luni, 1 ianuarie 2007

Din toponimia Fagarasului

Capitolul de mai jos face partea din lucrarea Poteci si cabane din
Fagaras - Ilie Fratu, aparuta in 1968. Ii multumesc pe aceasta cale
lui Gabi Rosioru care mi-a dat acordul de a publica pe acest forum
pasaje din cartile pe care cu multa truda le-a pus in format
electronic.
Voi posta textele fara diacritice dar cu
diacriticele transformate in majuscule, pentru a fi recunoscute.
Lectura placuta!



Toponimia
Toponimele - adicA numele proprii de locuri - nu sInt simple
identitATi ale acestor locuri. Ele sInt veritabile mesaje purtAtoare
de informaTii referitoare la locurile respective. In acest sens,
Iorgu Iordan aratA cA "toponimia poate fi socotitA drept istoria
nescrisA a unui popor, o adevArata arhivA, unde se pAstreazA
amintirea atItor evenimente, IntImplAri Si fapte mai mult ori mai
puTin vechi sau importante, care s-au petrecut de-a lungul
timpurilor Si au impresionat Intr-un chip oarecare sufletul
popular" . Un alt om de StiinTA, istoricul Stefan Pascu, accentuInd
adevArul cuprins In afirmaTiile academicianului filolog,
scrie: "...toponimia constituie un argument In plus cu privire la
continuitatea poporului român pe teritoriile unde s-au pAstrat
aceste toponime, la nordul DunArii Si In spaTiul carpato-danubiano-
pontic,..." .
Cele de mai sus pledeazA convingAtor, credem, pentru pAstrarea
nealteratA a toponimelor, mai mult chiar, pentru readucerea celor
deformate la forma iniTialA, aSa cum au fost lAsate de creatorii
lor, In cazul nostru de pAstorii din munTi. Pentru aceasta este
necesar sA cunoaStem regulile dupA care s-au condus pAstorii In
crearea acestor toponime.
Toponimele, In regiunile de munte, au apArut, cu precAdere, ca o
necesitate a activitATii pastorale. AceastA activitate, cu caracter
specific economic, a dus la ImpArTirea zonei pASunii alpine
In "parcele de pASunat", pe care pAstorii le-au numit "munTi" Si
cArora le-au atribuit cIte o denumire specificA.
ASa cum aratA Ion Conea In capitolul Toponimia din Monografia
geograficA a Republicii Populare Române , pentru poporul român
muntele este un concept economic - nu StiinTific. In aceeaSi
lucrare, geograful a prezentat sintetic criteriile dupA care
pAstorul din CarpaTi Imparte muntele cel mare, unic, Intr-o
diversitate de "munTi" - parcelele pentru pASunat. Socotind cA
aceste criterii sInt importante Si cA meritA sA fie cunoscute de
cAtre drumeTi, le reproducem mai jos:
"DacA avem de-a face, aSa cum este cazul uneori, cu o construcTie
muntoasA de dimensiuni reduse, mai InaltA In centru Si lAsIndu-se
din vIrf In jos cu mai multe laturi sau feTe, atunci fiecare din
laturile sau feTele acelea este un munte ... DupA aceea, toate acele
culmi, care se desfac din masivele sau nodurile centrale orografice
Si pornesc In toate direcTiile, lAsIndu-se In jos cAtre limita
superioarA a pAdurii de conifere, sInt, fiecare In parte, cIte un
munte. Alteori, un versant de la o astfel de culme formeazA un munte
ImpreunA cu versantul opus de la culmea vecinA, de peste apA, adicA
cei doi versanTi ai uneia Si aceleiaSi vAi constituie ImpreunA un
munte.
Alteori, dacA un versant este suficient de Intins ca suprafaTA,
formeazA el singur un munte, dupA cum se mai poate IntImpla, In
sfIrSit, ca spinarea unei culmi - dacA este suficient de latA Si
IntinsA - sA formeze ea singurA un munte, fArA participarea nici
unuia dintre versanTii care se lasA din ea In jos, de o parte Si
alta".
Parcelele de pASunat, respectiv munTii, au fost delimitaTi - aSa
cum este firesc - prin repere cIt mai evidente Si mai durabile.
Astfel de repere sInt, In zona glaciarA, custurile care separA
circurile glaciare, iar In zona pluvio-torenTialA - firele pIraielor
mai mari. Intre cele douA zone - unde au rAmas culmi masive,
rotunjite, sub formA de platforme, iar vAile glaciare nu au fost
adIncite de torenTi - ca limite Intre munTi au fost folosite clinele
abrupte dintre vAi Si culmi, de cele mai multe ori stIncoase Si
neaccesibile. In partea centralA a MunTilor FAgAraSului, In
vecinAtatea crestei principale, acolo unde predominA custurile ce
despart circurile glaciare, munTii cuprind chiar circurile glaciare
respective sau grupuri de circuri glaciare confluente. Astfel,
muntele Negoiu cuprinde trei circuri glaciare de la izvoarele
pIrIului Negoiu. Muntele Lespezi cuprinde circul glaciar al
Lespezilor ImpreunA cu versanTii Si cu un picior alAturat. Muntele
Capra cuprinde Si el trei circuri glaciare de la obIrSiile rIului
Capra. Muntele Moldoveanu cuprinde circul glaciar al Moldoveanului .
Muntele Valea Rea cuprinde douA circuri glaciare ale VAii Rele.
Hotarele acestor munTi sInt formate de custurile care delimiteazA
circurile sau grupurile de circuri glaciare respective. Intr-o altA
categorie de exemple intrA muntele ViStiSoara, format de valea
glaciarA a ViStiSoarei, care se InvecineazA la vest cu muntele
ZAnoaga, ce cuprinde Culmea ZAnoaga, Si, la est, cu muntele
DrAguSul, care cuprinde Culmea DrAguSului. Limitele dintre aceSti
trei munTi sInt constituite de cei doi versanTi abrupTi ai vAii
ViStiSoarei. Si celelalte criterii prezentate de geograful Ion Conea
Isi pot gAsi exemplificAri In MunTii FAgAraSului.
Denumirile tuturor munTilor - respectiv ale parcelelor de pASune -
formeazA o reTea toponi-micA primarA care acoperA, practic, Intreaga
zonA a pASunii alpine. Elementele de teren (pIraie, izvoare, lacuri,
picioare de munte, Sei, vIrfuri Si altele) au cApAtat, de obicei,
numele de la muntele pe al cArui teritoriu se aflA. VIrfurile de
munte, Telul oricArei ascensiuni turistice, intereseazA pe pAstori
numai In mAsura In care aceStia pot trage un folos de la ele
(socotindu-le, spre exemplu, ca repere de hotar). Un drumeT din
prima jumAtate a secolului nostru, Adalbert Bela Szalay din Sibiu,
care s-a ocupat intens de toponimia montanA, In special de toponimia
MunTilor FAgAraSului, preciza: "Am studiat Si legile lingvistice Si
logica interesantA a TAranului român, necunoscute nouA, dupA care
denumeSte munTii Si In special vIrfurile. Pentru noi, turiStii,
vIrfurile sInt principalul, InsA pentru fiul naturii principale sInt
vAile cArora le ImprumutA numele comunelor sau, mai cu seamA,
locurile bune de pASunat Si acestea sInt denumite In primul rInd."
Un alt cercetAtor al MunTilor FAgAraSului Si al toponimiei lor,
Alexandru Rudeanu, afirma, pe bunA dreptate: "Pe ciobani nu-i
intereseazA niciodatA vIrful sau creasta, ci povIrniSul unde oile
pot gAsi iarbA bunA; pe de altA parte, cum proprietATile ce s-au
creat nu puteau fi IngrAdite Si nici mAcar limitate cu movile de
hotar, linia de despArTire a apelor a fost cea mai bunA graniTA
naturalA". Pentru a-Si susTine afirmaTia, exemplificA
astfel: ,,Moldoveanu poartA numele de Muntele Valea Rea pe versantul
lui estic, de Moldoveanu pe versantul vestic Si de ColTul ViStei
Mari In Transilvania".
Referindu-se la ansamblul ViStea Mare - Moldoveanu, de forma unui
acoperiS de casA, Al. Rudeanu nota: "Ciobanii din Valea Rea dau
acestui ansamblu numele de Muntele Valea Rea (ca de altfel Si
HIrtopului Ursului Si VIrfului GAlbenelelor). Pe de altA parte,
dincolo, la extremitatea terminalA a vAii Buda (izvorul Mircea),
unde pIrIul OrzAneaua Mare se uneSte cu Izvorul Moldoveanului,
existA o stInA din Moldoveanu.
Ciobanii din aceastA regiune dau numele de Moldoveanu nu
numai "acoperiSului" dar Si Intregii porTiuni situate la nord de
Izvorul Moldoveanului: astfel, versantului sud-estic al Ucei Mari
care priveSte OrzAneaua Mare. In sfIrSit, ciobanii Si locuitorii din
ViStea de Sus, care nu vAd decIt piramida impresionantA pe care o
formeazA faTa nordicA a acoperiSului profilIndu-se In fundul VAii
ViStea, dau Intregului ansamblu numele de Muntele ViStea Mare,
ColTul ViStei Mari fiind vIrful situat pe vechea graniTA".
In zona centralA, InaltA, vIrfurile sInt situate pe limitele dintre
