
despre toponimul Bucegi - "Priviti din Valea Ialomitei, Bucegii se vad patati pe langa coastele de langa muchie de o multime de tufise de jnepi. Poporul numeste huciu, huceag si buceag, un padurisdes si jos, prin care nu se poate strabate decat cu greu. Cu putinta e ca cuvantul de Buceag, luat la plural, sa fi dat nastere vorbei ce serveste sa denumeasca toata seria de inaltimi, ce se infatiseaza privirei, acoperita cu jnepi."

PASAJ EXTRAS DIN LUCRAREA LUI IORGU IORDAN - "TOPONIMIA ROMANEASCA", 1931, CARE IL CITEAZA PE T. POUCIC CU UN PASAJ DIN LUCRAREA ACESTUIA: LEXICONUL TERMENILOR ENTOPICI DIN LIMBA ROMANA, 1931, PAGINILE 21:
Bugeacul - (nume de localitati in Constanta, Ialomita, Teleorman) + Bugeac + "Tara pustie, lipsita de paduri si apa, plina de cai adanci si dealuri", "Buruieni mare; camp cu ierbarie mare; capita mare"

PASAJ EXTRAS DIN LUCRAREA "TOPONIMIA ROMANEASCA", AUTOR IORGU IORDAN:
"In Dacor. VII ( Revista Dacoromania I urm., Cluj-sibiu, 1921, urm), pag 114 - 115 se spune ca tema n. top. Buceci (Bucegi) este identica cu a antroponimicului Bucsa, format de la Bucur, iar in Rev. Cr. (Revista Critica I urm., Iasi, 1927) XIII3, p. 150 - 151, ca numirea ar fi o varianra alui Bugeac "un complex de mai multi muschi care formeaza un covor verde si moale.""

Bucegi (descriere din 1924)

2006-12-01T12:28:00.001-08:00

PASAJ EXTRAS DIN "REVISTA CULTURA", CLUJ, 1924, AUTOR GEORGE VALSAN

"Dar mai cu seama impresioneaza Bucecii, saltand dintr'odata, superbi si goi, pana la 1500 m deasupra padurilor vaii Prahovei, care si ea domina cu aproape 1000 m nivelul marii.
Desinand pe cer linii domoale, - caci in realitate ce se vede nu e o muchie ascutita, ci marginea unui podis, - cu forme de flanc variind dela creasta dintata care se precipita in prapastii, despartind gatlejuri umezite de o sudoare rece, pana la largile circuri suspendate, cuiburi parasite ale unor ghetari disparuti, in care si acum intalnesti la umbra limbi de zapada ocolite de palcuri de anemone, - acesti munti, ori unde te-ai afla pe vale, iti atrag necontenit privirea si necontenit iti desteapta in suflet o surprindere si un sentiment aproape religios.
Au o majestate senina si grava, forme rigide si pretioase ca ale unor odajdii. Cu fruntea drept spre rasarit, in zori, cand valea doarme acoperita de un borangic de roua, ei incep sa surada si sa se aprinda de o flacara de culoarea margeanului, pana ce soarele ii atinge pe frunte cu mirul luminii sale. In aceasta ora a diminetii ei par de chihlibar. In miezul zilei, proiectati pe cerul limpede, ei se arata de culoarea nedefinita a "floarei reginei", un cenusiu palit cu irizari fine de aur si de ametist.
Cand soarele a scapatat dupa piscuri, ei par o imensa umbra de opal, care se intuneca pe incetul in albastrul adanc si racoros al orelor de seara. Iar noaptea, cand oraselele adorm subt paza nenumaratelor lampi electrice, cand toate apele isi limpezesc glasurile si cand din padurile de brad se ridica sonoritati prelungi de orga, in lumina lunii ei se innalta muti si grandiosi, cu licariri de sidef si cu prelingeri fosforescente asa ca nu iti mai par de piatra, ci zamisliti dintr'o substanta aproape transparenta, si de origine divina.
Nu au formele ametitoare si salbatice, claritatea rece si hermina zapezilor eterne ale Alpilor, nici tonalitatile pasionate ale Pirineilor, nici sculptura amanuntita si decorul teatral al muntilor Rivierei, dar linia lor e simpla si armonioasa ca a vechilor manastiri romanesti, masivitatea lor e originala si impunatoare, iar variatele vesminte de lumina in care se imbraca, au culorile stinse si totus calde, discretia si nuantele fine ale costumului nostru popular"