munTi, ceea ce a determinat ca acelaSi vIrf sA poarte douA sau mai
multe denumiri, dupA munTii care se IntIlnesc In acel vIrf. Astfel,
VIrful Lespezilor, punctul culminant al muntelui Lespezile, privit
dinspre nord-est se numeSte VIrful CAlTunului, dupA muntele CAlTun
aflat In aceastA parte a vIrfului. VIrful Berevoescu Mare (2300 m),
punctul culminant al muntelui Berevoescu Mare, privit dinspre nord-
vest, se numehste VIrful Beliei Mari, dupA muntele Belia Mare, care
se aflA In partea nord-vesticA a vIrfului; privit dinspre nord-est,
acelaSi vIrf se numeste VIrful PITelor, dupA muntele PITele aflat In
aceastA parte a vIrfului. VIrful ScArii, numit astfel dupA muntele
Scara aflat la sud, este numit Si VIrful BIrcaciului, dupA muntele
BIrcaciu care se Intinde de la vIrf spre nord. VIrful Serbotei (2331
m), aflat In colTul sud-estic al muntelui Serbota, privit dinspre
sud era numit In secolul trecut VIrful Negoiu Mic.
VIrfurile au primit nume pe mAsura necesitATilor. Intr-o primA
fazA, numele vIrfurilor erau mai lungi. Se spunea, spre exemplu,
vIrful muntelui Lespezile, vIrful muntelui Negoiu, vIrful muntelui
Serbota, ultimul gAsit In literatura din secolul trecut . CInd
denumirile vIrfurilor au fost folosite mai des, din economie de
limbaj s-a ajuns la forma VIrful Lespezilor, VIrful Negoiului,
VIrful Serbotei, folosind cazul genitiv. Chiar Si In prezent
localnicii denumesc vIrfurile In acest mod Si InTeleg prin numele
respectiv vIrful muntelui Lespezile etc. Cu toate cA forma corectA
este la cazul genitiv, pentru conciziunea scrisului Si, mai ales,
pentru economia de spaTiu la hArTi, In prezenta lucrare vom folosi
totuSi numele vIrfurilor Si al unor hidronime la cazul nominativ.
O analizA foarte amAnunTitA a denumirilor vIrfurilor din MunTii
FAgAraSului a fAcut-o A. B. Szalay, dar nici el nu a reuSit sA
clarifice totul. Pentru a veni In IntImpinarea necesitATilor
turismului, tot mai dezvoltat In acest masiv montan, In lucrarea
noastrA vom prelua numele vIrfurilor clarificate de sibianul Szalay,
care, dupA cum mArturiseSte, a urcat de peste 500 ori In munte
InsoTit de oameni din satele apropiate, buni cunoscAtori ai
locurilor Si ai denumirilor. In cIteva cazuri vom folosi denumiri
gAsite In literatura mai veche, iar In altele - Indeosebi pentru
vIrfurile de pe versantul sudic - vom recurge la denumirile date de
localnici. De obicei, ne-am oprit la o singurA denumire, cea mai
obiSnuitA, pentru a putea ajunge la o diferenTiere a vIrfurilor dupA
nume. Nu trebuie sA se uite InsA cA localnicii dau unor vIrfuri Si
numele altor munTi care se delimiteazA In vIrful cu pricina.
TendinTa de a porni de la numele vIrfului Si a-l atribui altor
elemente sau suprafeTe vecine nu este permisA. Localnicii nu au
procedat niciodatA astfel. ProcedIndu-se InsA aSa, numele vIrfului
poate fi extins asupra unor elemente care fac parte din alt munte,
ajungIndu-se la erori grosolane. Astfel, lacului glaciar din
cAldarea vesticA a VAii Rele (dinspre Moldoveanu) i s-a spus
greSit "Iezerul ViStea-Moldoveanu", IntrucIt acest lac nu e situat
nici pe teritoriul muntelui Moldoveanu, nici pe teritoriul muntelui
ViStea, nici nu face parte din teritoriul ambilor munTi. Calea care
a dus la aceastA eroare poate fi schematizatA astfel: a fost
considerat ansamblul vIrfurilor ViStea Mare Si Moldoveanu care a
fost numit Vistea-Moldoveanu, iar aceastA denumire a fost extinsA
asupra feTei estice care aparTine muntelui Valea Rea Si care
cuprinde lacul In cauzA. In mod similar, lacul din CAldAruSa LungA a
Caprei a fost denumit greSit lacul Paltinul. Piciorului sudic al
vIrfului Capra (din vecinAtatea vIrfului VInAtoarea lui Buteanu) -
picior care face parte integrantA din muntele Capra - i s-a spus
Piciorul sudic al Buteanului, In ciuda faptului cA muntele Buteanu
se Intinde numai pe versantul nordic fAgArASan.
Un caz mai complicat a apArut relativ recent...
In anul 1887 a fost parcurs In premierA drumul prin hornul din sud-
estul vIrfului principal al Negoiului, pe versantul dinspre CAldarea
Laita. DatoritA dificultATilor din acea vreme , hornului i s-a
spus "Strunga Dracului", cu toate cA actuala StrungA a Ciobanului
era numitA tot Strunga Dracului. La sud de horn, creasta dintre
cAldarea Laita Si cAldArile Negoiului urcA Intr-un vIrf Inalt de
2469 m, cAruia pAstorii nu i-au dat nume, dar care, aflIndu-se In
hotarul dintre munTii Laita Si Negoiu, ar fi putut primi una din
aceste denumiri. Szalay denumeSte acest vIrf "StInca din mijloc" dar
menTioneazA, In parantezA, Si expresia "VIrful Dracului". Recent,
pentru vIrful cu pricina s-a folosit din nou denumirea VIrful
Dracului. De data aceasta, InsA, acelaSi nume i s-a dat Si
piciorului care porneSte din vIrf spre sud-vest, Intre cAldArile de
est Si de mijloc ale Negoiului, picior care In realitate face parte
din muntele Negoiu. FArA IndoialA, i s-a spus Muntele Dracului din
motive de utilitate, dar, neTinInd seama de regulile toponimiei
populare, In final aceasta nu produce decIt confuzie.
Culmile muntoase mai extinse, care InglobeazA In ele mai
mulTi "munTi", ca Si masivele muntoase n-au fost nominalizate de
popor decIt In cazuri rare. Masivele muntoase Si unele creste
extinse au primit denumiri StiinTifice. Dar multe culmi de munte
nici astAzi nu au numele lor propriu. Pentru identificarea acestor
culmi, atunci cInd va fi nevoie, vom folosi numele unor munTi
componenTi, reTinInd observaTia importantA cA vom folosi denumirea
respectivA numai pentru culmea In ansamblu Si nu o vom extinde la
elementele de teren care fac parte din alTi munTi. Astfel, ramurii
desprinsA din ColTul ViStei Mari spre sud, Intre ArgeS (vest) Si
RIul Doamnei (est) Ii vom spune Moldoveanu-ScAriSoara-Picuiata, dar
vom menTine denumirile lacul Galbena, vIrful Preotesele, curmAtura
Furfuescu Si altele. In mod similar, vom denumi cele douA culmi
componente ale acestei ramuri culmea ScAriSoarei sau culmea
ScAriSoara-MaliTa, respectiv culmea Picuiatei sau culmea Picuiata-
GhiTu, cu aceeaSi observaTie de mai sus.
Un alt exemplu: culmea care porneSte din vIrful Urlea spre est,
apoi coteSte spre nord, va fi denumitA culmea MoSului, dar vom
menTine vechile denumiri CurmAtura Calului, Sleaul MoSuleTei, Poiana
CurmAturii, ColTii Brezei etc., aflate In cuprinsul acestei culmi,
dupA cum cocoaSelor cu cotele 2341 m Si 2273 m - nedenumite de cAtre
pAstori - le atribuim denumirile de vIrfurile MoSuleTei Si nicidecum
vIrfurile MoSului, deoarece ele se gAsesc deasupra cAldArilor
MoSuleTei pe limita dintre muntele MosuleaTa Si muntele Urlea, In
afara muntelui MoSu.
Toponimul MunTii FAgAraSului are provenienTA StiinTificA; In
cuprinsul masivului nu existA nici un ,,munte" sau element de teren
cu acest nume! (Numele FAgAraSul sau FAgArASelul, atribuit pe unele
hArTi RIului Berivoiului, iar pe altele pIrIului Belia Marc, este
eronat). Este de menTionat cA la Inceputul secolului al XIX-lea,
toponimul MunTii FAgAraSului desemna doar cIteva culmi nordice din
dreptul oraSului FAgAraS . Denumirea s-a extins ulterior, referindu-
se la toTi munTii comitatului FAgAraS, iar cAtre sfIrSitul secolului
trecut a "Inglobat" creasta principalA Si versantul nordic de la
Pasul Turnu RoSu pInA la est de vIrful Comisul . La Inceputul
acestui secol, geografii au extins denumirea Si asupra versantului
sudic .
Toponimele populare, care reprezintA baza toponimiei MunTilor
FAgAraSului, au fost transmise din generaTie In generaTie pe cale
oralA. Unele toponime au fost prinse In documente scrise, altele au
fost preluate de topografi Si trecute pe hArTi. Topografii strAini,
In special austrieci, au preluat toponimele româneSti Si le-au
transcris cu ortografia austriacA. In felul acesta, multe toponime
au fost deformate. AcelaSi lucru s-a IntImplat cu toponimele prinse
In alte documente strAine, unele fiind chiar mutilate. IntrucIt
hArTile Si documentele acestea au avut o circulaTie restrInsA,
toponimele cuprinse In ele nu au revenit In popor, astfel cA nu s-a
putut asigura transmiterea lor pe calea scrisului.
Ca dovadA, se IntIlnesc In documente vechi toponime care astAzi nu
mai sInt In uz. Mai tIrziu, cuvIntul scris a Inceput sA fie din ce
In ce mai rAspIndit Si toponimele prinse In lucrAri scrise (cArTi,
hArTi, ghiduri turistice, articole de revistA, pliante pentru
reclamA etc.) au revenit In popor, deschizIndu-se pentru
transmiterea toponimelor, calea scrisului. AceastA cale prezintA,
faTA de calea oralA, avantajul cA toponimele sInt transmise
generaTiilor viitoare, chiar mai IndepArtate, aSa cum au fost
Inregistrate, fArA deformAri ulterioare. Dar dacA toponimele au fost
Inregistrate greSit Si au fost rAspIndite In forma eronatA - dacA nu
sInt corectate la timp - pot produce confuzii, mai mult chiar, pot
duce la eliminarea toponimelor corecte din care au provenit.
In unele lucrAri consacrate MunTilor FAgAraSului se IntIlnesc
toponime In care, prin schimbarea cItorva litere, a rezultat o
expresie cu alt InTeles. Denumirea corectA Plaiul Onului (de la Onu
= Ion) plai situat Intre RIul Jibrii Si pIrIul ClAbuceTul, a fost
deformatA In Plaiul Omului Si plasatA pe hartA Intre pIrIul
ClAbuceTul Si RIul Mare al Avrigului. Numele PleaSa Ruzii (de la
rudA) a fost adus In formele PleSa Rozei Si PleSul RoSu. Sirul
exemplelor de toponime corecte Si expresiile corespunzAtoare
deformate poate continua cu vIrful Iazu - vIrful Iezer, muntele
CoTii - muntele ColTii, pIrIul Vladului - pIrIul Vadului, muchia
PlASii (de la plasA) - muchia PleSii (de la pleaSA), ColTii
Cremenii - ColTii Gemenii, pIrIul VAsAlatu - pIrIul Vasilatu Si
pIrIul Viselatu (sesizat de A. B. Szalay), Piciorul BAtrIn - plaiul
BAtrInei, Dealul Bouriei - Dealul Bourici ajungIndu-se la forme
aberante ca VIlsanu-Voletiana, muntele MiclAuSu - muntele MildoSiu,
ColTul BAlAceni - ColTul BAlAceni - ColTul Bobiceni, Comanda Smidei -
Commando de la Schmidt. In aceastA categorie de deformAri poate fi
IncadratA Si expresia Moscavu, care pare a fi o deformare a vechii
denumiri Musceaua, gAsitA In literatura veche .
Amintim apoi deformarea suferitA de toponimul Laita, al cArui
genitiv popular are forma LaiTii (similar cu SArATii, SerboTii,
PojorTii) Si care are un diminutiv In toponimul LAiTelul. Sub
influenTa acestor ultime douA forme, nominativul Laita a ajuns In
forma LAiTa, sub care este foarte rAspIndit In prezent In literatura
pentru turism Si In limbajul drumeTilor. TotuSi, localnicii folosesc
forma Laita Si aceasta este cea corectA.
De asemenea, sInt de menTionat douA cursuri de apA de pe versantul
nordic al MunTilor FAgAraSului, care sInt denumite de
localnici "RIul Mare". Unul se formeazA din unirea pIraielor Serbota
Si SArata Si curge prin localitATile Porumbacu de Sus Si Porumbacu
de Jos. CelAlalt se formeazA din unirea pIraielor Avrigelul Si
AuriStea Si curge pe lIngA localitatea Avrig. AmIndouA se varsA In
Olt. Pentru a le deosebi, s-a obiSnuit sA li se spunA "RIul Mare al
Porumbacului", respectiv "RIul Mare al Avrigului", dar ele rAmIn
denumite tot RIul Mare Si nicidecum simplu "Porumbacu" sau "Avrig",
cum au apArut In cIteva publicaTii recente. RIul Mare al
Porumbacului are un afluent, PorumbAcelul, care, In mai multe
lucrAri, a fost numit eronat Porumbacu. Mai sInt Si alte cursuri de
apA care, pe hArTi, apar cu alte nume decIt cele date de localnici.
Astfel, PIrIul LupSei este Inscris ca pIrIul Budiu, PIrIul Voicilor
ca pIrIul PlAiSoru Si RIul Berivoiului ca FAgAraSul sau FAgArASelul.
AltA categorie de toponime deformate a apArut printr-un proces mai
complex. Astfel, anuarele SocietATii TuriStilor din RomAnia pe anii
1905-1912, enumerInd cabanele de pe versantul nordic fAgArASan,
menTioneazA Si cabana de la lacul BIlea, spunIndu-i "cabana InchisA
Buleasca". De unde a apArut expresia "Buleasca"? Prima cabanA de la
lacul BIlea a fost construitA de Societatea CarpatinA TransilvAneanA
(S.K.V.), ale cArei publicaTii erau scrise In limba germanA. In
aceste publicaTii, lacul BIlea apare denumit Buleasee . ComparInd
cele douA expresii se InTelege cA din cuvIntul german Buleasee a
derivat grotescul Buleasca, ignorIndu-se denumirea româneascA
originarA - lacul BIlea.
VIrful Boia (vIrful sudic al cetATii de stInci a Ciortei) este
denumit In unele publicaTii turistice Capul Bilei, cu toate cA
aceastA expresie nu se regAseSte In toponimia localA. Expresia a
apArut mai recent Si sub forma "Capul BIlei", deSi muntele BIlea se
aflA la o distanTA apreciabilA de vIrful In discuTie Si nu are nici
o legAturA cu el.
Cu altitudinea de 2426 m - mult deasupra limitei superioare a
pAdurii - pe care o are vIrful, pare a fi exclusA vreo legAturA cu
expresia "bilA", datA trunchiurilor de brad. A. B. Szalay, vorbind
despre cele patru vIrfuri ale Ciortei, dA fiecAruia cIte un nume:
Wiesenkopf (=Capul Poienii), Zwillingskopf (=Capul Gemenilor),
Schartenkopf (=Capul Strungii) Si Kegelkopf (=Capul Conului), acesta
din urmA pentru vIrful Boia. Probabil cA aceastA expresie a fost
preluatA din limba germanA sub forma Kugelkopf (=capul sferei, capul
bilei) Si tradusA In româneSte ca atare.
Un caz mai recent are ca obiect VIrful Bisericii din Jos, de pe
Muchia ZAnoaga. In lucrarea citatA anterior, Szalay foloseSte,
alAturi de denumirea româneascA, Si traducerea In limba germanA -
"Der nordliche Domgipfel" . Acesta a fost numit VIrful Domnului,
probabil prin similitudine cu expresia Domgipfel si, poate, din
dorinTa de a-l deosebi de VIrful Bisericii din Sus, cAruia i s-a
spus simplu VIrful Bisericii. Consider cA nu este necesar sA ne
ImbogATim toponimia pe aceastA cale.
In textele ce InsoTesc unele hArTi recente ale MunTilor
FAgAraSului, vIrful Capra (2494 m) este numit, In mod cu totul
neobiSnuit, "vIrful Capra NeagrA". Si In acest caz, logica ne duce
la lucrArile turistice scrise In limba germanA, limbA In care toate
toponimele cu atributul "caprei" sInt formate cu "Gemse", care
InsemneazA Intr-adevAr caprA neagrA. Dar pAstorii Si localnicii spun
simplu "caprA", nu "caprA neagrA"!
Denumirile cabanelor sInt, In general, legate de denumirile
munTilor pe al cAror teritoriu sInt amplasate. Se abat de la regulA
cabanele Negoiu, Suru Si Urlea, amplasate pe Piscul Serbotei, pe
Culmea MoaSei, respectiv pe Piciorul CurmAturii, dar care reprezintA
bazele de plecare pentru urcarea vIrfurilor omonime. La datele cInd
au fost construite aceste cabane, miScarea turisticA era mai redusA
decIt In prezent Si modul de a denumi cabana reprezenta o reclamA
pentru aceasta. AstAzi situaTia este diferitA. Nu apare cu nimic
justificatA denumirea "Refugiul Moldoveanu", datA refugiului din
cAldarea vesticA a VAii Rele, astfel cA In capitolele urmAtoare va
fi folositA denumirea corectA, refugiul Valea Rea.
Cele douA cabane din valea BIlea comportA o discuTie separatA.
Pentru a se deosebi Intre ele, denumirea lor a fost completatA cu
termenii "cascadA", respectiv "lac", ceea ce precizeazA Si
amplasarea acestora. Denumirile lor ar trebui sA fie "cabana (de la)
Cascada BIlea", respectiv "cabana (de la) Lacul BIlea". TotuSi, se
IntIlnesc denumirile "cabana BIlea CascadA" Si "cabana BIlea Lac",
formate cu cuvinte româneSti dar cu structurA neromâneascA. Noi vom
folosi denumirile corecte romneSti.
Este regretabil faptul cA acest mod de denumire a unor obiective
din munTi prolifereazA. Intr-o lucrare de la Inceputul deceniului al
optulea a apArut expresia "Podragu-Lacuri", In alta, publicatA In
anul 1979, cabanele Valea SImbetei Si Popasul SImbetei au fost
denumite "cabana SImbAta Vale", respectiv "cabana SImbAta Popas",
iar Intr-o hartA turisticA apArutA In anul 1975 stIna Darei este
numitA "Dara StInA". Comentariile sInt de prisos.