Blana (Bucegi)

2006-12-01T12:26:00.002-08:00

muntele Blana din Bucegi - o marturie din 1926

"Coasta din dreapta muntelui Blana are o infatisare jalnica, fiindca padurea a ars de curand" ( "VRAJA BUCEGILOR ", AUTOR NESTOR URECHEA – CAPITOLUL: "EXCURSIE LA PESTERA IALOMITEI", 1926 )

Matei Laudoniu

Valea Beuca - (Clabucetele Predealului)

2006-12-01T12:26:00.001-08:00

PASAJE EXTRASE DIN "AL TREILEA ANUAR AL BUCEGILOR"– 1928, AUTOR IORDAN I. TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL. .

"La vest "Capatana Porcului" are la baza cele doua vai Beuca Mare si Beuca Mica.
Termenul acesta de Beuca, luat aici ca nume propriu, este un nume generic si se da obisnuit unor vai abrupte, vai rele. Beuca este intradevar o vale rea, nu atat prin abruptul coastelor, cat prin aceea ca pe aici, peste "Capatana Porcului" trece toamna negurile si ceata din Valea Cerbului, prin Valea Seaca, peste Beuca, spre Rasnov.
Si'n vreme ce aici, ceata purtata de curenti fac ca promoroaca sa se depuna peste vegetatia din vale si dela "Capatana Porcului" in straturi groase, iar frigul sa fie simtitor, sus pe Dihamul e cald, de soarele dulce ce scalda cuprinsul, fapt ce l'am putut constata personal, in mai multe randuri si acum in urma la inceputul lui decemvrie 1927."

"Beucile se unesc si dau in Proita, care se uneste cu Valea Trasnetului, care impreuna cu Valea Glajariei si Valea Bucsoiului, dau in Ghimbavul Mare."

Matei Laudoniu

Babele (muntii Bucegi)

2006-12-01T12:22:00.000-08:00

"Cand te sui pe Prahova in sus nu se vede Cetatea Babei, caci ea este in inima Bucegiului. Ea se inalta ca o coama ascutita si pare acoperita cu ruine. De la Cetatea Babei pana la Jipi dai de omat, care nu se topeste niciodata." (CARMEN SYLVA, CARTEA "POVESTILE PELESULUI", 1882)

Matei Laudoniu

Azuga (jud Prahova)

2006-12-01T12:18:00.000-08:00

PASAJE EXTRASE DIN LUCRAREA "MARELE DICTIONAR GEOGRAFIC AL ROMANIEI", GEORGE LAHOVARI, 1898:

Azuga se afla - "…unde vaile Prahovita si Azuga se impreuna, formand raul Prahova. Acest catun, ca si toata comuna Predeal, este ocolit de munti inalti, traversat in lung si lat de un sir neintrerupt de varfuri, dealuri, piscuri si colnice, umbrit de paduri seculare, multa vreme neumblate de picior de om, udat de o multime de ape cristaline, ce serpuiesc unele linistit, altele cu o repeziciune navalnica.
Azuga de azi, sau localitatea unde apele Azuga si Prahovita se intalnesc, formand Valea Prahovei, s-a numit pana la anul 1881 Intre Prahove, iar din acel an, o data cu deschiderea garei, s-a dat acestei localitati numirea de Azuga, dupa valea ce din vechime poarta acest nume."

"Azuga – statie de drum de fier […], pe linia Ploiesti-Predeal, pusa in circulatie la 10 iunie 1879."