Toponime din Bucegi

Lista primita pe mail de la colegul de lista Radu Hera. Lectura placuta!



1. CRUCEA EROILOR: simbolul Bucegilor, aceasta cruce inalta de 33 m a fost
construita intre anii 1926 si 1928 de catre CFR in memoria eroilor cazuti in
luptele de pe Valea Prahovei in primul razboi mondial;



2. MUNTELE CARAIMAN: numele acestui munte inseamna “Conducatorul negru”
sau “Preotul negru” de la cuvintele turcesti kara=negru si imam=conducator,
preot (“Hoinar prin Bucegi” – Andrei Pandrea);



3. Vârful Bucura (primul vârf la sud de Omu): se numeste astfel in
amintirea Bucurei Dumbrava (1868-1926), pe numele ei adevarat Stefania (Fanny)
Seculici; scriitoare si drumeata neobosita, ea este una dintre initiatoarele
turismului românesc;



4. MUNTELE FORBAN (din Muntii Dihamului): numele acestui munte provine de
la cuvintele sasesti Vor Bahn (in limba germana Vor der Bahn - inaintea
trenului), deoarece in fata acestui munte se construise la sfârsitul secolului
trecut o cale ferata ingusta (de decauville) pentru exploatarea forestiera.
Muntele se afla inaintea trenului, deci a devenit, in grafia româneasca, Forban
(“Hoinar prin Bucegi” – Andrei Pandrea);



5. MUNTELE GUTANUL: poarta numele lui Mos Gheorghe Gutanul (“Hoinar prin
Bucegi” – Andrei Pandrea);



6. STâNCILE “FRANZ-IOSEF”: aflate la 1299 m altitudine, la 5 minute de la
cabana Poiana Stânei, au fost amenajate cu trepte si grilaje de fier in anul
1897, cu prilejul vizitei la Sinaia a imparatului Austro-Ungariei, Franz-Iosef
(“80 trasee turistice in Muntii Bucegi” – Al. Beldie);



7. SAUA BAIULUI (din Muntii Dihamului): pentru muntele Baiu s-a purtat
timp de câteva decenii, la inceputul secolului trecut, un proces intre râsnoveni
(stapânitori ai muntelui inca din anul 1593) si boierii Dudescu, Cretulescu,
Raducanu, Paleologu si medelnicerul Grigorie, care revendicau proprietatea
muntelui. Denumirea de Baiu (suparare, necaz) se pare ca vine de la acest
litigiu (“80 trasee turistice in Muntii Bucegi” – Al. Beldie);



8. la poliTe (Valea Gaura): numele acestui loc provine de la fostul post
de politie care se afla aici inainte de primul razboi mondial; se mai numeste
“La Politie” sau, simplu, “Polita” (“80 trasee turistice in Muntii Bucegi” – Al.
Beldie);



9. ColTii Tapului: legenda spune ca odinioara, când boierii urgisiti
fugeau din Tara Româneasca peste munti la Brasov, o ceata intreaga,
ratacindu-se, a innoptat prin aceste locuri. Peste noapte un tap salbatic furios
a pravalit in prapastie pe unul dintre calatori si de atunci locul se numeste
“Coltii Tapului” (“80 trasee turistice in Muntii Bucegi” – Al. Beldie);



10. Pichetul roSu: isi trage numele de la fostul pichet românesc de graniceri
din acest punct, care avea acoperisul vopsit cu rosu;



11. DRUMUL LUI BUTMALOIU: este traseul turistic marcat Vârful cu Dor – Piatra
Arsa - Cocora – Pestera. A purtat câteva decenii numele lui Nicolae Butmaloiu
sau Mos Butmaloi, primul cabanier român din Bucegi si vestita calauza a primilor
“bucegisti” (“Cartea Muntilor” – Bucura Dumbrava);



12. PIATRA ARSA: are o legenda culeasa de V. A. Urechia si publicata in 1891.
Potrivit acesteia intr-o zi de demult un potop s-a abatut peste Valea Prahovei,
“dealuri batrâne s-au pornit”, apele au iesit din matca, potecile si drumurile
s-au rupt. Oamenii si turmele erau in mare cumpana. Ciobanul Bârsan a chemat
atunci cu glas de bucium “in patru parti ale cerului” si s-au adunat “cei de-o
limba cu dânsul”. Multimea de oameni a pus umarul si a ridicat un zid in calea
apelor si l-a aruncat intre Vârful cu Dor si Jepi. Asa au curatat toata Valea
Prahovei si “le-au asternut apelor pat nou cu prund si nisip galben”. Apoi,
ciobanii au ingramadit “codrii de lemn taiat” peste munte si au dat foc
lemnelor. Lutul s-a prefacut in stânca si astfel apele au ramas neputincioase la
un nou potop. De la fumul acestor “codrii de lemne” arse, muntele isi trage
numele de Piatra Arsa (“Cartea Muntilor” – Bucura Dumbrava);



13. poiana “la sfârSitul lumii” (situata deasupra Hotelului Alpin “Cota
1400”): inainte de construirea hotelului, drumul carosabil iesea din padure in
aceasta poiana larga, sub o coama. Ultimii pasi de urcus spre aceasta coama
ofereau privirii o perspectiva larga si se deschidea o mare suprafata de cer.
Impresia de suspendare a determinat denumirea poienii (“80 trasee turistice in
Muntii Bucegi” – Al. Beldie);



14. PIATRA TURCULUI (pinten stâncos aflat deasupra cabanei “Cota 1500”): se
spune ca in anul 1831, când arnautii au fost invinsi de turci la Târgoviste si
apoi alungati peste munti pâna prin partile acestea, câtiva turci, care urmareau
pe arnauti, s-au prabusit cu cai cu tot de pe aceasta stânca (“80 trasee
turistice in Muntii Bucegi” – Al. Beldie);



15. Poiana “la bAtaia cocoSilor” (aflata pe traseul Poiana Izvoarelor –
Malaiesti): se spune de catre vânatori, ca aici se aduna si se bat cocosii de
munte toamna, in perioada imperecherii (“80 trasee turistice in Muntii Bucegi” –
Al. Beldie);



16. stânca lui varsanufie (aflata pe traseul Poiana Stânei-Piatra Arsa):
poarta numele unui preot din Sinaia care a trait la inceputul secolului (“80
trasee turistice in Muntii Bucegi” – Al. Beldie);



17. PLAIUL LUI PACALA (intre Pestera si Piatra Arsa): zona acoperita cu
pajisti de taposica si musuroaie inierbate; datorita mersului obositor prin
terenul incomod, ciobanii au dat acest nume tinutului (“80 trasee turistice in
Muntii Bucegi” – Al. Beldie);



18. valea trAsnetului (afluenta a Vaii Laptici): pe vremuri se spune ca aici
a fost trasnit un cioban cu intreaga sa turma (“80 trasee turistice in Muntii
Bucegi” – Al. Beldie);



19. punctul “la cleSte” (din Muntii Dihamului): se afla in preajma cabanei
Vânatorilor de munte; pe vremuri aici se afla o târla de oi de la care a ramas
multa vreme un “cleste”, adica un trunchi de molid infipt in pamânt, cu câteva
ramuri taiate scurt, intre care ciobanii fixeaza un bolovan de sare pentru oi
(“80 trasee turistice in Muntii Bucegi” – Al. Beldie);



20. valea râSnoavei: numele este de origine slava si inseamna “Valea Morii”
(“80 trasee turistice in Muntii Bucegi” – Al. Beldie);



21. Valea leuca: numele provine de la forma vaii, asemanatoare cu leuca unui
car (“80 trasee turistice in Muntii Bucegi” – Al. Beldie);



22. DRUMUL ARVATILOR (din Valea Ciubotea): arvatii erau tâlhari si dezertori
proveniti din trupele eteristilor lui Alexandru Ipsilante. ~n anii 1821-1823
jefuiau in munti pe boierii pribegi ce se inapoiau in tara dupa razmerita,
precum si pe negustori si alti calatori. Au fost urmariti multa vreme de oamenii
legii, iar cei care au scapat s-au asezat in satele din Trecatoarea Branului
(“80 trasee turistice in Muntii Bucegi” – Al. Beldie);



23. brâna lui stAnilA: aflata intre punctul “La prepeleac” si “Cununa
Bucsoiului”; de pe aceasta brâna a cazut si a murit Gheorghe Stanila din Râsnov,
faimos vânator “care a impuscat 59 de ursi in viata sa“ (“80 trasee turistice in
Muntii Bucegi” – Al. Beldie);



24. monumentul eroilor (din Muntii Dihamului): in timpul primului razboi
mondial in aceasta zona s-au dat lupte crâncene; aici se afla un mausoleu in
cinstea eroilor cazuti in lupte;



25. MANASTIREA SINAIA: intemeiata de pustnici in anul 1695 si numita astfel
dupa asemanarea cu o manastire ortodoxa (numita tot Sinaia) din peninsula
muntoasa Sinai (“Hoinar prin Bucegi” – Andrei Pandrea);



26. MECETUL TURCESC: Valea Ialomitei izvoraste de sub stânca numita “Mecetul
Turcesc”, la poalele vârfului Omu, prin doua izvoare pe care oamenii le-au numit
astfel: Valea Cotlonului (vest) si Valea Bisericii (est); in turceste la
“biserica” se spune “mecet”, iar numele marelui bloc de calcare se pare ca aici
isi are originea (“Hoinar prin Bucegi” – Andrei Pandrea);



27. drumul lui Deubel: este traseul spre vârful Omu prin Bucsoiul Mare si
poarta numele lui Friedrich Deubel, un mare iubitor al muntelui, profesor la
Liceul german din vechiul Brasov (secolul XIX);



28. STâNCA Si hornul LUI GELEPEANU: poarta numele vestitului drumet si
vânator de capre Nicolae Gelepeanu (1860-1923) din Busteni, unul dintre primii
exploratori ai masivului;



29. CLAIA MARE (din Jepii Mici): localnicii i-au dat acest nume datorita
asemanarii cu o claie de fân sau cu o capatâna de zahar (“Vraja Bucegilor” -
Nestor Urechia);



30. muntele coStila: se pare ca numele celebrului colos de stânca vine de la
cuvântul “gostina”, ceea ce insemna “birul pe oi”. Pe acest munte se strângeau,
in vremurile de demult, birurile de la stâne, biruri numite “jus montanum”
(“Hoinar prin Bucegi” – Andrei Pandrea);



31. valea sugArilor: in ungureste cuvântul “sugar” inseamna domn, deci
aceasta vale s-ar numi “Valea Domnilor” (“Hoinar prin Bucegi” – Andrei Pandrea);



32. babele: se pare ca numele vestitelor stânci provine de la legenda Babei
Dochia, care s-ar fi transformat in stana de piatra impreuna cu oile ei chiar pe
locul Babelor de astazi (“Hoinar prin Bucegi” – Andrei Pandrea);



33. StâNA LUI BURLACU (aflata aproape de intrarea in Valea Horoabei):
apartinea (intre 1830-1880) ciobanului Ion Afloarei, zis Ion Burlacu deoarece nu
s-a casatorit decât spre batrânete (“Hoinar prin Bucegi” – Andrei Pandrea);



34. Sinaia: in locul statiunii de astazi se afla acum 170 de ani catunul
“Izvorul” cu 24 de familii (“Hoinar prin Bucegi” – Andrei Pandrea);



35. BUSTENI: la jumatatea secolului XIX, pe locul actual al orasului se afla
un catun cu 29 de familii, numit “Trestia” (“Hoinar prin Bucegi” – Andrei
Pandrea);



36. Azuga: se afla pe locul satului “~ntre Prahove”. Vechea denumire a fost
schimbata in 1881 când s-a inaugurat gara Azuga (“Hoinar prin Bucegi” – Andrei
Pandrea);



37. predeal: era in secolul XIX un simplu catun si popas de posta la Gura
Râsnoavei (“Hoinar prin Bucegi” – Andrei Pandrea);



38. hotelul peStera: se afla alaturi de locul fostei cabane ridicate in 1923
de Societatea “Hanul Drumetilor”. “Hanul din padurea Cocorei” sau “Hanul
drumetilor”, una dintre primele cabane din Bucegi, a fost construit de primii
cercetatori ai masivului: Mihai Haret (presedintele Societatii), Bucura
Dumbrava, doctorul Alceu Urechia, Emanoil Bucuta etc. si tot aici a fost
cabanier vestitul Nicolae Butmaloiu;



39. NUMARATOAREA OILOR (din Valea Cerbului): “strâmtoare ingusta si
intortocheata, marginita de stânci”, acest canion scurt a primit numele de la
ciobani. Fiind atât de ingust incât oile nu puteau trece decât in sir indian,
ciobanii din vechime il foloseau pentru a numara animalele, ei “pazind” mai sus,
la iesire (“Vraja Bucegilor” - Nestor Urechia);



40. poiana “la piatra pârlitA” (din Valea Cerbului): celebru loc de popas
pentru ciobanii ce urcau cu oile spre portiunea superioara a vaii. ~n poiana se
afla Stânca pârlita, “care infatiseaza un fel de firida adânca” si poarta acest
nume datorita nenumaratelor focuri pe care ciobanii le-au facut la adapostul ei
(“Vraja Bucegilor” - Nestor Urechia);



41. VALEA COMORILOR (din Moraru): pe vremuri, locuitorii din Busteni si
Poiana Tapului au sapat prin aceste locuri cu gândul de a descoperi comori
ascunse de catre boierii fugari. Salbatica si putin umblata, Valea Comorilor din
Moraru isi trage numele din acele timpuri (“Vraja Bucegilor” - Nestor Urechia);



42. traseul “tache ionescu”: este poteca marcata ce duce prin Pichetul Rosu
la fosta cabana Malaiesti. A fost amenajat cu cheltuiala marelui om de stat,
iubitor al muntelui (“Vraja Bucegilor” - Nestor Urechia);

Toponime din zona Sucevei

Re: [n_l] Toponime din zona Sucevei?


Pai toate aceste toponime necesita putina cunoastere a limbilor slave. Ca place
sau nu asta e treaba.
Shikova este un topic slav-estic (parau temporar, un sat Shicovat este pe valea
Prutului in Basarabia), Hlinoasa deriva de asemenea din est-slavul hlinnai
(lutos), Bilca este pronuntat de altfel popular Ghilka si vine din slavul belai,
alb; putna este legat de slavonul puti, drum, cale iar cat despre Dealul
Baciului nu stiu ce este greu de demonstrat. Moloasa este mai greu de explicat,
daca din dc.rom moale sau din slavonul molovatai.