" Primele inceputuri de industrie in Azuga, le gasim pe la anul 1830.
Un anume Aslan, venind din Rucar, unde, dupa cum se stie, exista de pe la finele secolului trecut (sec XVIII) o fabrica de sticlarie, a infiintat aici, la marginea padurei, cam pe locul unde este astazi pichetul de paza, o fabrica de sticlarie. Aceasta fabrica n-a putut functiona decat 2-3 luni, si , ramanand pustie, proprietarul mosiei, Banul Filipescu, a inciriat-o unui bucurestean, IabrasLipscanul, care a fugit mai inainte de a incepe fabricatiunea, fabrica ramanind cu totul in parasire.
Din lemnaria cladirilor fabricei de sticlarie si-au construit mai tarziu multi tarani din Azuga, casele lor, iar piatra silicata, adusa din carierele din Azuga, muntii Zamura, si alt material brut, adunat de IabrasLipscanul, a trecut in posesiunea fabricei de sticlarie actuala, care s-a infiintat la 1880, functionand la inceput ca un cuptor."
Nota: Aceasta preocupare este reluata de specialisti adusi din Boemia care aveau sa initieze pe maestrii de mai tarziu ai sticlei de la noi. (Valeria si Ion Velcea, 1965) (Valeria Velcea – Ion Velcea – Valea Prahovei)

PASAJ EXTRAS DIN LUCRAREA "ISTORIA PADURII ROMANESTI", CONSTANTIN C. GIURESCU ,1976, EDITURA CERES, BUCURESTI:

"Fabrici de mobila am avut inca cu decenii inainte de primul razboi mondial. La finele anului 1915 existau 11 asemenea fabrici, intre care 10 la Bucuresti si una la Iasi. De adaugat fabrica de la Azuga, infiintata in 1898."

Matei Laudoniu

Fagaras

2006-12-01T12:15:00.000-08:00

"Ce trezeste pentru noi numele acesta de Fagaras? In ceata timpurilor celor mai indepartate vezi satul romanesc de langa padure care-si ia numele de la fagul ocrotitor din care s-a facut Fagaras"

(N. Iorga, 1906, p. 61, citat de Miron Florea in lucrarea Muntii Fagarasului - Studiu Geomorfologic, ed. Foton. Brasov, 1998)

Matei Laudoniu

Baiului (muntii)

2006-12-01T12:08:00.000-08:00

“Numele de Baiu este de origina ungara si s'a dat de catre ciobanii ardeleni, cari-si aveau turmele aici. Ciobanii pastori intrebati fiind de altii de unde vin sau unde se duc, raspundeau scurt, cu un cuvant imprumutat dela Unguri: „la Baiu sau dela Baiu", care are intre alte sensuri si pe acesta: „vin sau ma duc acolo unde am treaba, de lucru, unde ma mana nevoia".
Si de unde la inceput Baiu era un nume comun, cu insemnarea, de lucru, treaba, nevoie, a devenit numele propriu al muntelui.”

(PASAJ EXTRAS DIN – “AL TREILEA ANUAR AL BUCEGILOR”– 1928, AUTOR IORDAN I. TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL.)

Matei Laudoniu

Polovragi

2006-12-01T12:05:00.002-08:00

textul de mai jos este copy/paste de pe URL-ul: http://www.dacii.ro/modules.php?name=News&file=print&sid=110

Despre originea numelui Polovragi circula mai multe supozitii. Profesorul Simionescu o indrageste pe aceea care sugereaza existenta unei "campii" (poleo) a "vracilor". Vracii au aparut pe langa Zamolxis si au continuat, dupa disparitia lui, sa-i urmeze invatatura. Cand si vracii au disparut, in secole, locul lor a fost luat de calugari. Se spune ca vracii lui Zamolxis erau capabili sa vindece toate bolile acelor timpuri, iar remediul lor secret era obtinut dintr-o floare disparuta, numita Polovraga. Desi zona a fost batuta de mii de culegatori de plante medicinale, din care unii mari cunoscatori, nimeni nu poate spune exact cum arata miraculoasa floare. Unii presupun ca a fost "stramoasa" musetelului si a cimbrisorului, iar altii cred ca a fost "urmasa" lui Zamites - planta fosila care a trait in Cretacicul inferior. Pentru vindecatorii locali, polovraga era o planta similara ginsengului, de la care se folosea radacina. Oricum ar fi fost, nu se gasea cu usurinta. Multi si-au pierdut viata, incercand s-o culeaga de pe stancile cele mai inalte.