Bivolarie e simplu, vine de la Bivol!
Sunt doar niste pareri, pot fi si altele
Cu respect

I.Muntele

Aspecte toponimice din Subcarpatii Olteniei

Aspecte toponimice in Subcarpatii Olteniei


Descriere:


Oiconime:
Rudari – numele vine de la oamenii din diferite locuri care au venit aici şi confecţionau obiecte din lemn: copăi (postăvi), linguri, fuse.
Apa Neagră – numele îi vine de la bălţile cu apă neagră, din cauza cărbunilor existenţi în apropiere.
Arjoci – bătrânii spun că aici s-au aşezat un cioplitor din piatră numit Arjocu.
Arşeni – înainte de 1619 se numea Arşi, probabil în urma unui incediu.
Baia de Fier – numele îi vine de la exploatările de fier care se făceau aici în trecut.
Barza – satul e aşezat pe Valea Berzei, unde se găseau mulţi arţari, în care berzele îşi făceau cuiburi.
Bâlta – locul unde s-a format satul era la început băltos, de unde a luat numele de Bolta, mai târziu devenind Bâlta.
Bâltişoara – numele îi vine de la o baltă mică.
Bengeşti – numele îi vine de la Stanciu Benga care a venit din Cladova şi a stăpânit aceste locuri.
Berceşti – numele îi vine de la familia Bercea care s-a aşezat aici în anul 1700 împreună cu alţi ungureni veniţi din Transilvania.
Bobu – numele satului vine de la cuvântul Bob, satul fiind bogat în cereale. În târgurile din judeţ i se spunea Bobu – grânarul judeţului.
Bolboceşti – în sat se găsesc multe familii cu acest nume;
- numele satului se pare că vine de la aceste familii numite Bolboaca
Bucureasa – numele vine de la o fostă proprietăreasă Bucureasa care a stăpânit aceste locuri.
Buduhala – numele îi vine de la un tătar Budul care atras de rodnicia loculuii s-a aşezat aici.
Buzeşti – numele îi vine de la Fraţii Buzeşti: Preda, Radu şi Stroe care au stăpânit moşia satului.
Călugăreasa – moşia satului a aparţinut călugărilor de la Mănăstirea Polovragi.
Călugăreni – aici a vrut să construiască în secolul al XIV-lea călugărul Nicodim o mănăstire.
Alte oiconime: Cămuieşti (moşneni cu numele de Cămui), Cetatea (numele îi vine de la un turn înalt), Mirosloveni, Mogoşani, Ungureni.
Cioboţi – (primii locuitori purtau numele de Ciobotea)
Drăgoieşti – numele vine de la cei trei fraţi Dragu care au stăpânit moşia statului.
Turbaţi – numele se datorează unei lupte crăncene după care Preda Buzescu i-a numit turbaţi.
Novaci - şi localităţile componente au fost întemeiate de către fraţii Novac, Hirişescu, Bălan şi Gheban.
Zonileşti – numele vine de la un fost locuitor numit Zorilescu.



Oronime

Argea – teren situat la N-V de satul Mogoşeni (comuna Scoarţa); numele îi vine de la faptul că aici se adăpostea populaţia daco-romană în timpul migraţiei poparelor.
Aringheşti – teren situat de partea cealată a Dealului Săcelu, la locul numit Ţapa
- în acest loc a fost vechiul sat Aringheşti
- numele vine de la familiile de moşneni, Aringhie.
Barza – teren situat în lunca pârâului Sunătoarea ......., afluent al Blahniţei, la vest de satul Maghereşti (comuna Săcelu)
- fiind un loc mai jos, adăpostit este folosit de păsări călătoare pentru popor şi în special de berze de unde îi vine şi numele.
Bătătura fetelor – teren la sud de dealul Şomăneşti, la poalele Dealului Şomăneşti
- în zilele de sărbătoare se făceau hore, unde fetele jucau, iar băieţii le admirau.
Bolboroasa – teren jos băltos, situat în lunca pârâului Sunătoarea la est de locul numit În noroaie
- apa bălţilor este iodurată, sărată şi sulfuroasă, bolboroseşte din cauza gazelor care ies din interior.
Bolca (depresiune) situată între Dealul Soava la vest şi Dealul Brăniştoi la est
- lacul din interiorul depresiunii este colmatat, iar apa bolboroseşte, de aici venind numele depresiunii.
La Bordeie – teren la cca 4 km est de satul Teleşti unde, după spusele bătrânilor, existau bordeie în mijlocul pădurii.
Dealul Brădet – între satul Curpen şi satul Rugi
- acoperit cu plantaţie de pini de unde îi vine numele.
Alte oronime: Poiana Călugăriţei, Coasta Stanciului, Dealul Cojocarului, Dealul lui Dragotă, Dealul lui Cojocaru, Dealul Gugului, Platoul Hărăboru, Dealul Miculeştilor.

Hidronime
Anşeul Mare – pârâu cu obârşia în şaua dintre dealurile Cioaca Mică şi Sutilă ...... printre care curge.
- ajunge în Cioiana pe stânga în apropiere de Ţicleni
- numele se pare că-i vine de la pasărea anşel care populează pădurile de aici.
Balta Fagului – teren mlăştinos între satele Peştişani şi Frănceşti
- numele îi vine de la întinsele păduri de fag din zonă.
Balta Turcă – partea cea mai joasă a locului numit La Drăgăneşti pe Dealul Maghereşti (comuna Săcelu) către care converg unele pâraie care au contribuit la formarea acestei bălţi.
- din bătrâni se spune că aici prin anii 1800-1823 balcanicii au aruncat în baltă câteva pungi cu galbeni, furate de la boierul satului.
- Turcii când au venit pentru a încasa birul, aflând de acest lucru au secat balta, dar n-au găsit banii.
Bejenie (.pârâu........) – curge prin vestul satului Siteşti (Novaci), este afluent al gilortului
- numele îi vine de la sătenii care se refugiau în vremuri grele (de băjenie) în pădurea deasă pe care o străbătea.
Alte hidronime: Pârâul Ciobanului, Pârâul Rudarului, Pârâul Ţiganilor.

Zootoponime
Valea Căprioarei, Dealul Cerbu, Dealul Cioara, Dealul Ciuta, Satul Cocoreni (aici se găsea o baltă unde se adunau cocorii), Dealul Corbu,cătunul Cuci, La Găineşti.
- partea estică a Dealului Săcelu, Dealul Lupoaia, Pârâul Şarpelui, Pârâul Ursului, satul Viezuri.

Fitotoponime
Bărbos – nume atribuit luncii Bistriţei Gorjene de la est de satul Teleşti
- numele îi vine de la o iarbă păroasă numită Părul Porcului
Buciuma-Sohodel – mică depresiune pe Valea Sohodulului
- numele îi vine de la bucium o plantă din tulpina căreia se fac fluiere.

Alte fitotoponime: satul Cărpiniş, Dealul Cerăt, Dealul Cireşel, Valea Cireşu, Pârâul Cieşului, Dealul Codrişor, Dealul Frăsinei, satul Orzeşti, pârâul Paltinu, Dealul Pădurenilor, Pârâul Plopilor, satul Răchita, Pârâul Salciilor, satul Stepărei, Dealul Viilor, satul Ciupen.
Alte toponime
Curtea cu Bani – locul cel mai înalt din Dealul Şomăineşti
- aici se spunea din bătrâni că s-au găsit bani de aur, probabil ascunşi de haiduci.
Codobau – teren arabil în estul satului Teleşti;
numele provine de la săpăturile căutătorilor de bani.

Sursa: Lucrarea de diploma - SUBCARPATII DINTRE MOTRU SI BISTRITA VÂLCII, STUDIUL ASEZARILOR UMANE
Autor: Eremia Nicoalescu

Insula Serpilor

INSULA SERPILOR

In articolul de mai jos (destul de lung pentru unii, poate) veti
descoperi pe langa denumirile pe care le-a avut actuala Insula a
Serpilor, si multa bibliografie antica, si cate alte toponime
explicate. Am redus articolul d-lui Dominutz Padurean, din cea mai
completa carte despre Insula Serpilor, aparuta la Constanta, ed.
Muntenia, 2004, 560 p.

La sfarsitul acestui exercitiu de logica si de urmarire a izvoarelor,
de ani intregi de cercetari si munca, am sa adaug si micul meu
comentariu despre ce a uitat sa ne spuna Dl. Padurean, referitor la
cultul grecilor despre zeii lor.



Numele insulei.

In izvoarele literare, istorice, cartografice si geografice aparute
pe parcursul a mai bine de doua milenii si jumatate – intre anul 777
i. Hr. si zilele noastre – aceasta insula legendara a aparut
consemnata sub mai multe denumiri: ACHILLEA (de unde probabil,
numele bratului Nordic al Dunarii, bratul Chiliei – a Chiliei <
Achillei??, in amintirea lui Achille. In cronica lui Bonifinius
(secretarul regelui Matei Corvin), cetatea Chiliei apare, dupa moda
anticizata a vremii, sub numele de Achilleia. In secolul al XVI-lea
sasul Michael Sigler face urmatoarele consemnari despre evenimentele
din Moldova anului 1466: "In acest an, Stefan voievodul Moldovei (…)
a ocupat cetatea Chiliei, care la cei vechi se numeste Achilleia, dup
ace i-a izgonit pe unguri de aici"), Achilleis, Achilles, Achilleus,
Achillis, Cacearia (Cazaria, Chazaria?), Fadunisa, Faena, Fedonici,
Fedonixi, Fedonxi, Fedunixe, Fidanissa, Fidocusi, Fidognisi, Fidonis,
Fidonisi, Fidonissi, Fidonixi, Fidony, Ilanda, Ilan Adassi, Illonada,
Insula Alba, Insula cu Serpi, Insula lui Achille, Insula Luminoasa,
Insula stralucitoare, Insula Serpilor, Isle de la Foy, Isola dei
Serpenti, Isola Rosia, Jilan Adassi, Lacasul lui Achille, Levca,
Leuke (In limba greaca ca substantive inseamna "plop alb", iar ca
adj. fem. Inseamna "alba"), Leuce (in limba Latina "leuce", es f. ca
adj. = cea alba), Leuce a lui Achille, L'Ile des Serpents, Macaron,
Macaron Nessos – (insula) a fericitilor (Helixea), Nisi, Ofidonia,
Ofidonio, Ophidoniss, Phidonisi, Phidonissi, Phidonixi, Phydonixi,
Rubea, Rubra, Schlangen-insel, Selina, Snakes'Isle, Stanca alba,
Tarmul cel alb, Zmeinoi (Zmeinyi, Zmeinii) Ostrov s.a.
Denumirile citate pot fi asezate – avand in vedere elementele
lor "cheie", definitorii – in patru mari grupe:
1. prima grupa cuprinde denumirile care au in compunere – direct
sau indirect – adjectivul ALB.
2. a doua grupa cuprinde denumirile care au in compunere numele
celui mai mare si mai iubit dintre eroii Greciei Antice, Ahile
(Achille).
3. a treia grupa cuprinde denumirile care au in compunere numele
uneia dintre prezentele dominanate in fauna de altadata a insulei,
sarpele (Natrix tessellate Laur)
4. Cea de-a parta grupa cuprinde denumirile mai rare, mai putin
utilizate, din care unele raman in continuare cu o etimologie incerta.

Din punct de vedere chronologic si al gradului de utilizare,
denumirile apartinand primelor doua grupe au aparut si s-au utilizat
pe larg in antichitate (indeosebi intre sec. VIII i. Hr. – II d.
Hr.), dar si mai apoi, intr-o masura, ceva mai redusa, pana in zilele
noastre.
Denumirile celei de-a treia grupe au aparut in Evul Mediu (in sec.
XIII sau anterior acestuia, ele ramanand in uz (traduse in diverse
limbi) pana in zilele noastre.
Denumirile apartinand ultimei grupe, a patra, de diverse sorginti si
cu etimologii insufficient limpezite, pot fi intalnite din
antichitate pana in secolul XXI.
Cele mai "populare" si mai des utilizate, atat de catre mediile
culte, cat si de locuitorii meleagurilor apropiate sau departate
arealului marii Negre, au fost si raman LEUKE, LEUCE si ACHILLEA
(Insula lui Achille) in antichitate, respective INSULA SERPILOR (in
traducere in diverse limbi), dupa sec. XIII – XIV, pana in zilele
noastre.

Primul autor care a mentionat insula (777 i. Hr.) folosindu-se pentru
nominalizarea ei de adjectivul "alb", a fost Arktinos din Milet, care
in "Aithiopis" ("Aethopidia") mentiona "Insula Alba".
La PINDAR (Nemeea, IV. 49) ea apare mentionata sub sintagma "insula
stralucitoare", iar la EURIPIDE (Andromacha, v. 1249 si Iphigenia in
Taurida, v. 435), apare sub numele de "tarmul cel alb"
Poetul alexandrine LYCOPHRON (Cassandra, v. 186) – plecand de la
imagine ape care o oferea insula privita de pe mare, de la relieful
insulei si culoarea sa specifica – a numit-o "stanca alba".
Aceste denumiri au in compunere termenul (adjectivul) grec "leuke" –
alba, din care a provenit toponimul latin Leuce, cu acelasi inteles.
Cu acest sens metaforic, definitoriu pentru aceasta prima grupa de
denumiri, insula a aparut consemnata – fie sub forma greaca Leuke,
fie cu corespondentul latin al acesteia, Leuce – in scrierile multora
dintre autorii reprezentativi ai antichitatii si Evului Mediu:
- HECATEU din ABDERA: "o insula numita Leuky, adica Alba"
- SCYLAX din CARIADNA: "Leuce"
- NICANDRU (Metamorfoze, Cartea a IV-a): "o insula numita Leuce"
- STRABO (Geographia, II, 5, 22; VII, 3): "Leuce".
- POPOMPONIUS MELA (De Situ Orbis, II. 7): "Leuce"
- PTOLEMEU (Geographia, III. 10): "insula Leuce"
- FLAVIUS ARRIANUS (Periplus Ponti Euxini, 32): "o insula (…)
Leuce"
- DIONYSOS-PERIEGETUL (Orbis Descriptio, 541-548): "Se nume;te
Leuce(…)"
- PAUSANIAS (Laconica, XIX. 11): "o insula cu numele Leuce"
- PHILOSTRAT (Heroica, 224): "Leuce"
- AMMIANUS MARCELINUS (Res Gestae, XII. 8): "Leuce"
- RUFUS FESTUS AVIENUS (De Situ Orbis, II. 7): "Leuce"
- PSEUDO-CAESARIOS (II.112): "Leuce"
- PRISCIANUS (Periegesis, v. 557-561): "o insula care se
numeste Leuce"
- STEFAN din BIZANT (sec. VII): "Leuce"
- IOANNES ZONARAS (intre 112/1150 a alcatuit un
Lexicon): "Leuce, nume de insula in Pont"
- TZETZES (Chiliad, XII; Hist, 396): "Leuce"

De ce Leuke, Leuce (alb)?

Din punct de vedere theoretic, pentru ca etimologia sa fie
convingatoare, ea trebuie sa fie posibila (lingvistic), probabila
(istoric) si verosimila (sub aspectul motivarii socio-geografice).
1. de unde provine termenul care defineste culoarea inclusa in
denumirile care fac parte din aceasta prima si veche grupa de
toponime?
2. De la ce element ce caracterizeaza – sau particularizeaza –
insula, a plecat acest termen (cuvant)?

Prima parte a raspunsului e simplu de descifrat si a fost expusa mai
sus.
In ce priveste partea a doua exista cateva ipoteze:
1. O prima ipoteza sustine ca numele insulei (Leuke, Leuce,
Alba) ar proveni de la spumele albe pe care le formeaza valurile care
izbesc stancile insulei.
Lycophron o numea "stanca alba de spume…" (in Cassandra, v. 186).
Nu este o ipoteza verosimila, pentru c aatunci grecii ar fi denumit
sa o multime de alte insule.
2.A doua ipoteza sustine ca numele insulei ar proveni de la culoarea
predominanta (alba) a insulei.
Hecateu din Abdera a mentionat insula "numita Leuky, adica Alba".
Flavius Arrianus (Periplus Ponti Euxini, 32) scria ca insula era
numita "Leuce, dupa culoarea ei".
Vasile Merutziu avenit chiar cu o explicatie suplimentara, scriind
ca insula are o "infatisare mai deschsisa decat insulele din
Arhipelagul grecesc" si din aceasta cauza "grecii i-au dat numele de
Leuke, Alba"

3. A treia ipoteza – o varianta a celei anterioare – sus'ine ca
numele insulei ar proveni de la culoarea (alba) a tarmurilor sale.
Despre "tarmul cel alb" a scris in doua locuri Euripide , iar Rufus
festus Avienus (Descriptio orbis terrae, v. 723) amintea de "Leuce cu
varfurile cele albe" (Leuce cama jugum).
Gregoire Danesco: se numea asa "a cause de la couleur de sa
falaise" (L'Ile des Serpents)

4. A parta ipoteza sustine ca numele insulei ar proveni de la
culoarea alba a nenumaratelor sale pasari.

Pindar (Nemeene, IV. 79) a fsot d eparere ca insula "poarta numele de
Alba, din pricina multimii pasarilor."
Dionysos-Periegetul (Orbis Descriptio, v. 541-548) scria despre o
vestita insula care "se numeste Leuce, fiindca animalele care traiesc
acolo sunt albe."
Priscianus (Periegesis, v. 557-561) a fost de parere ca insula "se
numeste Leuce, fiindca hraneste pe ea multe pasari albe ca zapada".
In plin Ev Mediu (secolul XII) Ioannes Zonaras opina ca "Este numita
Leuce , pentru ca in ea traiesc o multime de pasari albe."

5. Cea de-a cincea si ultima ipoteza, sustine ca numele insulei
ar proveni de la culoarea (alba) a constructiilor ridicate pe insula
in cinstea lui Ahile.

Anton Dumitru, foarte ferm, scria ca insula a fost numita Alba
(Leuke), din cauza templului facut din calcar alb, care se vedea de
la departari."