Ramnic (jud. Valcea)

2006-12-01T12:05:00.001-08:00

textul de mai jos este copy/paste de pe URL-ul:http: //www.episcopia-ramnicului.ro/publicatii/renasterea_3_2003.pdf

Arhivele tacute ale pamantului "vorbesc"
intalnirea cu inscriptia REB mi-a amintit de consateana mea, Ecaterina N. Nita (cunoscuta
in comuna Bujoreni si sub numele de Tinca lui Nica Ciurea), care are in vocabularul ei activ
cuvantul REB folosit curent in expresiile: "Taci Rebii, din gura", "Lua-te-ar, Rebii", "Du-te, Rebii,
de aici", "Fii al Rebii" (cu sensul de "Fii al dragostei" sau "Fii al mortii" etc.), iar consatenii i-au
atribuit apelativul de Rebi, uneori Reba, pe care ea l-a acceptat cu mandrie.
Am facut atunci, in 1973, o posibila legatura intre inscriptia descoperita, REB, apartinand
stramosilor nostri daci din secolul I i.H. si acelasi cuvant folosit si astazi, in comuna Bujoreni, cu
multiple sensuri: capetenie, sef, poate zeu al iubirii, al intelepciunii sau al razboiului si, de ce nu, al
raului, al asupririi... in aria lingvistica cuprinsa intre Ocnita si Bujoreni. Atunci am emis ipoteza ca
REB infirma teoria potrivit careia etimonul Ramnic semnifica "de peste" (3) si (8).
"Cea dintai atestare documentara in limba slavona a orasului Ramnic este din 20 mai 1388 si
se refera la raul cu acest nume in redactia Ribnic care este veche si dominanta, formele Rabnic si
Ramnic fiind mai noi. Este probabil ca raul a luat numele de la oras... mai sus fiind cunoscut ca raul
Olanestilor si uneori Cheia. Prioritatea hidronimului asupra toponimului (si invers) va continua
sa fie discutata atata vreme cat nu se cunoaste originea cuvantului" (8): "Na Ribniteh vodenita"
(1388); "Va orasi glagolemago Ribnic" (1389), "Ribnite na Olti", pus alaturi de apa: "Vodu Ribniceskoiu"
(1392); "Na Ribnite" (1402-3), "za hotari Ribnitkom" (1440); "Ot Ribnik" (1475); "Rabniku".
Istoricii Constantin si Dinu C. Giurescu afirma despre originea numelui Ramnic:
"Mostenirea slava se constata in toponimie, in onomastica si in general in limba...". Despre Ramnic
ei dau urmatoarea explicatie: "Ramnicul (rau sau iaz cu peste)" (3).
Afirmatiile istoricilor mentionati (A. Sacerdoteanu, Constantin C. Giurescu si Dinu C.
Giurescu) bazate pe documentele existente la data emiterii lor - 1966 si respectiv 1971 - au dus la
concluzia ca Ramnic este toponimic slav si provine de la raba=peste.
Reb - nume de capetenie, sef de mare autoritate in randul dacilor
Descoperirile arheologice de la cetatea Buridava dacica de pe platoul Cosota-Ocnita din
anul 1973, indeosebi a inscriptiei REB ce semnifica, dupa Dumitru Berciu, numele unui personaj
important, o capetenie, un sef si, adaug eu, cu mare autoritate si influenta in randul dacilor autohtoni
din moment ce amintirea si numele lui s-au perpetuat pana in zilele noastre, m-au determinat sa
studiez cu atentie fenomenul lingvistic al termenului REB, punandu-mi, totodata, intrebarea daca nu
cumva toponimicul Ramnic provine de la REB, mai ales ca si profesorul Aurelian Sacerdoteanu
6
avea indoieli despre Ramnic ca ar proveni de la slavul raba (peste) si, de aceea, sugera continuarea
cercetarilor pana se va cunoaste originea cuvantului Ramnic. Pentru aceasta, am extins studiul
istoriei vechi a romanilor si mi-am improspatat cunostintele de gramatica istorica revazand: "Cursul
de Istoria limbii romane" al profesorului universitar stefan Pasca, tinut studentilor de la Facultatea
de Istorie - Filologie de la Universitatea "Victor Babes"si "Bolyai" din Cluj, 1955. in finalul
documentarii am inteles ca supozitia mea este verosimila. Toate datele pledeaza pentru ideea ca
denumirea de Ramnic este un derivat al numelui REB, caruia i s-a adaugat sufixul -nic. Supus
legilor si regulilor evolutiei limbii latine, apoi daco-romane, Rebnic a dat in limba romana mai intai
Ribnic (A. Sacerdoteanu), similar evolutiei fonetice a cuvintelor tempus>timp, bene>bine etc. si sub
influenta limbii slave, Rabnic sau Rabnic, desemnand unul dintre cele mai pitoresti si mai
interesante orase ale tarii.
Am convingerea ca REB, provenit din substratul traco-dac, a existat din totdeauna ca cuvant
al fondului principal de cuvinte, formand prin derivare si o familie lexicala: Reba, Rebi, Rebnic,
Ramnic...; poate si rebel, rebeliune, rebut, (a) rebuta...
Necunoscandu-se existenta cuvantului REB in limba geto-dacilor, lingvistii au considerat
derivatele a fi de origine franceza sau latina, desi ele sunt autohtone, mai ales ca de peste 2000 de
ani fac parte din vocabularul nostru activ.
Se cuvine sa aduc in favoarea noii ipoteze si alte aspecte ale mostenirii lingvistice. De pilda,
se considera ca apartin acestei mosteniri dacice sufixele atat de frecvente si caracteristicile
romanesti - esc (omenesc, craiesc...), -este (barbateste, trupeste...); probabil si -nic, sufix extrem de
productiv in sensul participarii la imbogatirea vocabularului limbii romane cu cuvinte apartinand
diferitelor etnii: geto-daca si latina = Ramnic, puternic, zilnic,...; slav = localnic, stolnic, varstnic,
darnic; bg = harnic; rus = ispravnic... etc.
Lingvistii romani au comparat limba romana cu limba albaneza, mostenitoare a vechii limbi
ilire, care la randu-i, era inrudita cu limba traca, deci si cu limba dacica si au stabilit un numar de
160 de cuvinte romanesti de origine geto-daca. Acesti termeni privesc o arie foarte larga, incepand
cu corpul omenesc (buza, ceafa, grumaz, gusa), cu familia (copil, prunc, zestre), cu locuinta (vatra,
catun), cu indeletnicirile apicole, pastoresti, viticole, piscicole (mazare, tarina, baci, manz, strunga,
tarc, urda, zara; butuc, curpen, strugure; balta, gard), cu mediul fizic (magura, mal), cu flora (brad,
copaciu), cu fauna (balaur, a zburda) si alti termeni care se vor descoperi prin cercetarile
arheologice ulterioare (3).
Ni s-au pastrat de la daci cateva hidronime (3): Dunarea, Oltul, Ramnicul, Argesul,
Somesul, Tisa, Muresul, Cerna... Mult mai bine sunt reprezentate antroponimele in numar de circa
1150: nume proprii de persoane (Reb, Marcos...), zeitati si triburi (Buridavensii...) si toponimele
in numar de circa 900 (Buridava, Ramnic...). Daca nu se pierdeau poemele scrise de Ovidiu in
limba getica, in timpul exilului sau la Tomis, am fi avut astazi dovada limpede a felului cum se
infatisa limba stramosilor nostri daci. Nu ni s-au pastrat nici inscriptii afara de una imprimata pe un
vas mare de pamant la Gradistea Muncelului: Decebalus per Scorilo (Decebal fiul lui Scorilo) (3).

Alba Iulia (orasul)

2006-12-01T12:04:00.001-08:00

textul de mai jos este copy/paste de pe URL-ul: http://www.dacoromania.go.ro/nr01/asezarea.htm

Asezarea antica Apoulon (Alba Iulia, n.n.)

in ultimul secol, asezarea dacica de la Alba Iulia a constituit obiectul a numeroase ipoteze si pareri formulate de catre istorici. in prima jumatate a secolului al XX-lea, E. Kornemann, N. Iorga, I. Martian, C. Patsch, C. Daicoviciu, Gr. Florescu etc. au sustinut existenta unui sat al autohtonilor daci (vicus) sau a unei "fortarete" preromane. in 1949, examinand "natura obarsiei, factorul topografic si antropogeografic, inceputurile si originea numelui", I.I. Russu localiza cetatea locuita de tribul Apulilor de pe malul drept al Muresului. in 1961, eruditul clujean a reluat problematica asezarii Apoulon si a adus noi contributii onomastice la etimologia si semnificatia tribului apulilor in Dacia antica.