In judecarea acestei opinii – si a atora similare - nu
trebuie omis faptul ca "Dupa ritul antic, cum spunea Pausanias, toate
templele (…) erau construite din piatra alba.
Descoperirile arheologice din sec. XIX-XX – din marmura si
calcar alb – pledeaza in favoarea celor care au sustinut si sustin
aceasta ipoteza.
In ceea ce ne priveste, o mare credibilitate acordam celei de-
a doua si, mai ales, ultimei dintre ipotezele citate.
La "botezarea" insulei, grecii – primii care au facut acest
lucru! -, nu puteau pleca, in mod cert de la trasaturi sau elemente
care erau commune mai tuturor insulelor intalnite de ei in
peregrinarile pe marile lumii.
Elementul "cheie" a fost - si dupa parerea noastra –
culoarea (imaginea) de ansamblu a insulei, alba, la inchegarea
acestei "imagini" aducandu-si contributia, in proportii variate, atat
culoarea spumei formate de valurile ce loveau tarmul stancos al
insulei, culoarea deschisa a tarmurilor, nenumaratele pasari de
culoare alba (dominante in fauna insulei) si, nu in ultimul rand,
culoarea predominant alba a templului ridicat in insula in cinstea
lui Achille.
Aceste elemente au format in mentalul anticilor o imagine
unitara, pe care ei au desemnat-o dupa culoarea de ansamblu pe care a
oferit-o insula, respectiv alba, de unde mai apoi numele de (insula)
Alba, Leuke, Leuce.
Nu prea departe de insula Leuke-Alba se afla fluviul Ab,
respectiv Nistrul, la varsarea caruia se afla Cetatea Alba, atestata
la 940-965 sub numele de Maurocastro.
Continuatoarea anticei cetati Tyras, cetatea Alba – in tatara
Akerman, Akierman < ak – alb, ierman – cetate, in polona Bielograd,
in slava, Belgrad, in rusa Belgorod, a fost numita de catre
locuitorii primelor colonii grecesti de pe coasta nord-vestica a
MArii Negre, Leucopolis – orasul Insulei Leuce sau Orasul Alb.
Pindar (op. cit.) a fost primul autor antic care a scris
ca "in Pont Achille are o insula"
La Euripide (op. cit.) aceasta insula era "lacasul lui
Achille".
Pliniu cel Batran (Naturalis historia, IV. 27), Pomponius
Mela (op. cit.) si Stefan din Bizant au folosit denumirea de
Achillea, sau alte variante plecand de la numele eroului antic.

A treia grupa de denumiri, a carui vechime documentara certa
o putem cobori pana in sec. al XIV-lea, iar cu probabilitate pana in
sec. al XIII-lea sau chair anterior acestuiua, are la baza numele
unui element dominant al faunei de alta data a insulei – SARPELE.
Ca apartinand, cu probabilitate, secolului al XIII-lea, sunt
mentionate "Atlas Luxoro" si o harta anonima venetiana, in care
insula apare consemnata sub numele de Fidonixi, respective Fedonxi.
Prima atestare documenatra certa a insulei, sub numele de
Fidonixi, dateaza din anul 1311 (in portulanul semnat de Petrus
Vesconte).
Denumirile se sorginete greaca sub care apare consemnata
insula – Fedonxi, Fedunixe, Fidocusi, Fidognisi, Fidony, Fidonis,
Fidonissi, Fidonixi, Ofidonia Ofidonio, Ophidoniss, Phidonissi,
Phidonisi, Phidonixi, Phydonixi – au la baza denumirea veche de
PHIDONISSI, toate avand intelesul de Insula Serpilor.
Intelesul denumirilor grecesti a fost trades in diverse alte
limbi: turca – Ilan Adassi, Ilanada (rusa – Zmenoi (Zmeinyi, Zmeinai) Ostrov (insula + zmij – sarpe), franceza – L'Ile des Serpents, italiana –
Isola dei Serpenti, germana – Schlangen-insel (Die Schlangelinsel)
Aceeasi sorginte o are si denumirea romaneasca "Insula
Serpilor", utilizata official incepand din sec. al XIX-lea (1868).

In fine, cea de-a parta si ultima grupa cuprinde o serie de
denumiri mai putin folosite, din care unele au ramas pana asatzi cu o
etimologie neclarificata.
Dintre denumirile acestei grupe amintim: Selina (care pare mai degraba precursoarea Sulinei de astazi decat a insulei
noastre; Cacearia (probabil Cazaria, Chazaria) – autorul (autorii)
care au utilizat aceasta denumire avand, probabil, in vedere ca
imperiul Khazar (care a atins culmea gloriei in a doua jumatate a
sec. al VIII-lea), a stapanit si "Khazaria Mica" (Crimeea), in sud-
vestul careia se afla situate aceasta insula; Nisi, Rubea si Rubra –
denumiri mai rar folosite, ramase neexplicate etimologic; Faena – cu
intelesul de stralucitoarea, luminoasa; Macaron (Pliniu cel Batran
fiind primul care stabileste identitatea Macaron=Leuke) – la unii
autori, care au folosit forma mai complexa Macaron Nesos (< macaron –
fericit + nesos – insula), ea era "insula fericitilor", legata tot de
cultul lui Achille.


Aici se incheie articolul din cartea Insula Serpilor.

Ca un adaos, daca imi permiteti,, as vrea sa adaug faptul ca termenul
grec Leuke (alb), in forma sa de adjectiv este un atribut al zeitei
HERA si al lui Apollo. Lucru care nu se aminteste in cercetarea d-lui
Padurean. Semizeul Ahile, fiind de origine, din neamul mirmidonilor,
aflati la acea vreme in Bulgaria de azi (Tracia, atunci), din orasul
Ftia, a construit pentru zeita Hera (sub protectia careia se afla) un
altar din piatra alba pe aceasta insula, foarte apropiata de locurile
natale. De aici s-ar putea explica mai inainte de toate de ce insula
s-a numit ALBA. Mai apoi, dupa moarte marelui erou grec, cel mai
iubit erou grec de fapt, grecii au considerat acest templu (sau or fi
ridicat altul nou) ca fiind inchinat lui Achille.
Deci templul e al lui Ahile pentru zei.

Numai bine.
Tudor Georgescu (Soimaru' dupa unii)

Adam Clisi

Adam Clisi

Semnificatia numelui de Adamclisi este cat se poate de simpla pentru oricecunoscator de turca (chiar sumar). In romaneste este Biserica lui Adam,kilisse in turca insemnand biserica! Locul a fost botezat de populatii delimba turca dar nu este exclus sa fi fost tradus dintr-un topic local(roman sau slav). Este greu de precizat daca provine din turca osmanlie,din tatara sau cumana ori alt idiom turcic! Nu departe se afla localitateaCuzgun (cu denumirea schimbata in Ion Corvin) care inseamna porumbel si inapropiere se afla Pestera Sf.Andrei al carui simbol era un porumbel. Separe ca toata partea asta de Dobroge a pastrat multa vreme o populatielocala consistenta spre deosebire de cea dinspre mare, mai stepica,pustiita de invazii!
Ionel Muntele

Toponimul Cerna

Asupra numelui de Cerna si asocierii cu Dierna cred ca ar trebui sa fim maiputin diletanti si sa nu cautam neaparat o origine antica. El deriva maisigur din sud-slavul cerno, adica negru. Un argument in plus este faptul caprincipalul sau afluent este Bela Reca, adica Raul Alb, care si-a pastratdenumirea (tradusa probabil din romana de slavi) desi in zona nu traiestepicior de slav fiind cea mai romaneasca parte a Banatului! Deci e vorba deo situatie frecventa in care doua rauri sunt numite dupa aspectul cromatic(unul alb si unul negru).Ciornai este negru in limba rusa (asa se numeste un afluent al Nistrului inBasarabia) in restul tarii toate cernele sunt derivate din sud-slavul cerno(cf. bg. Cerno More, Marea Neagra). Ne place nu ne place asta e situatia.In multe cazuri trebuie sa acceptam insa ca este vorba de o traducere acancelariilor medievale care se stie ca utilizau slavona medio-bulgara. Intimp aceste toponime s-au incetatenit si numele original romanesc a fostuitat. In zona carpatica, mai putin populata pe atunci si mai putin supusapresiunii marilor boierii topicele cromatice s-au pastrat mai bine (NeagraSarului, Neagra Brostenilor, Neagra Bicazului, toate in bazinul BistriteiMoldovenesti sau Negrileasa in bazinul Moldovei, asta numai in partea denord-est a tarii...). In zonele mai joase, depresionare sau colinare s-aupastrat topicele de origine sud-slava : Cerna din Tara hategului, Cerna siCernisoara, afluenti ai Oltetului etc. Nu este nici o rusine sa fi mostenitastfel de topice traduse, asta e istoria si trebuie sa ne obisnuim sa oprivim cu obiectivitate. Sa ne suparam doar atunci cand unii, bazandu-se peastfel de topice conchid ca odata teritoriile din apropiere le-ar fiapartinut (ceea ce fac bulgarii, fara argumente serioase).Cu respectProf.dr. Ionel Muntele